Scenarii mortuare

Îmi amintesc de ziua morţii mele
În antiteză cu aceea în care mâncam acadele.
Am trecut prin viaţă şi nimic n-am luat,
De aceea aşa repede s-a terminat.
Durata vieţii mele nu mă interesează,
Oricum, în prostie nimeni nu mă egalează.
Am să mor tânăr, la patru zeci de ani,
Am să mor virgin şi fără bani.
De-aia strâng acum chefuri cât mai pot,
Că vine momentul când zic: STOP!
Lumea la capul meu deja se strânge,
Dar toţi râd, nici un om nu plânge.
Viaţa mea toată a fost un banc,
Nici măcar nu am urcat în rang.
Minor la patru zeci de ani, ce fericire!
Sunt mort, să m-anunţe cineva şi pe mine!

Următoarea strofă e pentru prieteni
Ce au lipsit din plin, dar n-ai cum să te superi.
Poate au şi ei probleme mai mari,
Aleargă din colţ în colţ după bani.
N-am avut prietene, ce să zic gagici,
Pentru mine toate astea-s lucruri mici.
Am fost ocupat cu scara evolutivă
S-o dărâm cu fiecare cărămidă.
Sunt mort. Cine se-apleacă spre mine?
E o domnişoară ce spune fără ruşine
Că n-am avut curaj să ies cu ea;
Dar cine are timp de aşa ceva?
Oricum sunt mort, nu mai sunt vinovat,
Decât cu spiritul mai sunt la ea în pat.
Să nu te mire când o să ai un orgasm:
Să ştii că-i fisurată conducta de gaz!

Draga mea, îţi ofer dragoste de mort
Cu speranţa că în loc de tort
De ziua mea ai să vi în parcul rece
Şi izvorul meu de ură o să sece.
Îţi ofer o floare sau câte vrei
Cu condiţia să nu calci pe prietenii mei.
Să ştii că oamenii nu mor de proşti,
După ce ajungi aici mulţi ai să cunoşti.
Sigur fiind că nu te-am speriat suficient,
Bate vântul, se-aude toaca de lemn.
Te-ntorci şi ce vezi în spate:
Două stafii stau îmbrăţişate.
Nu, nu sunt eu, că eu sunt viu,
Nu-s în pământ că acum scriu.
Şi tu stai singură şi te rogi,
Dar când te plictiseşti tot acasă te întorci!

Alt timp

Savurezi ce-i interzis? Nu spune nu!
Mai bine spune-ne ce faci tu
Vineri seară, ieşi la ţigare cu băieţii
După şcoală, sau ai mai mari pretenţii?
Oraşul este atât de liniştit,
Până şi gaborii au adormit.
Oricum, pe mine n-au cum să mă vadă,
În fiecare seară eu pe stradă stau de gardă.
Eu combin la colţul blocului,
Tu eşti speriat, nu stai locului,
Ai luat ţigări de pe jos şi-acum decizi
Dacă să le returnezi sau să te sinucizi.
Nu ştii cum să te integrezi în spaţiu!
Am fost şi eu în locul tău. Da, ştiu!

Ştiu când fumam în boscheţi cu prietenii mei,
Şi, până la urmă, am fost prinşi toţi trei.
Nu ne fila garda, era o profesoară
Ce ne-a pârât la director, la şcoală.
Mai târziu am aflat că, de fapt, fusese un sifon
Şi-mi vine să strivesc ţigările de beton.
Acum sunt fumător doar ocazional
Şi mă bate gândul să m-apuc iar.
Dar alocaţia este atât de mică...
Da, sunt minor! Să recunosc nu mi-e frică.
Mi-e frică doar de timpul ce a trecut
Şi nu mai are cine să-mi ţină de urât.
Te combin şi pe tine până îmi găsesc
Un loc în pământ să mă odihnesc.

Ăsta e cântecul ce ţi-am promis că-l fac,
E gata şi este praf!
E ca un drog şi rămâi dependentă,
Pentru ca data viitoare să fi mai atentă.
Cu mine nu-i de glumă, am experienţă,
Nu faci nimic dacă acţionezi cu prudenţă.
Ori merge, ori nu merge! Ăsta-i felul meu
Şi n-am întâlnit pân-acum lucru prea greu.
Sunt underground, nepoate,
Că doar aşa se poate.
Nu-i trăsătură de familie,
E dorinţa mea de a avea o opinie.
E un cântec scris pentru ziua de ieri
Când credeam că te uit dacă pieri.

Piste false

Nu ştiu de ce m-am complicat.
Dragostea e mai aproape decât mi-am imaginat.
Îmi suflă-n ceafă, dar nu o suport,
Nu mai vreau sentimentul ăsta, vreau să fiu mort.
Am alergat atâta timp după iluzii deşarte
Fără să privesc în jurul meu. Poate
Mi-aş fi găsit mai repede o pereche.
Însă soarta m-a lovit c-o pereche
De palme ce încă ustură,
Conştiinţa mă tot mustră;
Îmi spune să uit iubirea imposibilă,
S-o iau pe asta, că-i mai accesibilă.
Eu nu accept, că nu mai vreau
Atâtea suflete clandestine la bord să iau.

Peste tot în jurul meu sunt fete singure
Care nu au cu cine prin parc să se plimbe.
Nu că le-aş invita eu,
Să vorbesc despre asta încă mi-e greu.
Şi am lucruri mai importante de făcut:
Să termin toate lucrurile pe care le-am început.
Mulţi actuali soţi se cunosc din liceu,
Excepţia am să fiu eu.
Dar neieşind în societate, trotuare uscate
Nu mă vor ghida spre fete parfumate
De care să mă îndrăgostesc.
Deci spre mine, în oglindă am să privesc
La bătrâneţe, gândindu-mă la ele,
Că au fost multe, dar niciodată ale mele.

Am deschis ochii în plin întuneric.
Mă simt amplasat într-un decor malefic
În care, odată intrat,
Fără semne vizibile pot fi sacrificat.
Dar nu-i problemă, pentru dragoste mă jertfesc,
Nu cred că e lucru mai omenesc
Decât să-ţi deschizi mintea fetei care spune
Că întotdeaună ai avut gânduri bune.
Deşi tu ştii bine că nu-i aşa,
Şi de aceea ai ales-o pe ea.
Sau ea te-a ales în necunoştinţă de cauză,
Apoi Dumnezeu ţi-a trimis o rază:
Dragostea nu e fata la care ţineai aşa
De mult, e chiar viceversa.

Regret

În septembrie două mii patru eram tot aici,
Încă dădeam foc cu lupa la furnici.
Însă Dumnezeu mi-a scos în cale
Ceva ce-avea să fie o dragoste mare.
Aveam zece ani. Şi ce dacă?
Şi ce dacă nu mai iubisem vreodată?
Totul s-a schimbat în ziua fatidică,
Am aflat cum e o dragoste imposibilă.
Ea era frumoasă, eu eram poet,
Nici prea bogat şi nici prea deştept.
Visam să fiu cu ea până la bătrâneţe,
Dar soarta mi-a pus în roate beţe.
Acum aş vrea să ştiu ce a simţit ea,
Vorbesc singur şi mă uit la poza sa.
Aş vrea să îi vorbesc, nu e prea departe,
Dar o mare indiferenţă ne desparte.

Nu vreau să ştiu cine e de vină,
Eu vreau ca ea lângă mine să vină.
Spune-mi orice şi am să te ascult,
Am inimă de copil, dar judec ca un adult.
Lasă-mă să-ţi cânt sau să îţi citesc,
Deja e-a treia oară când mă înjosesc
Să îţi transmit mesaj subliminal;
Sunt la pământ cu psihicul, în ultimul hal.
Alerg după cai verzi pe pereţi,
Ameţesc, că mă învârt în cerc;
Merg după groaznice himere,
Indiferenţa ta loveşte ca zece vipere.
Nu mă mai implic în viaţa cotidiană,
Îmi scad performanţele de la şcoală.
Mă întreb mereu, cum poţi
Să mă transformi într-o fantomă cu roţi?

Scriu rime, altceva nu ştiu să fac,
Le scriu pe blog, le cânt, dar nu am să tac.
Vreau să mă judece lumea, să mă cunoască.
S-ar mai pune cineva în situaţia noastră?
Iată înc-o strofă fără adresă,
Iată că pun iar caietul pe masă;
Blogul este din nou actualizat;
Tu nu eşti nicăieri, eşti de neobservat.
Am trecut de la golanul căruia nu-i păsa de şcoală
La omul care de la şapte se scoală,
Înţeleg aproape tot ce mi se explică,
Însă aş renunţa complet la matematică.
Am două coşmaruri pe ordinea de zi:
Locul din inimă gol şi cartea cu exerciţii.
Dacă nu ţi-e milă de asemenea postură
Citeşte, dracu', blogul şi mai taci din gură!

Răspunsuri

Nu sunt dur, după cum observi,
Am să răspund la orice întrebi.
Am răspunsurile gata pregătite,
De fapt, pe buze îmi pot fi citite.
Sunt deschis ca o carte, îmi rupi foile,
Plânsul tău mă udă ca ploile.
Te-aş iubi, dar mi-e frică de despărţire,
Mi-e teamă că rămân doar c-o amintire.
Unde ai fost în tot acest timp?
Gândul meu a stat pe un pat de ghimpi
În aşteptarea ta; ai mers pe altă rută,
Dar pe mine cine mă ajută?
Cine mă ajută să nu mai gândesc
Că tu exişti şi că te iubesc?
E o întrebare ce-mi macină inima:
Ce-ar fi fost dacă nu aş exista?

Prea multe întrebări îmi pun fără rost.
Sunt îndrăgostit; ba nu, am fost!
Şi totuşi, parcă încă sunt,
Alerg din urmă orice cuvânt.
Orice cuvânt te poate-aduce înapoi,
Dar n-are rost. Noi nu am fost doi
Şi poate nu vom fi niciodată,
Totuşi, nu pot iubi o altă fată.
Am rămas fermecat de privirea ta,
Sunt obsedat. Te rog, nu mă scuza!
Nu am altă cale să te ţin lângă mine
Decât într-o amară amintire.
Ploile îmi răcoresc sufletul
În care aş fi vrut să stai tu.
Însă stă o fantomă din trecut,
Aş vrea să o ia totul de la început.

Întrebări şi răspunsuri se-amestecă în cap,
Eu trebuie să le pun cap-la-cap.
În viaţa mea, tot ce nu ştiu,
Ca să aflu trebuie acolo să fiu.
Răspunsuri, acum, cred că am prea multe,
Nu-i nimeni în preajmă ca să le asculte.
Stau şi mă gândesc, inevitabil, iar
La tine şi totul e-n zadar.
Mă ascund câteodată după un ziar,
N-am îndrăznit să golesc vreun pahar,
Te aştept pe tine, să-l împărţim frăţeşte,
Sunt fostul tău coleg, ce încă te iubeşte.
Iată cum o scurtă melodie
Se transformă în scrisoare de dragoste.
Dac-ai ascultat şi nu te regăseşti,
Te rog frumos, de mine să nu te-ndrăgosteşti!

Iubirea e un drum

Azi am ieşit din casă la o plimbare,
Afară nu bătea vântul şi era soare.
Trotuarele ude după ploaia de ieri
Arată mai bine decât poţi tu să speri.
Sincer, mi-e lene să ies din casă,
Îmi găsesc ceva de lucru şi nu mai îmi pasă
De ce se întâmplă în jurul meu.
Dar azi să refuz mi-a fost greu.
Gândul îmi zboară la iubirile trecute
Care au fost, că nu au fost prea multe:
Vreo două fete la care ţin cu-adevărat
Şi încă nu le-am uitat.
Gândul nu stă şi-n continuare zboară
Înapoi la anii de şcoală.
Că acum sunt la liceu şi nu-mi e bine,
N-am încetat să te caut pe tine.

Dar cine eşti şi unde m-ai găsit,
Dacă nu sunt eu băiatul potrivit?
Nu vreau să plângi din propria ta vină,
Căci totul de la început va fi minciună.
Nori nu sunt, cerul e senin,
Dacă mă vrei, aşteaptă-mă, că vin!
Îmi caut jumătatea, ştiu că nu eşti tu,
Dar am pierdut deja două pân-acum.
Fredonez în gând o melodie tristă
Ştiind că pe lumea asta nu există
Cineva care să îţi ia locul,
Dar încă nu pot să uit totul.
Totul care, de fapt, n-a fost nimic,
Era o apă de ploaie ce bătea ritmic
În inima mea, n-o lăsa să stea,
Dar prefer ca tot să rămână aşa.

Am stat de vorbă cu unii, cu alţii,
Băieţi mai proşti ca mine ce-aveau deja relaţii.
Dar ce nu ştia el, pentru ceilalţi evident:
Fata îl trata ca pe-un simplu client.
Decât aşa iubire, mai bine plec pe Marte,
Unde toate inimile-s îngheţate.
Dacă acolo am să găsesc vreuna,
Atunci chiar că am realizat ceva.
Închid ochii destinului, îi deschid pe-ai mei.
Dacă nu mă vrei pe mine, atunci ce vrei?
Bani nu am, nu muncesc, sunt minor,
Stau în continuare în casa părinţilor.
Iubirile mele sunt un drum în oraş,
Stau la fiecare colţ: cum o iei, aşa o laşi.
Nu e vorba de curve, am mai spus, nu am bani,
Nici nu am nevoie, că am şaişpe ani.

Ghiont

Crezi că mă concentrez greu şi greşeşti,
Mult mai atent sunt când departe eşti.
Rup barierele cu viteza luminii în gândire
Şi las toţi neadaptaţii în nedumerire.
Sunt acelaşi Trepă, după cum ai văzut,
Pentru anumite persoane mă fac nevăzut
Ca să pot vedea. În consecinţă
Mă poţi numi cea mai abilă fiinţă.
Mi-am dezvoltat simţul citirii în priviri,
În a ta văd oarece sclipiri
De inteligenţă în stare latentă,
Dar pentru a o elibera n-ai destulă detentă.
Muşchii tăi mentali sunt nedezvoltaţi:
Eşti prost, dar te sfieşti s-o arăţi.
Citeşte o carte şi mănâncă urdă,
Facultatea de drept stă la pândă.

Statul îşi cerşeşte eroi
Al căror nume este şters de ploi.
Nu se vede în ce groapă suntem,
De aceea cu gunoi o umplem.
Internetul ne face mai deschişi la inimi,
Suficient cât să intre spinii
Şi să sângerăm mai mult ca la Potop.
Pare ireal? Nu e greu deloc.
Dai bani pe-abonamente la toate prostiile;
Care îţi mai sunt, de fapt, bucuriile?
Unde sunt prietenii tăi, unde sunt fetele
Care ieri roiau în jurul tău cu sutele?
Casetele şi CD-urile le ţin locul
Până când vei putea uita totul.
Dar, oare poţi să uiţi? Conştiinţa nu doarme
Şi te poate lovi cu propriile tale palme.

Dai cu capul de pereţi în baie
Sau cu picioarele de uşi în altă odaie,
Ai atârnat un cablu de bec,
Te sui pe scaun şi înghiţi în sec.
Sună telefonul, număr necunoscut,
Ca să răspunzi, de pe scaun ai coborât.
Eşti acelaşi prost pe care lumea-l cunoaşte,
Dar care, de azi, ştie ce face.
Ai planuri de viitor, îţi faci firmă,
În lumea asta orice prost se afirmă.
Statutul social ţi se confirmă
Şi prietenii stau cu mâna întinsă.
Ai ajuns bine. Cine te-a ajutat?
Oare nu sunt eu cel care te-a ridicat?
Trebuie să înţelegi care sunt costurile,
Altfel rămâi în banca ta, prostule.

Sweet hell

Îmi rezerv dreptul de a păstra tăcerea
Când nimeni nu ar putea suporta durerea
Pe care o am în oase şi în suflet
Şi mă deteriorează pe interior încet.
Viermii mă mănâncă de viu,
Nu mai sunt acel copil zglobiu
Care eram când m-ai cunoscut,
Sunt acelaşi suflet, dar în alt trup.
Dumnezeu mă vrea la El cât mai repede
Şi caut să-mi plătesc datoriile.
Nu vreau să rămân dator vieţii
În declinul actual al pieţei.
Nu mă căuta, că m-am dus,
Încă o stea a apus.

Eu am origine divină,
Sunt născut chiar din lumină.
Nu suport vanitatea de pe pământ
Când caracterul este tot mai strâmb.
Oamenii se sinucid cu miile,
Roşii sunt toate zidurile
Spitalelor şi blocurilor de locuinţe
Căci ne-am înşelat în prea multe privinţe.
Viaţa e spre moarte cale,
Nu-i pune întrebări nasoale
Că te trezeşti cu o palmă,
Deşi ea deobicei e calmă.
Ascultă-ţi şi mintea, nu doar inima
Şi dreptate îmi vei da.

Totul se ruinează într-o clipă.
Să fi în locaţia potrivită!
Sufletul tău merge pe o hartă
Deşi se spune că soarta e oarbă.
Sângele să nu se verse,
Am să te aştept pe trepte
În locul tău preferat
În zi de miercuri, pe înserat.
Dacă nu vi, eu dau biletul,
Că mai sunt mulţi care aşteaptă trenul
Spre iad în această noapte,
Eu îmi joc moartea în acte.
Iar când ceasul arată ora şase
Semaforul va fi pe roşu la sinapse.

Foamea străzii

Credeam că pot să mut munţii din loc,
Dar mi-am dat seama: cu minciuna nu mă joc.
Sunt multe variabile de luat în considerare
Şi mie mi-e foarte teamă de închisoare.
Când voi depăşi frica de comunicare
Poate statul va ataca cu tot ce are
În acest poet, cântăreţ vestit
Şi mă va lovi în chipul ce am cioplit
Cu scop de apărare,
Dar sper că lovitura nu va fi prea tare
Astfel încât să mă dărâme,
Să-mi ia leşul şi să îl consume.
Încă mă tem de cei ce au putere
Şi pot provoca cu ea durere.
Mă lansez în afirmaţii şi ajung pe Lună
Unde ziua e de şase ori mai bună.

Scrutez orizontul în căutare de tunuri,
Strada e mereu în căutare de bunuri
Pe care să le valorifice.
Negarea ta bârfa o s-o intensifice.
Ştiu cum se caută să se scape de lucruri
Furate, tu la chilipir te bucuri.
Gândeşte-te cum s-a simţit cel prădat
Când bunul lui de valoare la tine l-a aflat.
E ca şi cum tu i l-ai furat.
Mai gândeşte-te, îţi poţi face un bine.
Pe stradă oricine va face afaceri cu tine.
Îţi repet a treia oară: gândeşte-te!
Şi dacă nu-s de tine, ocoleşte-le!
Caută să-ţi faci bine ţie;
Unde ţi-e fericirea: în familie sau în hărtie?
Familia o să moară, hârtii or să mai fie.

Hârtiile-s numerotate, la o adică: pot fi găsite.
Nu te juca cu hărtii netipărite.
Stai în cercul tău de prieteni, nu ieşi afară!
Pentru asemenea lucruri tu nu ai făcut şcoală.
Şi poţi fi păcălit foarte uşor,
Nu cere ajutor, nu ne vom da de gol!
Probabil că la poliţie ai să ajungi.
Ai grijă ce le spui şi ce le ascunzi.
Că ei te miros chiar dacă n-ai băut nimic
Şi te pot conduce acasă în dric.
Stai în casa ta, uită tot ce ţi-am spus,
Mănâncă popcorn, dă pe gât un Ursus!
E bine să ştii la ce te raportezi
Şi să fi atent, probleme să nu creezi.
Că dacă ai încurcat persoane terţe
Sunt foarte sigur că nu or să te ierte.

Con soarta

Deja se ştie că-mi plac fetele cu părul blond
Şi pentru ele aş vrea să fiu un fel de James Bond,
Însă sunt doar un simplu poet
Care la certuri şi necazuri am magnet.
Îmi plac fetele cu ochi albaştri ca cerul,
Dar în faţa lor nu-mi pot atinge ţelul.
Uit pe moment ce doream să spun
Şi îmi amintesc departe, pe drum.
Îmi plac fetele ce au vocea caldă,
În timp ce altele lovesc în urechi ca o bardă.
Aş vrea ca fetele urâte în iad să ardă
Fiindcă produc leziuni permanente la mansardă.
Iubesc şi eu, dar îmi aleg perechea
Cu teama că mâine mă va mustra ureche.
Când întrebi ceva evident, devin palid
Datorită temperamentului meu acid.

Nu există fete urâte, doar băutură puţină,
Secretul este să n-o priveşti din lumină.
Dragostea ţine până găseşti alta mai bună
Şi-o să te holbezi la ea ca la a doua Lună.
Iubeşte cu capul! E un îndemn,
Dar pentru mulţi e frecţie la piciorul de lemn.
Că tot a ajuns discuţia la picioare,
Uită-te atent, fi sigur că le are!
Mie îmi plac picioarele normale,
Cele subţiri se rup, cele groase par baloane.
Corpul să fie bine proporţionat
Că mi-am luat ruletă pentru măsurat.
Fetele sunt bune cât timp ai nevoie de ele,
Dar gândeşte dinainte cum să scapi de ele,
Mai bine o minciună decât un adevăr,
Sau cel mai simplu: pune-i gumă în păr.

De ce sunt rău? Pentru că nu le cunosc.
Investigaţia gândirii lor nu-şi găseşte rost.
Fac lucruri mai importante: beau bere cu băieţii,
Cânt muzica asta şi nu am pretenţii.
Când mă voi îndrăgosti prima dată, am să plâng.
Mi-e teamă că mă va aduce cu picioarele pe pământ.
Le mai jignesc acum, când nu le cunosc,
Că mai târziu s-ar putea să cad de prost.
Şi nu-mi convine să afle toată lumea
Ce părere am eu despre femeia mea;
Dacă nu vă convine piesa asta deloc
Înghesuiţi-vă şi daţi-mi un foc
Că mi s-a stins tutunul şi cam bate vântul,
Iar cât timp am dreptate nu slăbesc cuvântul.
Iertaţi-mă! Sunt urmărit de două doamne-n roz.
Cred c-am uitat să plătesc când am tras la loz!

O altă treabă

Prietenii întotdeauna mă întreabă:
De muzica asta rap ce mă leagă?
Că n-am furat şi n-am făcut închisoare...
De fapt, e vorba de atitudine.
E vorba de cine eşti, de cum te comporţi
Şi de cum ştii cu fetele să te porţi,
E vorba... Dar nimeni n-o să-nţeleagă
Că din două mii zece e cu totul altă treabă.
Reprezint stilul meu original,
Îmi pun amprenta pe ce bag în buzunar.
Dacă voi credeţi că e cu final trist
Puteţi să angajaţi un criminalist.
Eu nu sunt pe stradă, sunt la locul meu,
Eu nu fur, eu cer de la Dumnezeu.

Eu am tot ce-mi trebuie: o sticlă şi-o cană
Pe care le dau că-mi place să dau de pomană.
Nu mă dau mare că nu am cu ce
Şi în fiecare zi câştig...încredere.
Lumea mă laudă, pe bună dreptate,
Că am reuşit să mă integrez în realitate.
Nu-i timpul pierdut pentru nimic, îmi spun,
Dar pentru-a face greşeli mă simt prea bătrân.
Îmi ajut semenii după puterile mele
Şi nu strâmb din nas la sarcinile grele.
Bani nu fac, îi câştig cu sudoare,
Să-i pot cumpăra mamei mele o floare.
Că ea m-a îndreptat pe drumul ăsta bun
Şi nu pot decât să-i mulţumesc acum.

Tot ce am, am de la părinţi,
Dacă tu zici că-i al meu, minţi.
Nu îi suport pe cei ce pierd bani în baruri
Şi pe cei ce-şi joacă viaţa la zaruri.
Poţi pierde totul foarte uşor
Şi vei cădea negreşit de pe al tău nor.
Fiecare are un loc sus, la Dumnezeu,
Şi nimeni nu va ajunge în locul meu.
"Viaţa e scurtă" e o mare minciună,
De fapt, viaţa e şi lungă şi bună.
Dacă ştii s-o trăieşti, trăieşte-o!
Dacă nu-ţi convine schimb-o, plăteşte-o!
Fă ce îţi place, citeşte, cântă
Şi nu băga în seamă lumea care nu ascultă!

Vicios

Băuturi energizante amestecate cu tărie
Pe moment ţi-aduc doar o scurtă bucurie.
Dar lasă-le cât poţi, dă-le de o parte,
Că dacă nu le controlezi îţi pot aduce moarte.
Nu fuma nici măcar trei ţigări pe zi
Că îţi faci, frate, praf plămânii.
Nu te da mare c-ai intrat în comă
Că vine ziua în care n-o să mai ieşi, mă!
Trăieşte zilele ca pe unele normale,
Bucură-te, chiar dacă-s nori şi nu e soare.
Fă ceva plăcut care să nu polueze,
E imposibil să găseşti ceva să nu te distreze.
Fă-i şi pe ceilalţi să se simtă bine
Că ei vor să se distreze şi cu tine,
Dar când îl vezi pe primul că goleşte ceaşca
Evaporează-te, frate, rupe gaşca!

Ai grijă de corp, dar şi de spirit,
Când nu te simţi sigur, nu băga spirt!
Ia o carte, citeşte un blog,
Mănâncă mâncare, nu un hot-dog!
Nu fura, nu da lucruri din casă
Că poţi fi prins şi eşti pasibil de pedeapsă.
E valabil în toate zilele,
Dar nu-i nimic dacă nu-ţi plac bilele.
Nu trage pe nas, doar respiră pe nas!
Poţi să încerci, eu n-am să te las!
Gândeşte, omule, că de-asta ai cap,
Dacă nu, dă-l mai repede la amanetat.
Fă ce e normal la vârsta care-o ai,
Eu nu-ţi spun degeaba să stai.
Dar decât să faci ceva şi apoi să regreţi,
Mai bine pune, dracu, mâna să munceşti!

Nu renunţ

Cât am pân-acum sigur îmi ajunge,
Indiferent viaţa unde mă duce,
N-am să sparg bănci pentru datorii
Şi nu am să fur de la mame cu copii.
Mă descurc singur, am ales ce fac,
Nu este nevoie să mă baţi la cap.
Viaţa este grea, deja am aflat,
Eu caut o cale prin care să răzbat.
Am părinţi şi prieteni care mă ajută,
În ei am încredere multă,
Dar nu pot face minuni şi o ştiu bine,
Deci trebuie să mă bazez pe mine.
Prea devreme m-am maturizat,
În oceanul cu probleme încă n-am călcat.
Dar simt că e aproape, se simte briza,
E împotriva a tot ce aş putea realiza.

Nu mă tem, ştiu că trec peste toate,
Calc pe capete şi vă dau coate.
Trebuie să iau ce îmi aparţine
Şi asta o fac prin muzică şi rime.
E talentul meu, de ce să nu-l valorific?
Pân-acum n-am întâlnit un critic
Care să-mi spună: nu-mi place asta.
Nu există, înafară de mama.
Ea e cea care îmi pune beţe-n roate,
Îmi zice să învăţ, să intru la facultate.
Eu nu o ascult, am altceva în plan,
Îmi pare rău că m-am irosit cu orele de pian.
O pierdere de timp pe care am plătit-o,
Acum sunt nevoit să trăiesc alt tempo.
Nu ştiu dacă-mi revin, dar cred că pot,
Prin ceea ce fac la capăt s-o scot.

Poate să nu m-ajute nimeni, voi continua!
Dacă te bagi în faţă tot merg pe calea mea.
Deţin unicul şi tristul adevăr:
Nu pot să fac nimic fără să supăr!

Intro Ari-zistibil

Nu ştiam ce se întâmplă când m-am luat de blogăreală,
Acum ştiu că duc o luptă foarte reală
Cu oameni de multe tipuri, unii mai puternici.
Dar majoritatea sunt doar nişte nemernici.
Eu îi stimez pe cei ce încă n-au domeniu
Şi până să şi-l cumpere mai trece un mileniu.
Aşa ne comportăm noi, cei fără bani,
Scriem pentru noi, nu pentru dolari.
Ştiu că înţelegi, că m-ai mai citit,
Dar eşti destul de prost şi nu ţi-ai amintit
Că eu nu sunt bogat, am cât să-mi ajungă.
Hai, la muncă, gata cu vorba lungă!
Blogul meu e pentru cei ce vor să citească
Şi în înţelepciune ei or să crească,
Dar nu din cauza a ceea ce prezint,
Ci pentru că niciodată nu mint.

Ce este aici se întâmplă la şcoală,
E ca recuperarea după orice boală.
Scriu pe blog ca să nu uit cine mă hrăneşte,
Body-guard mi-e Dumnezeu, doar el mă păzeşte.

Nu am nici un duşman. Ştiu că sună a clişeu,
Dar aşa este, adică ăsta sunt eu.
Îmi fac prieteni peste tot unde mă duc
Şi în ierarhie mai urc.
Conduc batalioane? Nu, nici măcar o clasă.
Dar ei nimic în urma lor nu lasă.
Eu am trei bloguri şi compun rime
Pentru ziua în care o să fie mai bine.
Blogării m-au văzut şi se tem de mine,
Dar nu îmi pierd timpul cu-ameninţări ieftine.
Intră să citeşti fapte şi curaj
Şi mâine vei vedea ce se-ntâmplă azi.
Îmi fac timp pentru pasiunile mele
Chiar dacă şcoala cere sacrificii grele.
Nu sunt avocat, dar sunt inamovibil,
Pentru voi toţi, rămân Ari-zistibil.

Cine se recunoaşte în aceste versuri?

La ce poze ciudate îţi faci în casă
Am crezut că vrei să devii nevastă,
Nu una de fiţe, ci una normală.
Dar lasă visele şi ţine-te de şcoală!
Nu ştiu cum gândeşti, nu mă interesează,
Stilul tău fals deja mă stresează.
O să îmi pun bandaje la urechi,
Să fiu pregătit atunci când începi.
Ce rochii ai, din epoca de ieri!
Dar la aşa iq ce poţi să ceri?
Lasă-te păgubaşă, învaţă să pui o faşă!
Renunţă la titlul de norocoasă!
Nu te critic, eu te învăţ,
Eşti aşa slabă, arăţi ca un băţ!
Bagă mâncare-n tine că nu dăunează,
Trei mese pe zi nu te-ngreunează.


Ce să zic? Aveam altă impresie
Despre tine. O dai în regresie.
Nu ştiu dacă ai vreo soluţie
Să scapi din această involuţie.
Fi copil, cât încă mai e timp,
Nu te aprinde aşa ca un chibrit!
Fă greşeli, că viaţa îţi permite,
Abordează stiluri de gândire diferite!
Fă ceva frumos, scrie sau pictează!
Aceste lucruri pe lume impresionează.
Îndrăgosteşte-te, îţi dau câteva sfaturi,
De acest sentiment nu o să te saturi.
Ai atâtea lucruri frumoase de făcut,
Copilăria e un sentiment plăcut
Ce cu însăşi viaţa rivalizează.
Aşa că mai gândeşte până să devii nevastă!

Hamacul din garaj

Intru peste tine, nu mă scuz de deranj!
Vreau să-ţi văd hamacul din garaj.
Sunt curios de unde l-ai luat
Şi mai ales, cine l-a montat?
Cam bătătoare-n ochi paleta de culori
Nici nu te apropii, că deja mori
Îţi rupi gâtul în aţele-alea multe
Şi nu-i nimeni în preajmă ca să te ajute.
Mai bine îl dai de pomană,
Deja în lume s-a dat alarmă.
Toţi ştiu că hamacul e la tine,
De acum eşti ţintă pentru multe torpile.
Aia e armă făcută de americani
Ca să fure de la fraieri bani,
E adusă-n România de o firmă chinezească,
Orice suflu de viaţă ei vor să-l oprească.

Nu-mi vine să cred că ai căzut în plasă,
Dar dacă mori, zău că nu îmi pasă!
Să nu-mi spui că nu te-am avertizat,
Trimite-l chiar acum înapoi în Irak!
Ei vor şti ce să facă cu el,
Chiar dacă o să bubuie niţel.
Sfârşim mai devreme o poveste,
Hamacu-a dispărut, nu ştim unde este.
Poate că a fost uitat definitiv,
Să mă baţi la cap nu mai ai motiv.
Deşi cred că ştiu că este într-un grajd,
Pardon, adică la tine în garaj.
Ştiu că nu l-ai dat, ştiu că l-ai păstrat.
De ce nu ai făcut ce te-am rugat?
Te las cum te-am găsit, în plin deranj,
Până când scoţi hamacul din garaj!

Mergi pe margine

Dacă ai şti de ce sunt în stare,
Când văd că în ţară e mânărie mare.
Nu poţi să mişti un deget că e tăiat,
România nu e chiar cum ne-am aşteptat.
Nu am încredere nici să trec strada
Că sigur mă urmăreşte garda,
Sniperu-i pe bloc gata să tragă.
Spune-mi acum societatea cât ţi-e dragă!
Găinarii iau pedepse prea aspre,
Deputaţii votează încă un set de taxe.
Lumea e cu stomacul lipit de spate.
Zău, frate, aşa nu se mai poate!
Zâmbeşti la lume, minciuni!
Cât ai dat să nu te bage la nebuni?
Banii învârt lumea, lumea ameţeşte,
Fiţi pregătiţi, ceva rău se pregăteşte!

N-am încredere decât în mine
Şi cred că aşa e cel mai bine.
Nu poţi şti cine e securist,
Dacă ţi-e rudă, e cu final trist.
Unul dintre voi trebuie să moară
Şi nu va fi o alegere uşoară,
El trebuie să continue să spioneze,
Nu are timp să te decapiteze.
Dar gaborii, odată puşi pe urma ta,
Cu mare greutate mai poţi scăpa.
Salvează-te, pleacă! Fugi în afară,
Poate ai noroc de o viaţă mai uşoară.
Nu te interesa de ce-i în ţară,
Rude şi prieteni sigur o să-ţi moară.
Important este că îţi e bine,
De-acum înainte fi mai atent la tine!

Hoţi se ascund în fiecare,
Dar nu îi vezi decât puşi sub reflectoare.
Viaţa e prea scumpă ca să o vindem,
Deci spre alte lumi noi deja tindem.

Fiecare a furat în viaţa lui ceva,
Să nu îndrăzneşti a te jura!
Fiecăruia i-au dispărut lucruri,
Dacă nu eşti tu, ar trebui să te bucuri!

Şase ani

Micile plăceri ale vieţii nu le-am avut,
Ceea ce-am iubit eu am pierdut.
Timpul ne face să ne blestemăm zilele,
Să ne cunoaştem mai bine sinele.
Ce frumos era în două mii şapte,
Umblam mult prin oraş cu hainele curate,
Scriam pe bănci, pereţi cu pixuri furate
Şi toate faptele povestite erau adevărate.
Noi fumam şi beam tot ce prindeam,
De colegi şi profi ne ascundeam.
Erau câţiva care ştiau,
Colegi, că dacă erau profesori la director ne pârau.
În două mii opt multă golăneală,
Cred că nimănui nu-i păsa de şcoală.
După patru ore, că mai mult nu stăteam,
Ne duceam prin baruri: beam şi fumam.

Acum am amintiri cu ce a fost odată,
Deşi eram şmecher nu impresionam nici o fată.
Acum m-am cuminţit, nu mai ies din casă,
Dar am fost păcălit, am căzut în a timpului plasă,
Din care nimeni nu poate să iasă.
Am devenit ceea ce uram,
Fericire găseam doar când fumam,
De băut mă lăsasem fiindcă nu mai aveam
Bani şi prietenii începeau să dispară.
La un moment dat singurătatea a-nceput să doară.
M-am lăsat pradă timpului ce trece,
Cu alte cuvinte: mă îmbăt cu apă rece.
Când mă uit pe geam o lume se distruge;
Poate cineva pe Dumnezeu să-l roage
Să dea timpul înapoi cu şase ani?
Atunci când dragostea nu se baza pe bani.

Naşul

Am în gând să fac o nouă faptă,
Risipitorilor să le dau un pumn în barbă.
Şmecherilor ce cred că timpul stă în loc,
Iar când o iau la vale cred că n-au noroc.
Nu face tu glume pe seama mea,
Ai un supravieţuitor în faţa ta.
Prin ceea ce fac şi cum mă comport
Pot oricând în timp să mă-ntorc.
Nivelul tău de gândire se crede elevat,
Dar cu ajutorul meu va fi basculat.
N-ai găsit încă pe cine să se compare cu tine,
Poftim, neică, încearcă-mă pe mine.
Ştiu, sunt prea tare şi te derutez,
Dar nu ai şanse, niciodată nu clachez.
Ai omis un lucru, să-ţi intre-n cap bine:
Nu te pune cu oameni mai deştepţi ca tine!

Fac miliţia!

Nu mai vreau s-aud de libertate,
E ca ultima zi în care-am spus: Frate!
Totul e minciună, voi nu realizaţi,
Din ce în ce mai greu vă maturizaţi.
Acum lăsaţi trecutul să vorbească despre voi
Chiar dacă v-aţi schimbat şi sunteţi oameni noi.
Nu mai aveţi încredere decât în rude,
Şmecheria este să fi prudent.
Nu mai faci combinaţii, acum ţi-e frică,
Nu şti părinţii tăi ce or să zică
Dacă află că dai ţepe şi-ţi merge bine,
Fi sigur că n-or să fie mândrii de tine.
Nu te duce la ei când îţi iei prima maşină,
Vor crede că-i furată şi-apoi leşină.
Fă totul pas cu pas, dar nu rămâne-n urmă,
Ia-ţi ce ai nevoie că viaţa e dură.

E greu să rezişti, mereu trebuie să mişti
Ceva, viaţa să o rişti.
Însăşi viaţa e un scop în sine
Şi ca oricine vreau s-o fac mai bine.
Nu mă laud, ştiu că-s gabori peste tot,
Nu mi-e frică, ei acţionează doar la pont.
Dacă ai şi-un joint viaţa-i mai frumoasă,
Dar eu mă mulţumesc cu o ţigare românească.
Trăiesc normal cu un salariu mediu,
Să ies din cercul ăsta n-am găsit remediu.
E greu acum, dar vârsta mi-o permite,
O să-ncerc să ies cu trei acţiuni grăbite.
Dacă voi fi prins, lăsaţi-o baltă,
Viaţa-i mai albă pe partea cealaltă.
Dacă mă întorc schimbăm filozofia
Cu cea americană: fac miliţia!

Real rap

Nu-mi bat capul pentru orice prostie
Hainele nu mi se par o şmecherie
Haina nu face pe om, dar dă bine,
Apără-te când vezi că dă în tine.
Şapca cu cozoroc întors nu e la modă
Şi lumea s-a săturat să o vadă
Şmecherii s-au emancipat
Fraierii pe loc au paralizat.
Oamenii de rând intră-napoi în rând
Supravieţuirea e pe locul secund
Pe primul stau telefoanele mobile,
Genţile şi accesoriile inutile,
Pe care oamenii nu mai ştiu cum să le combine.
Această involuţie ne pune-n prag
Ceva ce toţi am aşteptat cu drag:
Revine-n ton moda cu espadrile.


Mersul ăla, de unde l-ai luat?
Să nu-mi spui că l-ai câştigat!
Înţelegeam dacă aveai încălţăminte mică,
Acum toţi opăriţii se oftică.
Faţa aia cred că-i de la second-hand
Degeaba încerci să stabileşti un nou trend.
Ai toată faţa găurită, aud cum răsuflă
Nu râde, că n-am spus o glumă, ÎNCĂ.
Frustrarea ta e mai înaltă ca hotelul.
Oare ce face în timpul liber cerebelul?
Sunt sigur că urmăreşte telenovele
Că de-aia arăţi ca parcă scos din ele.
Ne pare rău că s-a comis eroare,
La prima ocazie revenim cu o floare.
De fapt, tradiţia spune cu două
Şi ca s-o uzi, o să te faci că plouă.


Avem destule specimene, multe cu probleme,
Dar sunt inofensive, nu ai de ce te teme.
Poţi să le atingi şi să le hrăneşti,
Dar fi foarte atent atunci când le vorbeşti.

Sunt în formă

Din nou, de pe băncile şcolii/
Nerăpus de simptomele bolii/
Dau rime fine pentru cunoscători/
Să nu urlaţi, fiţi mai răbdători!/
Sunt rănit în adâncul sufletului/
Căci i-am oferit ajutor duşmanului/
Şi el a fost recunoscător/
Deşi mi-ajut duşmanul, vreau să îl omor/
Lucrez din greu să-mi îndeplinesc visul/
Fac exerciţii să-mi înfrumuseţez scrisul/
Dar nu frumuseţea lui fizică/
Ci topica, pentru cei care mă critică/
Mă aflu într-o stare critică/
Munţi grei mă apasă, nimeni nu-i ridică/
Toţi mă lasă să mă târăsc în noroi/
Degeaba vă e milă, sunt mai bogat ca voi/
Sufleteşte/
Căci bogat e sufletul care trăieşte/
Eu mă descurc uşor cu oamenii de rând/
E suficient să emit un gând/
Şi-o să vă meargă totul prost pentru restul lunii/
Gândul meu aduce moarte pentru unii/
Şi groază pentru alţii/
Când mă aud fac ulceraţii/
Până când intră în fibrilaţii/
Sunt tare ca stânca/
Las versul pe foaie cu stânga/
Mă manifest spontan în rime, versuri/
Pentru a scăpa de voi definitiv, fac câteva demersuri/
Şmecheria vă omoară, mii de cadavre pe străzi/
Sunteţi proşti, vă vindeţi creierul în lăzi.

Era şi timpul!

Ţara asta începe să se-ndrepte/
Şmecherii sunt ţinuţi în stângi şi drepte/
Rap-erii nu trebuie să mai aştepte/
Deşi ei lovesc de mult cu rime deştepte/
Şi rock-erii se ridică cu spray lacrimogen/
În zgomot de metal răspund ei la apel/
Chitara-bas împreună cu beat-ul/
Aduc de azi şmecherilor sfârşitul.

Lectii de furt

Nu v-a prins soarele bine si vreti sa furati/
Dar fitele, spuneti-mi, de unde le luati?/
Nu sunteti majori, dar nici macar pe-aproape/
Vreti sa va-mbogatiti furand noapte de noapte/
Furtul nu e simplu, trebuie calculat/
Stiu de la un amic care a fost turnat/
Si nici sa nu gandesti/
Ca te imbogatesti/
Pe strada, zi de zi, se fac mii de greseli/
Lumea nu invata din faptele de ieri/
Vor sa pagubeasca, stiu si eu sentimentul/
Dar lor le lipseste din plin antrenamentul/
Ei cred ca daca bagi mana in genti ai fugit cu suta/
Poate azi ai luat ceva, dar maine schimba ruta!/
Stai cat mai ascuns, puneti o palarie/
Si, mai ales, nu fura din smecherie/
Fura cu bun simt, daca se poate spune/
Daca vrei s-apuci si ziua de maine/
Gaborii pandesc deghizati in babe/
Nefiind atenti la abateri mai grave/
Daca n-ai noroc si esti prins in fapt/
Fi foarte rapid sau vei fi mancat/
Fa-te ca citesti ziarul pe o canapea/
Asteapta, oameni se vor aseza/
De aici rezulta nenumarate metode/
Ce nu le pot explica doar in doua vorbe/
Ai grija la 'clientii' pe care ii alegi/
Si daca pierzi vreunul, dupa el sa nu alergi/
Daca ai inteles cum se prinde prada/
Peste-o luna-doua vom imparti strada.

Plecati-va capul!

Plecati capul in fata mea/
Sa ma raniti nu va voi lasa/
Armele voastre nu au spor/
Fiti siguri ca nu o sa mor/
Eu nu am suflet, deci nu respir/
De aceea cand va privesc ma mir/
Eu sunt durere, sunt un corp de ura/
Si n-o sa am cuvinte de lauda in gura/
Ma manifest spontan, c-asa e stilu'/
Si nu-mi vei sterge de pe fata smilu'/
Asta e smecheria, nu fi greu de cap/
Eu scriu versuri si rime, nu fac rap/
Nu cant pe negativ/
Ca nu am motiv/
Eu gandesc pentru o generatie/
Fara sa primesc o remuneratie/
Fac totul din placere, nu ma acuzati/
Cat sunt in fata voastra, capul sa-l plecati!

Eu sunt baza

Am o voce guturală, nu te speria/
Acum sunt bolnav şi asta-i vocea mea/
Dacă te cert înseamnă că ai greşit/
Dacă eşti mort, eu te-am nimicit/
Dacă gândeşti, îmi datorezi totul mie/
Că am fost atent la ora de chimie/
Dacă te iert, înseamnă că m-am plictisit/
Nu-s foarte dur, am mărturisit/
În mod special am grijă de tine/
Te spânzur de bec dacă te iei de mine/
N-am pedigree, că nu sunt câine/
Îmi trăiesc viaţa fără să ştiu ce va fi mâine/
Dar sunt un mic geniu şi vei afla/
Că tot ce-ţi aparţine e inventat de...mine.

Arăţi jalnic

Ştiu că nu îţi pasă cât arăţi de ridicol/
Pentru decenţă eşti un real pericol/
Şi nu neapărat cu hainele ce le porţi/
Ci cu culorile cu care ochii ne scoţi/
Şti că-i frig afară, dar n-ai nici o problemă/
Când trebuie să ieşi te-mbraci direct din ghenă/
Aşa se explică sacul de cartofi din cap/
Şi faptul că nu şti să te-mbraci, de fapt/
Îţi atârnă fundul pantalonilor în vine/
Nu îmi pot da seama de ce se poate ţine/
Genunchii-s descusuţi, dar nu-ţi îngheaţă osu'?/
Ori, cumva pe dedesupt, porţi ciorapu' grosu'/
Teneşii ăia au avut zile mai bune/
Ceea ce despre tine nu se poate spune/
Nu-ţi mai bate joc de hainele ce le porţi/
Sau poate vrei să ne omori DE RÂS pe toţi.

Ochiul oraşului

Anunţ pentru toţi blogării din Călăraşi/
Vă invit pe toţi la o bere în oraş/
Dar îl rog pe fiecare să-şi plătească consumaţia/
Nu-mi permit să fac cinste că-i prea mică alocaţia/
Am avut până acum sute de oameni pe blog/
Să o ţineţi tot aşa, vă rog/
Dacă n-aveţi lene, daţi click pe nişte reclame/
Aşa vreau să câştig bani, nu să fur din buzunare/
Sunt la început, nu am un an întreg/
Dar cum se mişcă lucrurile încep să înţeleg/
Am peste-o sută de articole în trei bloguri diferite/
Transmit din oraş doar adevăruri cumplite/
Ochii mei sunt aţintiţi pe fiecare om şi faptă/
Aşa că nu te aştepta să treacă neobservată/
Dacă ceva bate la ochi te-am bifat în carneţel/
Să n-ai curaj să te iei de acest băieţel/
Sunt subiectiv, exagerez, dar scriu articole bune/
Apdatez blogul mereu şi asta place la lume/
Sunt întotdeauna pe urmele făptaşului/
Am fost dintotdeauna Ari, ochiul oraşului.

O zi din an

Am văzut lucruri groaznice în viaţa mea/
Dar n-am crezut niciodată că mi se pot întâmpla/
Să n-am ce mânca şi să stau în frig/
Deşi am caloriferul în permanenţă pornit/
Am calculator, dar internetul nu-i plătit/
Cu internet pe telefon, totuşi sunt mulţumit/
Mă descurc cum pot fără bani de buzunar/
Acum nici să mă tund nu-mi permit măcar/
Am mâncat aseară un iaurt cu pâine/
Am o cutie de pateu, dar o păstrez pentru mâine/
Beau numai apă de la chiuvetă/
Şi visez mereu că voi ajunge vedetă/
Mai am multe obstacole de trecut/
Dar sunt conştient că abia am început/
Presimt că viitorul îmi va aduce o surpriză/
Deşi întreaga lume e de doi ani în criză/
Sper în continuare că voi fi înţeles/
Nu voi cenzura pentru nimeni vre-un vers/
Voi fi la fel, poate mai agresiv/
Şi mă voi lua de tine fără nici un motiv/
Ari e la fel, Ari nu s-a schimbat/
Mulţumesc celor care m-au încurajat/
Voi fi la fel şi în anii ce urmează/
Căutaţi-mă pe blog şi fiţi pe fază!

Inspirat de viaţă

M-am trezit de dimineaţă cu ochii la cer/
Învelit cu zăpadă şi îngheţat de ger/
Nu e chiar aşa, dar putea fi/
Cine ştie ce-mi aduce viaţa până când voi muri/
Acum e foarte bine, deşi mă mişc încet/
Am internetul în vârf de deget/
Mai citesc un blog, mai scriu pe al meu/
Aşa-mi trăiesc viaţa, că m-ajută Dumnezeu/
Mâncare la discreţie în frigider/
Patul este moale, mai mult nu pot să sper/
Dar mă simt trist, ceva lipseşte/
Deşi multă lume pe net mă urmăreşte/
Lipseşte mişcarea, dorul de ducă/
Dar şi ăsta câteodată mă apucă/
Însă nu mă duce departe, repede mă opreşte/
Nu-mi dă multe idei, mintea mi se plictiseşte/
Îmi găsesc refugiu tot în camera mea/
Uit de tristeţe făcând altceva/
Compun versuri despre condiţia umană/
Nu le vând, le dau de pomană/
Îmi folosesc talentul pentru divertisment/
Nu vorbesc din dicţionare, mă exprim elocvent/
Am grijă să citeşti tot ce scriu/
Pentru mine niciodată nu e prea târziu.

Nu da vina pe stil

Mă enervezi când zici că-s borfaş/
Şi că nu îţi place stilul meu de oraş/
Nu îmi pasă, eu sunt original/
Ia-te de stilul meu dacă vrei scandal/
Şti că nu te suport şi te-aş da în gât/
Cu afacerea ta dubioasă şi nu doar atât/
Mă enervează simplul fapt că exişti/
Şi mă întreb cât ai să mai rezişti/
Eşti frustrat când vezi alţi oameni ca mine/
Care, deşi au posibilitate, nu se îmbracă mai bine/
Avem un stil cu haine ponosite/
Nu umblăm, ca voi, cu ciorile vopsite/
Nu dăm bani pe haine de firmă false/
Rugăm fraierii ca voi în pace să ne lase/
Nu critica, tu nu cunoşti stilul meu de viaţă/
Dar de la stilul tău deja îmi vine greaţă/
Te rog, lasă-ne şi pleacă acasă/
Îmbracă-te într-un sac de gunoi, că nu ne pasă/
Tu nu ai stil, te îmbraci ca o fată/
Îţi asortezi hainele, îţi pui cravată/
Atitudinea ta lasă de dorit/
Cât timp te-mbraci cu hainele de dormit/
Nu fi tu şmecher că sigur ţi-o iei/
Oricum n-ai să vezi stilul prin ochii mei/
Tu eşti cel ce poartă un sac de cartofi în cap/
Din versul de mai sus mie doar cartofii-mi plac/
Că din iei pot face piure, ca şi din tine/
Când te iei de stilul meu şi de mine/
Nu valorezi nimic în ochii lumii/
Eşti daltonist, când vezi verde te-nfurii/
Mă-mbrac pestriţ, în mai multe culori/
Poţi să-ţi ieşi din fire până mori/
Ne-am săturat de ochiul tău critic/
Şi de valorile tale de nimic/
N-ai putea să deosebeşti o mănuşă de-o vacă/
Nici chiar dacă pe lângă tine-o să treacă/
Nu ai simţ estetic nici cât o furnică/
Tocmai de aceea stilul tău mă oftică/
Să mă anunţi când te trezeşti la realitate/
Şi n-o să mai porţi hainele alea demodate/
Tu n-ai habar de stil şi când ai să mori/
Te vei îmbrăca în negru, nu vei avea culori/
Dar până atunci nu te lua de mine/
Ia-te de stilul meu dacă îţi convine.

Promisiuni pentru 2010

Se încheie anul, cu ce am rămas?/
Am adunat totul, linie am tras/
Bani nu, minte nu, sunt acelaşi om/
Abia la anul voi coborî din pom/
Anul ce-a trecut nu a fost uşor/
În ăsta care vine sper să am mai mult spor/
Nu muncesc că-s la liceu, trebuie să-nvăţ/
Dar spre norocul meu învăţul are şi dezvăţ/
Am lucruri importante de făcut: scriu versuri, am trei bloguri/
Deşi mă descurc, încă nu fac mofturi/
Viaţa e exact cum ar trebui să fie/
Doar în ceea ce fac găsesc bucurie/
Mai am multe planuri, dar nu le fac publice/
Încerc din răsputeri să-i evit pe durii ce/
N-au nimic de făcut şi bârfesc/
În anul care vine am să-i căsăpesc/
Fiţi siguri că m-apuc de treabă/
De trecut nimic nu mă leagă/
Deci pot să încep să lucrez mai mult/
La întrebări vă voi răspunde ca un cult/
La jigniri nu răspund/
Decât ce am în gând/
Păstrez o nostalgie a anilor trecuţi/
Dacă nu ai ce face ar fi bine să mă asculţi/
Fă şi tu ca mine/
Că te-nvăţ de bine/
Oricât ai încerca, n-ai succesul meu/
Nu pun versuri de manele ca s-atârn mai greu/
Eu zic totul din minte, le calculez cu grijă/
Ca oricare altul, am şi eu o miză/
La anul fi tu sigur că nu am să mă schimb/
În top de jos în sus eu am să mă plimb/
Îmi exprim opinia direct pe internet/
Lumea mă laudă, zice că-s deştept/
Nu-s deştept, aşa sunt eu, nu aţi înţeles/
De aceea tot ce spun adresez prin vers/
Cuvintele astea sunt viaţa mea pe blog/
Decât să mint, mai bine devin olog/
Chiar şi aşa, te joc în picioare/
Poţi să mă loveşti, pe mine nu mă doare/
De la anul, adică de săptămâna viitoare/
Bag panica în voi cu rime gânditoare/
Alese special să le poţi înţelege/
Codificate ca nimeni să nu le deslege/
Rime contradictorii/
Pentru roboţii cu probleme motorii/
Stau ca dirijorii/
Gesticulez din mâini, mă uit la voi/
La fel cum se uită Dumnezeu la noi/
Până la noi ordine, închid ferestrele/
Sper ca de la anul să se desfinţeze testele.

Viaţa mea

Ştiu că sunt un învingător/
Aşa am fost mereu, nu un pierzător/
Nu umblu cu gloanţe în încărcător/
Nu scârţâi din dinţi când stau la semafor/
Fac ce mi se cere cât sunt minor/
Ziua stau pe sol, noaptea simt că zbor/
Călătoresc singur, nu în stol/
Şi nu îmi ia mult timp să-mi intru în rol/
Fac ce ştiu mai bine/
Inventez rime/
Le scriu aici pentru tine/
Să vezi că orice om cu acces la internet/
Dacă vrea, poate fi deştept/
Eu nu mă dau mare, nu mi-au murit lăudătorii/
Vreau să atrag, rând pe rând, cititorii/
Vreau să mă cunoaşteţi aşa cum sunt/
Sunt cel mai fericit blogger de pe pământ/
Cine nu citeşte aici nu ştie/
Că eu îmi fac viaţa din poezie/
Asta îmi place, asta vreau să fac/
Aş vrea să-i pun melodie ca să dai din cap/
Îţi dau idei noi, de adolescent/
La boala mea nu este tratament/
Am boala rimei şi să gândesc non-stop/
Aici stau eu, la nimeni nu fac loc/
Mă găseşti oricând, că nu plec de-acasă/
Poţi să mă înjuri, mie nu îmi pasă.

Să vă fac să înţelegeţi!

Sunt mort la datorie/
Mor pentru meserie/
Meseria mea e să te fac atent/
Copiii de astăzi gândesc mult prea lent/
M-am săturat de pile/
Şi de discuţii fragile/
În care unul dintre vorbitori/
Rămâne fără ascultători/
Rămânem fără educaţie/
Degeaba avem democraţie/
Statul nostru e un demo/
Cuprins de curentul emo/
La trei sute de volţi ce trec prin fire/
Muzica e doar o amintire/
Eu vorbesc de modul de viaţă/
De respingerea greutăţilor ce-ţi vin în faţă/
Eu vorbesc de minte şi creier/
De cele noi şi de cele pierdute la bere/
Dacă figurezi pe listă, mojicule/
Aruncă în aer ibricurile/
Nu-ţi mai fierbe iarbă în ţuică/
Lasă trândăvia şi mergi la muncă.

Read more at http://mortladatorie.wordpress.com

Crăciun fals

Crăciunurile din filme sunt prea false/
Să le înţeleg nu am şanse/
Atâţia moşi ce livrează cadouri/
Atâţia copii ce privesc pe hublouri/
Adică la televizoare/
Poveştile lor nu au sare/
Au prea mult bănet în saci/
Eu mă umplu de draci/
Când văd o comedie românească/
Cu oameni ce mai au pân-o să crească/
În sondaje, nu au talent/
Dar au un tupeu dement/
Eu iubesc filmele străine/
Că ăia joacă mai bine/
Ăia sunt adevăraţi actori/
Ăştia de la noi nişte ciori/
Care se învârt după bani/
Dar tot atrag prea mulţi fani/
Parcă îi himnotizează/
Sângele mi se coagulează/
Când văd telenovele de succes/
Ce fac din naştere deces/
Şi din urmăritori maimuţe/
Rog producătorii români să mă cruţe/
Ideile lor sărite din normal/
Fac succes din banal/
Sunt buni de aruncat la canal/
De groază închid ochii şi îmi spun rugăciunea/
Mă rog să se înlăture uscăciunea/
Până trece mă ascund/
În realitate sunt scund/
Deci trec neobservat/
Prin viaţa asta de rahat/
Vă salut pe toţi, dar daţi-mi timp/
Prin minţile voastre să mă plimb/
În a mea se intră prin efracţie/
Cred că am să ies din ecuaţie/
Şi intru în casă să mă odihnesc/
Că de câţi proşti am văzut plesnesc/
Încerc să uit totul, căci este fals/
V-am lăsat, somnul mă invită la un dans.

Despre prieteni II

De prieteni falşi deja m-am săturat/
În mintea mea i-am înjunghiat/
I-am lăsat să spună ce vor/
Dar ei vorbesc în gol/
Mai bine îmi iau un televizor/
Să mă mintă el de zor/
Nu vreau faimă, vreau recunoştinţă/
Nu poţi avea nimic dacă n-ai voinţă/
Îmi spun părinţii şi eu îi cred/
Dar tot nu pot să îi înţeleg/
Ei nu fac tot ce le place, ei fac tot ce pot/
Să stau în sărăcie nu mai suport/
Vreau la plajă în Hawaii/
Să am mereu bani de tranvai/
De fapt, îmi place să merg pe jos/
Să îndrugi minciuni nu-i frumos/
Mai bine stai închis, eviţi aglomeraţia/
Minciuna se dă şi ea cu raţia/
N-o să acoperim inflaţia/
La rata asta de mincinoşi/
Şi majoritatea nu-s borfaşi jegoşi/
Sunt feţe luminate cu chibritul/
Prietenia în minciună şi-a găsit sfârşitul/
N-am să mai suport/
Nu voi fi considerat mort/
În plan intelectual/
Mă exprim spiritual/
Dau eu în prieteni cu pumnul/
Decât să îi omoare vreunul.

Despre prieteni

Petrec încă un Crăciun sumbru/
Bine că pe străzi nu umblu/
Ca o umbră congestionată/
Cu fruntea încruntată/
Nu am bani să mă şterg la fund cu ei/
Dar asta nu înţeleg prietenii mei/
Şi se tot oftică/
Ar pune-n aplicare o hoţie mică/
Vor să mă vadă la pământ/
Nu reuşesc, fericit eu sunt/
Nu îi mai bag în seamă/
Căci am aflat un prieten fals ce-nseamnă/
A uitat când l-am ajutat/
Sau când am fost amândoi la furat/
Acum e încrezut, umblă cu nasul pe sus/
Crede că-ntr-un loc bun s-a dus/
S-a certat şi cu părinţii/
Şi-acum cu îngerii minţii/
Dar nu dovedeşte/
Căci drept el nu este/
Cred că-i nasol să fi părăsit de toţi/
Iertare să-ţi ceri nu mai poţi/
Şi stai ascuns în cochilie/
Asculţi câte o melodie/
Te refugiezi în rap/
Dar nu-l poţi uita pe cel pe care eu îl fac/
O ultimă speranţă, primeşti mesaj text/
Afli că cearta a fost doar un pretext/
Pentru o ţeapă la care-a renunţat/
Dar era târziu şi nu te-a anunţat/
Nu îi pare rău, nici n-are de ce/
Ţie-ţi pare rău că ai avut încredere/
L-ai ierta, dar întâi l-ai testa/
Pentru a te asigura că nu se va mai întâmpla.

Vremea porcului

Fac versuri din fapte/
Majoritatea adevărate/
Nu m-ascund de lume/
Valorific verbul 'a spune'/
Ies în faţă că vreau să arăt/
Că sunt din Călăraşi, şi pot/
Să vă închid gurile pline de obsesii/
Dau gratuit depresii/
Nu mai aşteptaţi până la pensii/
Limba mea nu are extensii/
Nu am pretenţii/
Decât prea multe bune intenţii/
Sufletul meu e curat/
Ca sângele ce a pătat/
Zăpada când s-a tăiat porcul/
Noi mâncăm, deşi am uitat scopul/
Iarna se sacrifică porci mulţi/
În timp ce îi mâncăm devenim culţi/
Prea mult sânge se varsă/
Pentru a pune în varză/
O bucată de carne de Crăciun/
Omul nu a devenit mai bun/
E tot sclav al lumii în care trăieşte/
E chitros, adună pentru el cât trăieşte.

Vă fac din vorbe

Îmi lipsesc banii şi poate sănătatea mentală/
Iar pentru a munci nu am vârsta legală/
M-am săturat să fiu pus la zid/
Dar se-ntoarce roata şi am să vă-nchid/
Eu vorbesc serios, dar voi nu mă credeţi/
Întoarceţi-vă şi o să vedeţi/
Că mergem împotriva curentului/
Voi votaţi legi în favoarea parlamentului/
Avem un preşedinte care nu-şi prea face treaba/
Lumea zice că şi-a băgat dracu coada/
Chiar şi aşa se putea mai bine/
Dar nu te aştepta să-şi vândă sufletul la diavol pentru tine/
Fiecare-şi trage jarul pe turta sa/
Dar până la noi jarul se va termina/
Mereu rămânem cu nasul în funingine/
De am ajuns să ne bucurăm şi atunci când ninge/
Mereu aruncăm lucruri la gunoi/
În speranţa că vom primi altele de la voi/
În schimb primim foi/
Cu sume în lei noi/
Banii ăştia sunt de dat/
Suntem daţi peste cap/
Totul s-a răsturnat/
Bijuteriile toate le-am amanetat/
Ca să pot să-mi iau o pâine/
Trăiesc o viaţă de câine/
Neştiind ce va fi mâine/
Din când în când văd la ştiri/
Alte furturi şi scumpiri/
Criminali şi urmăriri/
Noi devenim martiri/
Noi ne sanctificăm/
Cât timp pentru voi ne sacrificăm/
Şi viaţa devine neagră/
Cât timp crezi că-i va lua ţării să se dreagă?/
Nici dacă vei da înapoi o viaţă-ntreagă/
Nu vei reuşi/
Şi ne vei omorî/
Comunismul e în floare/
Se ţine bine pe picioare/
Muncim toţi ca să aibă unul/
Şi când s-a văzut cu bani în noi trage cu tunul/
Viaţa, aşa cum o ştim, e pe ducă/
Următorul deceniu ce-o să ne aducă?/
Numai războaie/
Sângele deja curge-n şuvoaie/
Din lefe n-au ce să mai taie/
Peste tot este bătaie/
Şi nu vor avea curaj faţă-n faţă să ne-nfrunte/
Deci, oricând ne putem trezi cu gloanţe în frunte.

Versuri de elită

Eu sunt Bogdan, prietenii-mi spun Ari/
Dacă vă înjur, nu ieşiţi cu parii/
Nu mă alergaţi degeaba prin noroi/
Că mă-ntorc cu spatele şi sare tot pe voi/
De ce-ncercaţi să mă atacaţi/
Cumva nu mai aveţi ce să mâncaţi?/
Mâncaţi rahat că dreg, că fur/
Nu vedeţi cât sunt de dur?/
Sunt mai dur ca fierul/
Doar nu vreţi să iau bătaie-n ligă ca Oţelul/
Eşti de mămăligă, dar eşti moale/
Să punem de nişte sarmale/
Să-i săturăm pe cei cu gura mare/
Să nu vă fie rău, luaţi cu sare/
Cu puţin noroc n-o să cădeţi pe jos/
Faceţi o plecăciune şi scăpaţi frumos/
Oricât aş vrea, nu sunt periculos/
Pornesc de jos/
Dar mă ridic rapid/
Celor ce ştiu să ceară nu le promit nimic/
Promit că am să fiu pregătit/
Când ai minţit/
Fi sigur că te-am prins nepregătit/
Degeaba te zbaţi, nu vei scăpa/
Ştii c-aşa este regia, dar nu e regia mea/
Deci, cine vine s-o ia?/
Poate nu vei observa/
Că sunt atlet/
Pe portativ cu rimele mă-ntrec/
Şi nu câştig, deşi încerc/
Voi primi în acest cerc/
Doar oameni de valoare/
Ce-mi vor aduce o floare/
Nu vă primesc neinvitaţi/
Că nu fac cerc de neadaptaţi/
Ce fac eu se numeşte elită/
Proştii limba o să şi-o înghită/
Puternic e cel ce nu vomită/
Fraierul prost o să se simtă/
Că eu nu glumesc/
Ăsta e limbaj pur românesc/
Dacă crezi altceva te înşeli/
Ca pe nişte şei/
Şi devii un accesoriu/
Cum te simţi tu?/
Ţi-am prezentat o viaţă sau mai multe/
Cine are timp s-asculte/
Va şti cum să ne abordeze/
Probleme n-o să-şi creeze/
Dacă te simţi ceea ce eşti, un neadaptat/
Ar fi cazul să iei versul de la cap.

Final fericit

Sunt liber sapte zile pe saptamana/
Si vad scoala ca pe o femeie batrana/
Astept sa moara si sa-mi lase mostenire/
O inteligenta nemaivazuta-n omenire/
Imi fac partea mea de indatoriri/
Renunt incetisor la scurte amintiri/
Ma las prada unei morti subite/
Dar moartea nu ma ia, caci nimeni nu ma-nghite/
Claustrofob nu, doar cu teama de-naltime/
Sper ca atunci cand voi ajunge sus sa-mi fie bine/
Mai sus ca voi oricum deja sunt/
Caci sunt usor si ma las purtat de vant/
Ma las purtat catre visul realizat/
Ma las atras spre un loc de-aterizat/
Ca dup-atata faima ce mi s-a urcat la cap/
O sa-nebunesc si o sa dau toti banii la stat.

Greseli elementare

V-ati razbunat pe noi, acum e randul nostru/
Vom face ceva indiferent de costul/
Pe care trebuie sa-l platim/
Fara ajutor tot o sa traim/
Cand suntem la sransoare Dumnezeu ne-ajuta/
El ne da speranta, nu ne da valuta/
Mai bine stau fara haine pe o pluta/
Decat sa fiu homosexual membru de trupa/
Mai bine ma reinventez si caut altceva/
Nu degeaba-n scoala mi-a placut psihologia/
Pentru voi e-o arma cu doua taisuri/
Pentru noi un mod de-a iesi din ascunzisuri/
Acaparam tara, poate-ntr-o buna zi lumea/
Si speram din plin s-avem parte de ea/
Facem atatea scoli pentru diplome/
Iar voi gasiti mereu scuze ridicole/
Ca sa nu ne angajati, de parca noi/
Daca nu muncim, va-mbogatim pe voi/
Pai, e gresit!/
Cum sa-ti explic?/
Banul e produs in paturi inferioare/
Este tras spre voi prin metode superficiale/
Degeaba aveti bani, cand cultura zero/
Va spune care-i diferenta dintre Ariel si Dero/
N-o sa va spun acum, nu mi-am gasit momentul/
Dar daca e nevoie va-nchid gura cu patentul/
Ciocanul pneumatic/
Patrunde-n sistemul limfatic/
Si in cel nervos/
Pentru voi devin periculos/
Cand lansez rime ca la presa de bani/
Eu m-ascund de politie, nu m-ascund de fani/
Voi, copii avari/
Ce veniti din cartiere rele/
O sa simtiti din greu cureaua de piele/
Si din instinct veti duce mana la ochi/
Ascunzandu-va privirea de deochi/
Veti cadea in farmece gen durerea de cap/
Capatata dupa pumnul in fata luat/
Prerogativele voastre n-or sa ne opreasca/
In cel mai rau caz drumul o sa-l lungesca/
Dar vom gasi metode de a lega legal/
Voi va ratoiti ca prostii, dand mita in tribunal/
Daca spaga e arma voastra secreta/
Ma duc sa fac si eu una-n toaleta/
Arma noastra-i cuvantul ce-i dur ca si pumnul/
O sa reusesc chiar de-as fi doar unul/
Singur/
Vreau sa m-asigur/
Ca nu miscati/
Faceti implozie, da-va-n rahat de gandaci!!

Viata in rate

Iritat de sistemul si tara in care traiesc/
Dupa majorat vreau afara sa ies/
Criza e peste tot, mai bine-mi ajut tara/
Decat sa stau pe banci in SUA cu chitara/
As vrea sa cant, dar lumea n-are bani s-auda/
Nu vad niciun castig dup-atata truda/
Cine stie ce job bizar imi gasesc/
Cu leafa suficienta doar cat sa traiesc/
Sa nu mor/
Dar imi vine Dumnezeu in ajutor/
In hip-hop numele Lui ar trebui pomenit mai des/
Unii se vor da la fund, ceilalti se vor adapta din mers/
Cautam locuri de munca cu salariu minim/
Ca sa avem doua joburi, sa fim siguri ca muncim/
Omul cu doua locuri de munca, ceva normal in sud-est/
Chiar daca este-n Calarasi sau Bucuresti/
Familia in care fiecare munceste/
De la mic la mare, dupa ce se trezeste/
Am castiga cate doua paini/
Dar si la stat am da cu cate doua maini/
Ar fi bine cu doua salarii si un singur impozit/
Sau vom ajunge sa facem piata en-gros la depozit/
Sectiunea prestari servicii se va micsora/
Si locul ii va fi luat de alta/
Servicii funerare in rate/
Sa-si poata permite si cel mai sarac confrate/
Iar cand pompele funebre vor deveni gratuite/
Vei putea sa mori cu ganduri mult mai fericite.

Liniste!!

In liniste s-au facut marile descoperiri/
In liniste ne ducem cu gandul la amintiri/
In liniste aducem dreptate in tara/
Si tot in liniste nu ne lasam sarmanii sa moara/
In liniste ne vaitam ca nu avem bani/
In liniste plangem ca nu mai avem ani/
In liniste ne place sa schimbam decorul/
Desi e liniste, nu ne-am pierdut umorul/
In liniste ii comemoram pe fratii nostrii morti/
Stam in liniste-n case, nu batem pe la porti/
In liniste va vedem cum va creste averea/
Si tot in liniste ne scade noua puterea/
In liniste n-o vom mai putea duce prea mult/
Faceti liniste! Toate propunerile vreau sa le-ascult/
Si daca tuturor ne place sa murim in liniste/
Sa-i rugam pe fii nostri sa ne sape gropi in miriste.

Da-i gata!!

Hai sa strigam toti: nu mai e sinceritate/
Hai sa spargem bancile toate/
Sa dam foc la bancomate/
N-avem nevoie de bani in fisicuri/
Lucrurile cumparate sunt nimicuri/
Si se dau ca Antraxul in plicuri/
Haideti sa strigam: jos politia/
Ei si-au facut ambitia/
Dar si-au pierdut dictia/
N-avem nevoie de protectie/
Ce fac ei e doar o frectie/
La piciorul de lemn. In orice directie/
Daca privesti, e coruptie/
Singura solutie/
Este sa ne predam/
Ce-avem mai bun cu noi sa luam/
Constiinta atator generatii/
E contrazisa de cei ce merg pe pile si relatii/
Ce-i ce-si tradeaza fratii/
Dandu-i pe bani altor natii/
Un fel de Iuda actual/
A minti e un ritual/
Ce se practica in fiecare zi/
Deopotriva, adulti si copii/
Care si-au uitat menirea/
Crezandu-se sub ocrotirea/
Legii, dar afladu-se in afara ei/
Oare cati ani poti sa-ti iei?/
Daca faci accident si fugi de la locul faptei/
Sau daca furi cu acte/
Fiecare are modul lui de a insela si a sustrage/
Incalcarea celor 10 porunci ne-atrage/
Suntem toti de aceeasi parte/
Dar granita sociala de desparte/
In razboiul 'cine fura mai mult'/
Nu mai are importanta cat esti de cult/
Ci cat de repede te misti/
In ziua de astazi risti/
Sa nu mai fi pedepsit/
Daca ai mintit/
Omoara pe cine vrei/
Caci vor parea trei/
Ani cele treizeci de minute/
Petrecute convingandu-te/
Ca era legitima aparare/
Si scapi fara inchisoare/
Dar cand un om normal fura o gaina/
Automat i se mai gaseste o pricina/
De gen: incalcare de proprietate/
Lor cine le face dreptate?/
Avocatii primesc bani pentru ca cei rai sa iasa cu mainile curate/
Bani proveniti din sume impozitate/
Din salarii si pensii deja prea mici/
Pentru parlamentari te sacrifici/
Fara sa vrei si deodata esti scav/
In acest sistem bolnav/
Care se hraneste din propria forta de munca/
In cativa ani o sa ajunga/
O ruina, un iad pentru cei ce fura/
De la cei ce n-au ce duce la gura/
Va intrebati de ce va privim cu-atata ura?/
V-am privit asa de la primul mandat/
La ce era mai rau noi ne-am asteptat/
Si poate am primit ce am meritat/
Dar acum murim/
Caci nu mai stim/
Pe cine sa pedepsim/
Si nu mai avem putere/
Lipsiti de bani si coplesiti de durere/
Partidele politice fura/
Banii merg din mana-n mana/
Ei fac averi incomensurabile/
Din probleme de sanatate ireparabile/
Degeaba avem alegeri, daca ei sunt hoti/
Hai sa aruncam o bomba si sa-i omoram pe toti!!

Freestyle

Dau rime de la tastatura/
Ca sa scap de ura/
Amestec in pahar cianura/
Cu un anticoagulant/
Ca sa nu devin stresant/
Imi retraiesc zilele grele/
Ca sa stiu sa scap de ele/
Data viitoare/
Daca sunt prins in valtoare/
S-am o cale de scapare/
Ridic greutati psihice/
De pe puncte critice/
O ceata de zombi se roaga de mine/
Zicand:"Muta-te, vecine!"/
Am o cantitate mare de zahar in sange/
Cu toate astea, viata nu e dulce/
Sunt in aer, aud sunet de orga/
Dar sunt in elicopter, in drum spre morga/
Imi amintesc ce faceam inainte sa mor/
Ma lungisem in pat, ma pregateam sa dorm/
Deci, m-am gandit ca visez/
Maine o sa am ce sa aiurez/
Insa nu m-asculta nimeni/
Ma uit la calendar, nu-i Vineri/
E ziua zet/
Pentru necazuri sunt magnet/
Dar pana s-ajunga la mine/
Altceva le retine/
Pana maine sunt fericit/
Sper ca n-aveam capul pe tastatura cand am adormit.

Manifest

Din pantecele pamantului revin cu un nou soound/
S-asculte cine are acces la underground/
Pun bazele pe masele de oameni ce sunt in miscare/
Caci cei ce-asculta rock sunt judecati prea tare/
Opun rezistenta mafiei politice/
Si profesoara de la scoala n-are decat sa ma critice/
Ca am 16 ani, dar si stil propriu de-a vedea/
Ca suntem in schimbare si lumea n-a fost asa/
Inainte nu iti pasa de ce vedeai in jur/
Si-acum daca am haina noua, toti zic c-am inceput sa fur/
Si ma refer la rude, ca altii nu au treaba/
Politia si nevinovat te leaga/
Deci, copiiilor ce mesajul mi-ascultati/
Puteti fi nervosi si fara sa-njurati/
Si daca pasul acesta s-a atins/
O idee de schimbare in cap ni s-a aprins/
Puneti mana si scrieti despre tot ce va-nconjoara/
Nu cititi ce au scris altii, aceia mai rau va omoara/
Formati-va o parere si un stil de a o zice/
Fiti destepti ca asta nu pot interzice/
Spuneti lumii ce nu va convine/
Si dovediti ca aveti o ratiune/
Un tel si un mod de-al pune-n aplicare/
Nr vedem pe 10 mai, dupa prma re-ncarnare/
Aud un nou sound si o politica nesigura/
Caci muzica asta din temelii o scutura/
Lasati-ne sa ne alegem setul de valori/
Ai putea pana la nivelul nostru material sa cobori?/
Sau scara-i prea abrupta si ti-e teama de cadere/
Dar daca ramai vei simti aceeasi durere.

Generaţii

Reputaţia nu mi-o pătez/
Renumele mi-l păstrez/
Căci ceea ce creez/
E original şi nu agreez/
Falsuri, deşi îmi place strălucirea/
Nu condam lumea că e rea/
Mă gândesc ce-ar fi fără ea/
Oare ce ar fi Pământul fără locuitori?/
Nu-ţi voi spune chiar de-ar fi să mori/
Poţi să mă ignori/
Sau să găseşti singur răspunsul/
Urmează-ţi cursul/
Fiecare are calea lui/
Dar la început să punem bunătatea în cui/
Căci ar atârna prea greu/
Lăsând la o parte celălalt eu/
Uitând de alter ego/
Să fim atenţi la ecou!/
El transformă omul normal în erou/
Şi poate-i un mod nou/
De a alege un conducător/
Cu picioarele pe pământ, dar visător/
Care să conducă toate statele/
Să ne facă să uităm actele/
De cruzime ale predecesorilor lui/
Sau rămânem ai nimănui/
Cât timp oricui/
Îi e permis să strige/
Fără să gândească:Ninge!/
E ultima iarnă până în două mii doisprezece/
Pe noi ce ne-ncălzeşte?/
Apa din calorifere/
S-a transformat în bere/
Şi a fost băută/
Ne-am îmbarcat toţi pe-această plută/
Fără rută/
Şi fără călăuză/
Nu găsim nicio scuză/
Ca să-ndreptăm trecutul/
N-avem binoclu să observăm punctul/
Ce-acoperă orizontul/
Cunoaşterii/
Ne teleportăm în ziua naşterii/
Ideii că nu există libertate/
Suntem nişte fiinţe alienate/
Mintal. Păcălite,/
Căderii-n adevăr sortite/
Putem afla ce ne-a adus aici/
Descoperind că suntem mici,/
Naivi păcăliţi de păcălici/
Ce ne încredinţăm mintea şi sufletul/
Celui ce scade preţul/
Nemuririi./
Nu ştii că-i împotriva firii/
Să te dai om în faţa omenirii?

De la rugă la slugă

Nimeni nu mă cunoaşte, nu ştie ce fac/
De ce aş încerca la lume să plac?/
Poate chiar am un mesaj şi mă-mpiedicaţi să-l spun/
Cred, ca voi, în Dumnezeu, alţii zic că sunt nebun/
Adept al adevărului, ies în faţă/
Cu piesa asta proaspăt scoasă de la gheaţă/
Ca să-nchid gurile ce nu s-au convins/
De această ramură a muzicii m-am prins/
Şi ce mă face să cred asta?/
Vă opresc din a vă distruge viaţa/
Şi dacă ai înţeles că viaţa nu e show/
Ori te dai bătut, ori încerci din nou/
Stimulez urechi de mari javre actuale/
Populez în forţă azile şi spitale/
Cu băieţi ce-ascultă rock, muzica celui rău/
Ţi-ar place s-asculte manele copilul tău?/
Că e la modă şi ceilalţi o fac/
Am pregătit un strigăt, voi mă obligaţi să tac/
Când deschid gura marile adevăruri cad/
Rămânând valabil doar ceea ce eu vă pun în prag/
Depăşesc pragul bunului simţ cu totul/
Ca să vă fac să nu mai puneţi botul/
La muzica de club, cu fete ce dansează/
Când nu sunt live la TV, se prostituează/
Închid răutatea în pământ cu forţa/
Spre capătul războiului voios voi duce torţa.

Veţi mai auzi de mine!

De aici totul devine trist/
Eu chiar nu mai vreau să risc/
Îmi înec ochii în lacrimi şi plămânii în sânge/
Viaţa ce-am avut-o pân-acum jur că îmi ajunge/
Nu vreau să mor, ar fi o laşitate/
Mă simt foarte legat de realitate/
Oricât aş vrea, nu pot s-o deformez/
Dar la asta lucrez/
Aduc în prim plan experienţa socială/
Ce-aduce pe obraz o lacrimă banală/
Însă, în suflet, schimbări majore se petrec/
Şi eu nu pot, ca alţii, amarul să-l înec/
Într-un pahar, că m-aş îneca şi eu/
Poate m-ar pedepsi Dumnezeu/
Mai bine fac eschive în faţa mediului advers/
Dup-o clipă de odihnă tot răul din suflet s-a şters/
Mai lasă-mă, Doamne, pe pământ/
Simt că din cuvânt/
Pot face o lege/
Care mâinile o să ni le deslege/
E un vis aproape materializat/
E scopul vieţii mele, ceea ce-am vrut să fac/
E putere neirosită/
Şi cu cap folosită/
În scopuri proprii/
Să pot cunoaşte adâncimea gropii/
În care o să cad/
Dacă nu o acopăr cu un gard/
Metalic, ca şi colţii ce-mi strălucesc/
Ca cei ai lui Wolverine, şi-acum mă grăbesc/
Mă aşteaptă sfârşitul, poarta deschisă o ţine/
Fiţi siguri că veţi mai auzi de mine!

Lumea ideala

De unde atata bucurie?/
Lipsiti de griji si bani vom zburda pe campie/
De unde atata optimism?/
O s-ajungem sa le dam noi banii din patriotism/
Nu avem multi bani, dar ce avem ne-ajunge/
Suntem ca o ferma de vaci, si statul ne mulge/
Ne da de mancare iarba cea mai proasta/
Dar se comporta de parc-ar fi fan scump in fata noastra/
Cand vine fiscul si bate pe la usi/
Parca bate asa tare, ca le face rumegus/
La televizor nu sunt prezentate minciuni/
Cei ce cred asta sunt nebuni/
Ce vedem la stiri e stiintifico-fantastic/
Si toti banii de acolo sunt de fapt de plastic/
Presedintele isi joaca al sau rol/
Caci este un basm ce-i la televizor/
Acesta se termina cu bine/
Daca privesti dup-o punga de praf si bile/
Nu se mai fumeaza tigari, caci au doar aurolacii/
Care ne vorbesc frumos, de parc-ar vorbii cu dracii/
Nu se mai bea bere/
Se bea doar suc de mere/
In toti copaci cresc bani, noi n-ajungem sa-i luam/
Aici intervine statul: Lasati-ne sa v-ajutam!/
Dar cand coboara au in maini doar frunze/
Zicand ca ni s-a parut si cerandu-si scuze/
Putem sa ne tatuam "terorist" pe bluze/
Ca politia da gratis, la colt de strazi, obuze/
Scolile scot eminenti pe banda rulanta/
Avem atat de multi ca facem contrabanda/
Avioanele sunt decapotabile/
Si au in spate balansoare remorcabile/
Fiecare om are cashi cu cinci etaje/
Iar pe la parter curentul ii traje/
Ii traje la petreceri, cum ar fi la primarie/
Astazi este sarbatoare: s-a deschis o berarie/
Toti avem telefoane ce zboara/
Trase de sfoara/
Pregatesc mancare, ne-ncalzesc sarmale/
Daca ne e rau, ne-aprind o lumanare/
Fiscul nu mai exista, in final l-au desfintat/
Nimeni ca sa iti ia banii nu-ti mai da in vap/
Iti da sub centura/
Sa nu poti reactiona rapid la lovitura/
Politia si-a deschis corp de balet/
Coregraf este chiar domnul prefect/
Primarul nostru a devenit atlet/
A emigrat la tara si ultimul om destept/
Nu mai avem nevoie de sosele, ca masinile zboara/
Nu se mai fac tractoare, cu avionul se ara/
Eu, se oare, c-as fi devenit miliardar/
Dar o palma ma trezeste din acest vis bizar.

Maxima

Sunt detinatorul unei voci de aur/
Am in plamani un intreg tezaur/
Il valorific, pentru-a va da exemplu/
Ca identitatii mele ii trebuie ridicat un templu/
Stirile ce le prezint eu nu sunt mincinoase/
Nu va fur eu banii, nu va dau afara din case/
Nu va conduc tara, ca nu sunt sofer/
Si n-am sa fiu pentru voi cercetator de teren/
Mi-asum numai propriile greseli/
Si daca v-ati indreptat astazi/
Nu va iert pentru ce-ati facut ieri/
Poti sa cazi/
Intr-un sir de indoieli/
Despre ce presedinte sa ceri/
Care minte mai bine/
E la ordinea zilei/
Eu nu mai deschid televizorul/
E otrava pentru mine/
Am indreptat vizorul/
Catre partidele politice/
Care se cred zeitati mitice/
Dar o sa le daram ca la un joc de popice/
Astept momentul propice/
Sa-i dam bice!/
Am asteptat atatia ani/
Fiind condusi de tigani/
Axati pe imbogatire rapida/
Daca e nevoie daram toata Romania cu o locomotiva/
Aflata in deriva/
Este economia/
Astept fiscul si ultimii bani sa mi-i ia/
Pana si soarele de pe cer e fals/
Daca mor, in sicriu, te invit la vals/
Sa nu ma calci pe picioare/
Ca sunt schelet si m-ar durea prea tare/
Daca pe lumea cealalta ma-ntalnesc cu Ceausescu/
O sa-i spun: Priveste, ti-au urmat exemplul restul!/
In zilele obisnuite suntem oameni fara bani/
Doar de sarbatori parca devenim normali/
In cinstea conducatorului ce n-i l-am ales/
O sa facem timbre cu el, ca sa il scuipam mai des!

Prindem puteri

In timpul scolii/
Mi-ar place sa se inverseze polii/
Intre ei, nordul cu sudul/
Si nimeni sa nu mai poata simti crudul/
Adevar despre tara asta ce ne leaga/
Si ne tine in spate ca pe o desaga/
Dar ne-arunca/
Atunci cand nu mai suntem apti de munca/
Povestea e simpla: pleaca afara!/
Fati numele de aici sa dispara/
In abis/
Lumea iti va invia trecutul/
Ti-am zis/
Ca asta e doar inceputul/
Tot din ceea ce ma-nconjoara/
Trebuie la un moment dat sa dispara/
E un schimb facut in natura/
Cand bunatatea e-nlocuita de prea multa ura/
Usile se-nchid in fata mea/
Si nu cred c-o sa mai vad altceva/
Decat/
Ceea ce am inceput/
Sa fac/
Si sunt doar serios, nu suparat/
Am vazut multe, am facut putine/
Haideti sa murim cat inca suntem tineri/
Dar lasa-i pe altii sa te omoare/
Doar asa sufletul tau va invata sa zboare.

Piesa de teatru

Sunt Ari/
Cand apar se-ncalzeste mai rau ca-n Kalahari/
Am o senzatie de pura placere/
Cand impart in lume o intreaga avere/
Am un caracter/
De fier/
Si exersez/
Mereu cum sa aterizez/
In praful din care e compusa lumea ta/
Daca adorm, e clar ca nu mai pot zbura/
Deci ma trezesc, imi bat joc de rolul tau/
Care te-a transformat din copil in om rau/
Cand stai nu-ti inveti replicile/
Astepti sa vina criticile/
Dar deja te izbesc pumnii cu zecile/
Ai uitat sa-ti intretii fanii/
Acum ei te jignesc, ca si americanii/
Nu ai stiut sa-ti joci viata/
Si-acum in fata/
Ta e doar oglinda in care te revezi/
Ca ai fost de-aplaudat tu continui sa crezi/
Apa ce curge din robinet/
Simbolizeaza timpul ce trece mult prea incet/
Prosopul tau din cap/
Simbolizeaza ce ai vrut sa faci, de fapt/
Iar pe usa doua linii rosii, sange/
Inseamna ca acum unul din parintii tai plange/
Si-i ajunge, e bucuros intr-un fel/
Ca din nou se poate gandi doar la el/

Schimbarea e aproape

Mi-am trimis iscoadele/
Sa evalueze pagubele/
Produse de revolutia/
Pe care-o fac prin muzica mea/
Cand s-au intors mi-au pvestit/
Din floarea cea corupta n-a ramas nimic/
Eu n-am putut a-i crede/
Si m-am dus repede/
Pana la sediul cel mai apropiat/
Al unei institutii de stat/
Acolo la o coada mare am stat/
Dar chiar si pentru asta bani mi-au dat/
M-am mirat/
Am zis: Ce dracu, visez?/
Ca de azi trebuie sa ma relaxez/
Nu-mi trebuie scoala, nu-mi trebuie munca/
Imi trebuie doar fler si disciplina multa/
Eu le am pe astea doua de mic/
Asa ca m-am apucat de treaba.Si imi zic:/
Doamne, daca-i vis, te rog nu ma trezi/
Daca e pacat, Tu nu ma pedepsi!/
Ci lasa-ma sa vad intr-un an de viata/
Care e puterea banilor-gheata/
Intr-o zi de Duminica pe pat m-am intins/
Am deschis ochii, lumina s-a aprins/
Nu era Dumnezeu, era chiar a mea mama/
Zicand: Trezeste-te, Bogdan, ca-ntarzii la scoala!

Corupţie la nivel înalt

Asta e legea şi ţara în care trăim/
Decât să mai profitaţi de noi, mai bine murim/
Vă plângeţi întotdeauna că vă jefuim/
Dar adevărul cu toţii îl ştim/
Aveţi partide politice, persoane importante în spate/
Şi ne serviţi pe tavă aceleaşi minciuni adevărate/
Ne faceţi cu orice preţ să credem în mărturiile voastre/
Iar voi vă luaţi maşini scumpe, noi nu avem nici case/
Tot voi ne ziceţi să nu ieşim pe străzi că-s periculoase/
Prea mulţi tineri mor pe-acolo de la intravenoase/
În loc să-i ajutaţi, alocaţi fonduri aleatoare/
Ce-i mai ieftin: o viaţă salvată, sau o-nmormântare?/
Aveţi idei comuniste, ne îndreptăm spre un regim global/
Vouă vă convine, nu aveţi nici un plan/
Sunt sigur că o să vă ia pe nepregătite/
Şi-o să vă răscumpăraţi cu alte vieţi muncite/
Dar neplătite/
Ne vindeţi de parcă am fi sclavii voştrii/
Cred că mai bine ne-am fi înţeles cu foştii/
Parlamentari şi preşedinţi, ei arătau mai bine/
Nu-şi luau maşini scumpe, genţi, vile/
Voi însă aţi degenerat, spuneţi-ne cine-i de vină?/
Pe cine o să acuze europa de crimă?/
Pe voi nu, că ei sunt şi mai corupţi, pe semne/
Că noi stăm în izmene, când ei bagă în vene/
Ne uităm pe cer zicând: Doamne, schimbă-mi soarta!/
Iar pe voi vă văd ieşind cu maşina zicând: Doamne, deschide-mi poarta!/
Aţi lăsat multe femei şi copii să moară/
Pe voi să vă ia dracul, lor să le fie ţărâna uşoară/
Când vă veţi opri şi vă veţi da seama de răul făcut/
O să turbaţi, o să vreţi să fie ca-n trecut/
Că nici voi nu staţi bine, banii sunt pe terminate/
Şi-o să trăiţi pe străzi ca noi, înconjuraţi de realitate/
O să aflaţi că cerul e cel mai bun acoperiş/
Şi singura mâncare o dată pe săptămână un castron cu griş/
Stai că nu ai toaletă, coane, unde-o să te p*şi/
Asta este realitatea, trebuie să rişti/
Te dai după un gard. Dar ce o să faci,/
Când fără wc, în tufiş, îţi vine să...ai prins ideea./
Viaţa-i foarte grea, de ce să-ţi mai explic/
Oricum ai înţeles măcar un pic/
Vreau să m-asigur că scriind nu mă doare mâna/
Şi voi, măgari nesimţiţi, prin state aţi uitat româna/
Puneţi-vă măcar o zi în locul nostru/
O să ne răspundeţi că nu vedeţi rostul/
Păşiţi acum în casa noastră, să vedeţi cum trăim/
Că o să ne-aveţi pe conştiinţă, dacă mâine-o să murim.

Sunt pregatit

Inving toate problemele ce mise pun in fata/
Daca as putea mi-as alege alta viata/
Dar nu pot, caci sunt supus prea multor legi/
Si daca tu esti ca mine, cred ca intelegi/
Tot ce spun se traduce-n mii de fapte/
Care-apar la stiri total diferit de realitate/
Ei nu stiu cum sa ne distraga atentia/
Ca ei sa poata evita detentia/
Eu am intentia/
Sa ii pun pe toti in cap/
Dar nu cu pumnul, si cu ceea ce se cheama rap/
Daca nu vor intelege noi vom alege sa moara/
Si din cenusa lor se va naste alta tara/
Poate mai mare, mai buna/
Dar respectand in continuare traditia strabuna/.

Ocupatie

In valoarea vietii simt ca ma degradez/
Simturile estetice vi le violez/
Vad straturi mov, caci culorile sunt resturi/
Si daca nu sunt eba, cum o sa dam testuri?/
Astea sunt doar pretexturi/
Atentia ne e distrasa/
Catre alta rasa/
De gainari, dar cu unelte profesioniste/
Pot face realitate si gandurile cele mai pesimiste/
Cineva sa ne ajute, sa dea drumul la gaze/
Sa ne putem lovi cap in cap, plutind ca niste raze/
Pe platoul acesta pe care nu-l vad ca mi-e greata/
Si toti ceilalti oameni mie-mi par o ata/
Dar cine vine s-o taie?/
Am pus un curcan de masina si-un plop de om la bataie/
Nu va-nghesuiti cat sunt sub presiune/
Ca n-o eliberez, doar sunt in misiune./

Algoritmi

Am in fata/
O veritabila salata de verdeata/
Cand privesc/
Spre ceea ce ma-ndoiesc/
A fi fiinta umana/
Miros de animal in putrefactie emana/
Si nu stiu de ce/
Se-aude din departare/
Un lup/
Sau un nou calup/
De reclame/
Sa vedem cum se pun banii la borcane/
In alte tari se face economie mascata/
Caci doar la ei criza e adevarata/
La noi e doar un pretext/
Inca un test/
Pe care daca nu-l trecem/
In racoarea pamantului de cimitir restul vietii noastre trupesti o sa-l petrecem/
Asa ca de ce sa nu incepem/
Sa ne antrenam/
Macar sa incercam/
Sa-i indepartam.

La coada pentru un suflet

Iar ploua/
Orasul imbraca o haina noua/
Si locurile noastre de fumat/
De toate amintirile neplacute s-au spalat/
E greu/
Sa incerci sa pari leu/
In focul vietii, dar in gheata crizei/
Pui palaria pe cap in amintirea brizei/
Nu mai sti cum era cand aveai bani/
Ai pierdut fericirea in urma cu cinci ani/
Caci actualul presedinte/
Nu spune adevarul, el ne minte/
Am asezat la loc de cinste/
Oameni care si-au facut loc printre/
Hoti si au incercat sa-i demaste/
Tot ei ne-au aratat raul ce ne paste/
Lumea asta le e datoare/
Cat vom fi in viata, cat pe cer mai e un soare/
Parca in trecut si pietrele gemeau/
Cand masinile cu viteza legala treceau/
Pentru ca ei strazile nu le faceau/
Si lasand gluma la o parte/
Aflam ca intre timp ei n-au mai citit nicio carte/
Chiar daca sunt pe patul de moarte/
Ei se agata de banul si de gatul oamenilor/
Fiindca nu pot renunta la protectia banilor/
Si se ascund mereu in spatele lor/
Am ajuns sa ne imprumutam o portie de mancare/
Altii se supun la infometare/
Nu criza, ci ei ne apasa prea tare/
Pe punctul moale/
Incercand sa ne schimbe prioritatile/
ei sunt cei ce ne strica vietile/
Schimbandu-ne sistemul de valori/
De fapt ei ne aseaza la cap flori/
Si nu la propriu, dar nu ca nu si-ar permite/
Ci pentru ca nu vor si in sec statul inghite/
Cine poate sa le puna limite?/
Au facut deja prea mult rau/
Lasandu-ne doar cu credinta in Dumnezeu/
Au luat pentru ei fericirea/
Si noi traim cu ei, dar de fapt cu amintirea/
Unei zile mai bune/
Dar ei sunt surzi si nimeni nu le poate spune/
Raul pe care l-au facut/
Ascunzandu-se de noi atunci cand au tacut/
Pastrand o doza de seriozitate/
Ca sa ne fraiereasca ca la carte/
Acum in urma lor raman suflete/
Goale de bunatate, goale de zambete/
Care daca ar mai avea o sansa-n plus/
Ar uita pe loc situatia in care s-a ajuns/
Si poate nu i-ar executa direct/
Desi ei o merita perfect/
Si poate doar intelepciunea/
Ne-ajuta sa-nlaturam uscaciunea/
Care a fost, dar nu o sa mai fie/
Caci lumea dup-atatia ani morti, e iar vie!

Trag linie

Am o carte de vizită/
În faţă, dup-o zi plictisită/
În spate, fără distracţie/
Încerc la gânduri negre să nu dau satisfacţie/
Că cine ştie ce-mi aduce viaţa/
Cine mă loveşte când trece ceaţa/
Cine mă ridică în al nouălea cer/
Cine nu se supără când la el zbier/
Şi, sincer/
Deşi nu am prieteni mulţi, mă simt iubit de toată lumea/
Am ascultat de bunicul meu care odată spunea/
Să nu-mi fac sânge rău că nu se merită/
Şi duşmanii-or să mă ducă la răsmeriţă/
Mai bine mă-mbăt criţă/
Mă duc la o grădiniţă/
Decât să mă las încătuşat/
De către cei ce zic că m-au salvat/
Dar, de fapt armele au predat.

Credinţe

Faceţi loc/
Că vreau să sar de pe bloc/
Îmi ţin piciorul drept breloc/
Şi-i cer unui pompier să-mi dea un foc/
Nu mai pot da înapoi/
Şi mă uit cu frică către voi/
Dar în spatele meu e o echipă trăsnită/
Care, dacă nu sar, e gata să mă-nghită/
Peste tot lumea are oroare de mine/
Dar asta e o eroare calculată, eu ştiu bine/
Cine nu ştie unde să mă caute, sunt în veceu/
Stau cu Pipa-păcii-n mână şi mă rog la Dumnezeu/
Vrem o viaţă mai bună/
Cineva să I-o spună/
Că mă rog la El de-o lună/
Dar nu la urechea bună/
Am avut cinci cărţi de foiţe subţiri/
Am uitat, iarba nu lasă amintiri/
De-aia căuta mama cartea de bucate/
Când am mâncat o lună-ntreagă doar semipreparate/
Şi de-aia nu găsea bunica Biblia/
Când a găsit-o mai avea o foaie, deci i-am zis să mi-o dea/
Ăsta-i cel mai bun capitol de la moartea prietenei tale/
Promit că demisionez şi-o să vând sandale.

Măresc miza

A venit şi rândul meu să mă fac cunoscut/
Când sunt la microfon sunt în spatele unui scut/
Simţurile deodată mi se ascut/
Şi aplec urechea la audienţă şi ascult/
E prea mult/
Deja nu mai am bani de o pâine/
Şi dacă azi nu mor de foame, spune-mi ce-o să fac mâine?/
Îmi vine să arunc săgeţi în flăcări în castelul vostru/
Şi la calul corupţiei voastre să-i pun căpăstru/
Nu vă voi lăsa să vă bateţi joc de mine/
Şi orice glumă de-a voastră de astăzi nu mai ţine/
E greu de glumit în astfel de situaţii, voi o faceţi/
Cel mai bine-ar fi de pe-acum să vă întoarceţi/
Cu spatele la sursele voastre de bani/
Că vă bat cu stimă pe voi, gaşcă de şarlatani/
Care în frunte cu al nostru preşedinte/
Privesc nemişcaţi cum noi ne transformăm în osemimte/
Dacă aş avea un shot-gun i-aş da head-shot/
Degetul m*jloc*u i l-aş fi arătat/
I-aş fi dat o pedeapsă greu de suportat/
Dacă toate păcatele lui nu l-ar fi măcinat.

Outro

M-a apucat iar miezul nopţii nemâncat/
Pentru că nu sunt somnoros, pe-aici eu am umblat/
Am văzut infamii, nu mai suport/
Viaţa îţi dă drumul şi plesneşte exact ca un resort/
Ce să mai vorbim de confort/
Că stau în cort/
Cu greu noaptea adorm/
Parcă nu-s om/
Şi parcă noaptea e mai albă sub cerul liber/
Şi e mult mai linişte când eşti singur, stingher/
Încă nu, nu e iarnă, nu e ger/
Şi în palma ta adăposteşti un înger.

Alte zile

Am o stare de rahat/
In care singur m-am bagat/
Si nu rezist/
Dar in tot ceea ce fac persist/
Nu las/
Ma razbun cu orice glas/
Daca am o problema chem brigada/
Si ei ma ajuta, sunt mai tari ca armata/
E gata/
Planul meu ucigas/
Vizeaza securisti retrasi/
In campul de lupta/
Din lesurile noastre bucurosi se-nfrupta/
Nu a ramas in ei nici urma de umanitate/
Si oricat as incerca nu-i pot trezi la realitate/
Toate zilele frumoase sunt basme uitate/
Iar bogatiile tarii ne sunt incuiate/
Pentru ei pastrate/
Razbunarea e arma prostului/
Incepem un razboi, nu vad rostul lui/
Am ajuns in stadiul de calamitate naturala/
Pe care n-o mai poate opri nicio bomba ilegala/
E prea reala/
Si ne leaga, ce faza nasoala/
Tu esti privat de libertate, baga la cap, ba!/
Esti doar o leguma/
In mana lor/
Te transformi in rar carnivor/
Am deja tot ce imi trebuie ca sa ii distrug/
La propriile lor arme recurg/
Lucrurile bine decurg/
Vreau sa am iar libertatea sa injur/
Eu nu fur/
Caci am familie si copii/
Si intregul meu salariu e mancare si jucarii/
Viata perfecta nu exista, sunt doar prostii/
Nu te face ca nu vezi, si tu o stii/
Incearca sa schimbi ceea ce o sa devii/
Si ne revedem cu alta pofta de viata/
Poate bem o cafea si-o bere de la gheata/

Against the sistem

Sunt departe de casa acum/
Pentru mine asta-i un drum/
Si daca n-o sa ploua, o sa verific cu acul/
Caci pe vietile noastre incet se pune praful/
Nu suport sa vad cersetori la metrou/
Pentru ca eu la randul meu am locuit intr-un ghetou/
Si stiu ca nu-i misto/
Sa nu ai apa/
Calda menajera si baie sti ca te sapa/
Doar dorinta de libertate ne mai adapa/
Cand sistemul mai repede te baga in groapa/
Nu te lasa sa respiri si-ti rapesc fericirea/
Asa cum Eminescu i-a luat Luceafarului nemurirea/
Dar asta-i firea/
Tiranilor contemporani/
Carora noi le spunem impropriu tarani/
Dar ei n-au fost/
Niciodata la tara/
Si n-are rost/
Sa-ti mai explic. Odinioara/
Era putin mai bine/
Acum cine-aude ca n-ai bani rade de tine/
Si nu-i cuminte/
Sa vezi atata bautura curgand in presedinte/
Dar lasa/
Ca vine si vremea noastra/
Cu soare, cu pomi, roz si foarte frumoasa/
Nu visez, dar poate dorintele mele sunt viscerale/
Sistemul ne umple de salve triumfale/
La pahar se discuta viitoarea lege/
Si-apoi peste cinci ani, cine dracu te alege?/
Noi nu. Ne-am saturat sa fim furati/
Pe fata si sa nu ii arestati/
Pe cei care ne fac zile grele/
Sau omoara crocodili sa-si faca genti de piele/
Domnule presedintre mai revino pe pamant/
Nu uita in 04 cati oameni ai lasat plangand/
Astia sunt morti, noi suntem generatia tanara/
Care cu murmur si-apoi cu strigat vine tare din urma/
Eu nu am fost niciodata amenintat/
Dar mi-e teama, Base, ca tu vei fi asasinat.

scurt delir

Acum stau si ma gandesc la viitorul meu/
Vreau sa fac parte din el/
Si tot uit mereu/
Cine este acel/
Om care ne guverneaza/
Si in tot ceea ce facem el ne spioneaza/
Spune-mi daca mai exista securisti/
Sau sunt doar mosi ce-i pupa-n fund pe comunisti/
Dumnezeu ne da, dar nu ne pune pe masa/
Daca raman fara mancare o sa cad in transa/
Ma lasa rece/
Ideea ca timpul trece/
Oricum,/
Viata e-nvaluita de praf si fum.

instabil

E virusul/
Care a omorat ficusul/
Si acum ne ia bland ca pe fete/
Noi nu ne facem sperante, ne facem fetze-fetze/
Si vrem sa ne impuste/
Viata e un privilegiu/
Dar ca sa o traiesti
Tre' s-ajungi la sacrilegiu/
Cand iubesti/
O bara groasa poate fi o bucurie/
Si cea mai frumoasa femeie o nemernicie/
Spune-ne ce-ti place tie./
Am invatat legile lu' Cruda/
Cand faci rahat in baie, inainte sa iesi spala buda!/
Esti cantonat intre doua pietre de moara/
Si daca se transforma-n picior, inseamna ca porcul zboara/
Era o simpla gluma, sa nu-ti plesneasca vreo vena/
CA vine tac-tu sa te vada cum dansezi in ghena/
Si cu o lanterna nu iti luminezi mintea indeajuns/
Sa creada lumea ca legile firii te-au patruns/
Dar daca prostia-i mare si fruntea ti-e lata/
Inseamna ca te-a patruns gandul meu si-o sa nasti o pata/
Deci nu privi ca o gorila incruntata/
Ca te trimit pe post de cobai la armata/
Mai zic ceva sa mi se termine hartia/
Igienica/
Si bombardez Romania cu o bomba/
Eterogenica/
Nu stiu daca m-am exprimat bine, oricum doar pixul gandeste/
La ora asta sunt suparat si dau sfaturi, sa vedem cine primeste/
Hai mai panaramelor ca o dau de pomana/
Si cine tine la gluma stie ca eu glumesc doar spre seara/
Am dar sa ma enervez pe dansul maimutelor/
Si o ura preconceputa asupra gorilelor/
Minimalizez furia ce imi urca-n cap/
Si daca nu fac ce trebuie, sa stiti ca fac infarct/.

Spectacol

Mâine plec, dar nu ştiu unde poposesc/
Cu eroii vechilor basme de aur mă întâlnesc/
Şi nu-mi fac parte din partea lor, doar am grijă/
Din ziua de azi să nu m-aleg cu vreo schijă/
Norocul n-a fost să câştig bani/
Ci viaţa s-o trăiesc, am prea mulţi ani/
Şi prefer să nu comit vreo găinărie/
În loc să hoinăresc pe-aici, s-o fac în puşcărie/
Şi şti ce-mi place mie?/
Acolo unde merg să am linişte/
Că eu nu mă culc devreme, dar mă culc pe mirişte.

Chinurile vieţii

E iarăşi vară,\
Sunt tot în ţară,\
Un tovarăş de-al meu se pregăteşte să moară\
Am o soră chioară\
De la accident\
Pe ea au operat-o, pentru mine nu este tratament\
Am pe inimă un singur pansament:\
Am speranţă şi în fiecare lună\
Toţi tovarăşii la mine se adună\
Dar ce o să fac când rămân fără bani?\
Trebuie să-nvăţ să fur câţiva dolari\
Dar n-am parte\
Banul are miros de moarte\
Şi când se întoarce îmi joacă feste\
E lesne\
De înţeles, viaţa e grea\
La fel la mine, la tine sau la altcineva\
Eu doar un dor\
Mai am, într-o stâncă goală\
Vreau să mor\
Să scap de era actuală.

Declaratie

Sunt prea destept pentru lumea de rand/
Ma pot juca cu-al tau gand/
Te pot face sa vi plangand/
Nu iti face griji ca sunt foarte bland/
E tare faza/
Si mai lunga ca fasia Gaza/
Dar,ce i-am zis eu sa-si ia o matura?
Eu i-am dat o patura/
Uita-te si invata/
Peste tot e la fel de ceata/
Norii cu ploaie si in curand gheata/
Du-te la caldura/
Te tratez cu ura/
Joia joci poker pe masa/
Pe noi puterea ne lasa/
Cand vedem ca n-avem sansa.

Autoapărare

Ai avut cinci gânduri şi o singură gură/
Şi în nas îţi vine miros de saramură/
De o săptămână te caut la spital/
Dar tu eşti moartă şi eu sunt criminal/
Te doare-n cot şi noaptea când te uiţi în oglindă/
Nu-i mai vorbi vulgar că-ncepe să se prindă/
Iar atunci când crezi tu că dormi cel mai bine/
Eu cu-amicii mei suntem în gând la tine/
Îţi umblu nestingherit prin sânge/
Vine-o globulă albă la mine şi plânge/
Să o las mai moale. Dar nu pot că-i dimineaţă/
Dar dacă fug repede mintea îi îngheaţă/
De gât te apuc şi uşor strâng palma/
Strigă tu cât poţi, pe loc te-mpuşc cu arma.

Presupuneri

Fratica, in gura ta n-ai vr-un cuvant adecvat
Am bagat atatea rime-n mine ca eu nu mai incap
Nu-mi mai incap in piele
Cred ca raman cu sechele
Am boala pe piesele de opera
Ca cineva canta ascuns si nu se descopera
Daca simti ca faci pe tine si mirosi a tamaie
Inseamna c-ai baut prea mult ceai de lamaie.

Prima lecţie

Dacă viaţa este rea, o bat
Dacă mă deranjezi la fel îţi fac
Când tu mergi pe stradă ca cocalarii
Eu sunt cel ce te scuipă-n cap şi-ţi fură banii
Nu mă interesează ochelarii tăi fake-Armani
Ştiu prea mult şi muşchii mei ştiu ce vor
Să nu mai vadă aceleaşi prostii la televizor
Ai vrea să fi şmecher, cum ai văzut la teve
Dar în viaţă cine-i şmecher îl omoară străzile.

Arsenal

Am un tiv de cusut
Prea multi ani de baut
Abia am inceput
Dar nu-i nimic!
Dau cu vorbe in vant
Si ma tin de cuvant
am fost smecher, nu mai sunt
Acum sunt mic.
Am avut parte de multe
Vorbe bune si insulte
Baieti prosti si femei culte
N-o sa vomit!
Ma distram in baruri
Ma jucam cu zaruri
Credeam ca am haruri
Si m-am mintit.
Aveam si bani si datorii
Cand eram morti ne simteam vii
Ne era teama ca stii
Deci ne-am pitit.
Am batut fraierii-n viata
Le-am dat si in cap cu gheata
i-am bagat cu botu-n ceata
Si n-am glumit!

Atac la persoana

Am facut pace
Acum lasa-ma in pace
Esti prea greu
De cap si te plangi mereu
Nu ai aflat de ce te ocoleste
Lumea si pe fata te prosteste
Ai vrea sa te faci hot de buzunare
Dar esti prea prost si nu esti in stare
Ai crezut ca e bine sa joci in aparare
Dar ti-ai luat-o mereu si te doare prea tare
Nu mi-e mila de conditia ta umana
Dar mi-e teama ca o sa-ti vin la pomana.

În cădere liberă

Am închis o lună de depresii-ntr-un pahar
Şi acum nici unde sunt nu mai ştiu măcar
Mi-am luat o tonă de iarbă de la plafar
Am chemat tovarăşii şi-am încins un grătar
Credeam că am chef să mai ies
Dar timpul trece mai repede, eu uit mai des
Prieteni nu mai am, am doar timp liber
Mă simt oricum din ce în ce mai liber
Şi încă sper
Că voi fi primit în cer
Reacţionez gratuit la orice fornă de prost-gust
Din plăcerile vieţii încă-ncerc să gust
Viitorul meu e foarte îngust
Pledez vinovat
La orice atac
Sunt antrenat
Zbor la altitudine joasă
Mă pregătesc să-ţi aterizez pe casă
Nu am cască
Am doar ore pierdute-n zadar
Am pierdut cinci feţe de la un zar
Simt goluri mari în stomac
Dar nu am ce să fac
Trebuie să tac.

Nu te grăbi

Am o sete de cunoaştere/
Venită din renaştere/
Şi am o poftă de viaţă/
Menită să-ţi dea greaţă/
Deci învaţă/
Şi nu lăsa timpul să treacă/
În defavoarea ta/ Şi nu uita:/
Familia nu poţi s-o alegi/
Poţi s-o maltratezi/
Dar şi pentru asta există legi/
Nu te grăbi să pleci/
Nu te grăbi să faci lucruri pe care nu le înţelegi/
Căci te vei vedea la propria înmormântare/
Şi pe faţă-ţi vor cădea lacrimi amare/
Viaţa-ţi va ieşi dintre măruntaie/
Şi pământul se va uda de lichidele tale./

Reflectări

Banii mei sunt în pungă/
Şi sper să îmi ajungă/
Pân' la următoarea rundă/
Îmi fac loc în ring ca un tanc/
Râd ca la cel mai prost banc/
Şi ca orice banc are şi un sfârşit/
Dar eu nu l-am ascultat, deci nu am înţeles nimic/
Am înţeles doar faza cu reîncarnarea/
Dar n-am chef că-i prea scumpă încercarea./

Îndoieli şi certitudini

Expert în ceea ce poate face oricine/
Filozof, dar jur că nu ştiu ce va rămâne din mine/
Aş fi slab dacă aş accepta să iau pastile/
Şi încă mă întreb oare ce îmi aduce ziua de mâine./
Lasă-mă în viitorul meu analfabet/
Merg în picioare dar zici că păşesc pe bec/
Am capul la suprafaţă dar în continuare simt că mă-nec/
Leg cuvinte ca la grădiniţă, dar totuşi le leg./