marți, 10 noiembrie 2009

Generaţii

Reputaţia nu mi-o pătez/
Renumele mi-l păstrez/
Căci ceea ce creez/
E original şi nu agreez/
Falsuri, deşi îmi place strălucirea/
Nu condam lumea că e rea/
Mă gândesc ce-ar fi fără ea/
Oare ce ar fi Pământul fără locuitori?/
Nu-ţi voi spune chiar de-ar fi să mori/
Poţi să mă ignori/
Sau să găseşti singur răspunsul/
Urmează-ţi cursul/
Fiecare are calea lui/
Dar la început să punem bunătatea în cui/
Căci ar atârna prea greu/
Lăsând la o parte celălalt eu/
Uitând de alter ego/
Să fim atenţi la ecou!/
El transformă omul normal în erou/
Şi poate-i un mod nou/
De a alege un conducător/
Cu picioarele pe pământ, dar visător/
Care să conducă toate statele/
Să ne facă să uităm actele/
De cruzime ale predecesorilor lui/
Sau rămânem ai nimănui/
Cât timp oricui/
Îi e permis să strige/
Fără să gândească:Ninge!/
E ultima iarnă până în două mii doisprezece/
Pe noi ce ne-ncălzeşte?/
Apa din calorifere/
S-a transformat în bere/
Şi a fost băută/
Ne-am îmbarcat toţi pe-această plută/
Fără rută/
Şi fără călăuză/
Nu găsim nicio scuză/
Ca să-ndreptăm trecutul/
N-avem binoclu să observăm punctul/
Ce-acoperă orizontul/
Cunoaşterii/
Ne teleportăm în ziua naşterii/
Ideii că nu există libertate/
Suntem nişte fiinţe alienate/
Mintal. Păcălite,/
Căderii-n adevăr sortite/
Putem afla ce ne-a adus aici/
Descoperind că suntem mici,/
Naivi păcăliţi de păcălici/
Ce ne încredinţăm mintea şi sufletul/
Celui ce scade preţul/
Nemuririi./
Nu ştii că-i împotriva firii/
Să te dai om în faţa omenirii?

Niciun comentariu: