Cine se recunoaşte în aceste versuri?

La ce poze ciudate îţi faci în casă
Am crezut că vrei să devii nevastă,
Nu una de fiţe, ci una normală.
Dar lasă visele şi ţine-te de şcoală!
Nu ştiu cum gândeşti, nu mă interesează,
Stilul tău fals deja mă stresează.
O să îmi pun bandaje la urechi,
Să fiu pregătit atunci când începi.
Ce rochii ai, din epoca de ieri!
Dar la aşa iq ce poţi să ceri?
Lasă-te păgubaşă, învaţă să pui o faşă!
Renunţă la titlul de norocoasă!
Nu te critic, eu te învăţ,
Eşti aşa slabă, arăţi ca un băţ!
Bagă mâncare-n tine că nu dăunează,
Trei mese pe zi nu te-ngreunează.


Ce să zic? Aveam altă impresie
Despre tine. O dai în regresie.
Nu ştiu dacă ai vreo soluţie
Să scapi din această involuţie.
Fi copil, cât încă mai e timp,
Nu te aprinde aşa ca un chibrit!
Fă greşeli, că viaţa îţi permite,
Abordează stiluri de gândire diferite!
Fă ceva frumos, scrie sau pictează!
Aceste lucruri pe lume impresionează.
Îndrăgosteşte-te, îţi dau câteva sfaturi,
De acest sentiment nu o să te saturi.
Ai atâtea lucruri frumoase de făcut,
Copilăria e un sentiment plăcut
Ce cu însăşi viaţa rivalizează.
Aşa că mai gândeşte până să devii nevastă!

Eu sunt baza

Am o voce guturală, nu te speria/
Acum sunt bolnav şi asta-i vocea mea/
Dacă te cert înseamnă că ai greşit/
Dacă eşti mort, eu te-am nimicit/
Dacă gândeşti, îmi datorezi totul mie/
Că am fost atent la ora de chimie/
Dacă te iert, înseamnă că m-am plictisit/
Nu-s foarte dur, am mărturisit/
În mod special am grijă de tine/
Te spânzur de bec dacă te iei de mine/
N-am pedigree, că nu sunt câine/
Îmi trăiesc viaţa fără să ştiu ce va fi mâine/
Dar sunt un mic geniu şi vei afla/
Că tot ce-ţi aparţine e inventat de...mine.

Inspirat de viaţă

M-am trezit de dimineaţă cu ochii la cer/
Învelit cu zăpadă şi îngheţat de ger/
Nu e chiar aşa, dar putea fi/
Cine ştie ce-mi aduce viaţa până când voi muri/
Acum e foarte bine, deşi mă mişc încet/
Am internetul în vârf de deget/
Mai citesc un blog, mai scriu pe al meu/
Aşa-mi trăiesc viaţa, că m-ajută Dumnezeu/
Mâncare la discreţie în frigider/
Patul este moale, mai mult nu pot să sper/
Dar mă simt trist, ceva lipseşte/
Deşi multă lume pe net mă urmăreşte/
Lipseşte mişcarea, dorul de ducă/
Dar şi ăsta câteodată mă apucă/
Însă nu mă duce departe, repede mă opreşte/
Nu-mi dă multe idei, mintea mi se plictiseşte/
Îmi găsesc refugiu tot în camera mea/
Uit de tristeţe făcând altceva/
Compun versuri despre condiţia umană/
Nu le vând, le dau de pomană/
Îmi folosesc talentul pentru divertisment/
Nu vorbesc din dicţionare, mă exprim elocvent/
Am grijă să citeşti tot ce scriu/
Pentru mine niciodată nu e prea târziu.

Viaţa mea

Ştiu că sunt un învingător/
Aşa am fost mereu, nu un pierzător/
Nu umblu cu gloanţe în încărcător/
Nu scârţâi din dinţi când stau la semafor/
Fac ce mi se cere cât sunt minor/
Ziua stau pe sol, noaptea simt că zbor/
Călătoresc singur, nu în stol/
Şi nu îmi ia mult timp să-mi intru în rol/
Fac ce ştiu mai bine/
Inventez rime/
Le scriu aici pentru tine/
Să vezi că orice om cu acces la internet/
Dacă vrea, poate fi deştept/
Eu nu mă dau mare, nu mi-au murit lăudătorii/
Vreau să atrag, rând pe rând, cititorii/
Vreau să mă cunoaşteţi aşa cum sunt/
Sunt cel mai fericit blogger de pe pământ/
Cine nu citeşte aici nu ştie/
Că eu îmi fac viaţa din poezie/
Asta îmi place, asta vreau să fac/
Aş vrea să-i pun melodie ca să dai din cap/
Îţi dau idei noi, de adolescent/
La boala mea nu este tratament/
Am boala rimei şi să gândesc non-stop/
Aici stau eu, la nimeni nu fac loc/
Mă găseşti oricând, că nu plec de-acasă/
Poţi să mă înjuri, mie nu îmi pasă.

Lumea ideala

De unde atata bucurie?/
Lipsiti de griji si bani vom zburda pe campie/
De unde atata optimism?/
O s-ajungem sa le dam noi banii din patriotism/
Nu avem multi bani, dar ce avem ne-ajunge/
Suntem ca o ferma de vaci, si statul ne mulge/
Ne da de mancare iarba cea mai proasta/
Dar se comporta de parc-ar fi fan scump in fata noastra/
Cand vine fiscul si bate pe la usi/
Parca bate asa tare, ca le face rumegus/
La televizor nu sunt prezentate minciuni/
Cei ce cred asta sunt nebuni/
Ce vedem la stiri e stiintifico-fantastic/
Si toti banii de acolo sunt de fapt de plastic/
Presedintele isi joaca al sau rol/
Caci este un basm ce-i la televizor/
Acesta se termina cu bine/
Daca privesti dup-o punga de praf si bile/
Nu se mai fumeaza tigari, caci au doar aurolacii/
Care ne vorbesc frumos, de parc-ar vorbii cu dracii/
Nu se mai bea bere/
Se bea doar suc de mere/
In toti copaci cresc bani, noi n-ajungem sa-i luam/
Aici intervine statul: Lasati-ne sa v-ajutam!/
Dar cand coboara au in maini doar frunze/
Zicand ca ni s-a parut si cerandu-si scuze/
Putem sa ne tatuam "terorist" pe bluze/
Ca politia da gratis, la colt de strazi, obuze/
Scolile scot eminenti pe banda rulanta/
Avem atat de multi ca facem contrabanda/
Avioanele sunt decapotabile/
Si au in spate balansoare remorcabile/
Fiecare om are cashi cu cinci etaje/
Iar pe la parter curentul ii traje/
Ii traje la petreceri, cum ar fi la primarie/
Astazi este sarbatoare: s-a deschis o berarie/
Toti avem telefoane ce zboara/
Trase de sfoara/
Pregatesc mancare, ne-ncalzesc sarmale/
Daca ne e rau, ne-aprind o lumanare/
Fiscul nu mai exista, in final l-au desfintat/
Nimeni ca sa iti ia banii nu-ti mai da in vap/
Iti da sub centura/
Sa nu poti reactiona rapid la lovitura/
Politia si-a deschis corp de balet/
Coregraf este chiar domnul prefect/
Primarul nostru a devenit atlet/
A emigrat la tara si ultimul om destept/
Nu mai avem nevoie de sosele, ca masinile zboara/
Nu se mai fac tractoare, cu avionul se ara/
Eu, se oare, c-as fi devenit miliardar/
Dar o palma ma trezeste din acest vis bizar.

Maxima

Sunt detinatorul unei voci de aur/
Am in plamani un intreg tezaur/
Il valorific, pentru-a va da exemplu/
Ca identitatii mele ii trebuie ridicat un templu/
Stirile ce le prezint eu nu sunt mincinoase/
Nu va fur eu banii, nu va dau afara din case/
Nu va conduc tara, ca nu sunt sofer/
Si n-am sa fiu pentru voi cercetator de teren/
Mi-asum numai propriile greseli/
Si daca v-ati indreptat astazi/
Nu va iert pentru ce-ati facut ieri/
Poti sa cazi/
Intr-un sir de indoieli/
Despre ce presedinte sa ceri/
Care minte mai bine/
E la ordinea zilei/
Eu nu mai deschid televizorul/
E otrava pentru mine/
Am indreptat vizorul/
Catre partidele politice/
Care se cred zeitati mitice/
Dar o sa le daram ca la un joc de popice/
Astept momentul propice/
Sa-i dam bice!/
Am asteptat atatia ani/
Fiind condusi de tigani/
Axati pe imbogatire rapida/
Daca e nevoie daram toata Romania cu o locomotiva/
Aflata in deriva/
Este economia/
Astept fiscul si ultimii bani sa mi-i ia/
Pana si soarele de pe cer e fals/
Daca mor, in sicriu, te invit la vals/
Sa nu ma calci pe picioare/
Ca sunt schelet si m-ar durea prea tare/
Daca pe lumea cealalta ma-ntalnesc cu Ceausescu/
O sa-i spun: Priveste, ti-au urmat exemplul restul!/
In zilele obisnuite suntem oameni fara bani/
Doar de sarbatori parca devenim normali/
In cinstea conducatorului ce n-i l-am ales/
O sa facem timbre cu el, ca sa il scuipam mai des!

Prindem puteri

In timpul scolii/
Mi-ar place sa se inverseze polii/
Intre ei, nordul cu sudul/
Si nimeni sa nu mai poata simti crudul/
Adevar despre tara asta ce ne leaga/
Si ne tine in spate ca pe o desaga/
Dar ne-arunca/
Atunci cand nu mai suntem apti de munca/
Povestea e simpla: pleaca afara!/
Fati numele de aici sa dispara/
In abis/
Lumea iti va invia trecutul/
Ti-am zis/
Ca asta e doar inceputul/
Tot din ceea ce ma-nconjoara/
Trebuie la un moment dat sa dispara/
E un schimb facut in natura/
Cand bunatatea e-nlocuita de prea multa ura/
Usile se-nchid in fata mea/
Si nu cred c-o sa mai vad altceva/
Decat/
Ceea ce am inceput/
Sa fac/
Si sunt doar serios, nu suparat/
Am vazut multe, am facut putine/
Haideti sa murim cat inca suntem tineri/
Dar lasa-i pe altii sa te omoare/
Doar asa sufletul tau va invata sa zboare.

Corupţie la nivel înalt

Asta e legea şi ţara în care trăim/
Decât să mai profitaţi de noi, mai bine murim/
Vă plângeţi întotdeauna că vă jefuim/
Dar adevărul cu toţii îl ştim/
Aveţi partide politice, persoane importante în spate/
Şi ne serviţi pe tavă aceleaşi minciuni adevărate/
Ne faceţi cu orice preţ să credem în mărturiile voastre/
Iar voi vă luaţi maşini scumpe, noi nu avem nici case/
Tot voi ne ziceţi să nu ieşim pe străzi că-s periculoase/
Prea mulţi tineri mor pe-acolo de la intravenoase/
În loc să-i ajutaţi, alocaţi fonduri aleatoare/
Ce-i mai ieftin: o viaţă salvată, sau o-nmormântare?/
Aveţi idei comuniste, ne îndreptăm spre un regim global/
Vouă vă convine, nu aveţi nici un plan/
Sunt sigur că o să vă ia pe nepregătite/
Şi-o să vă răscumpăraţi cu alte vieţi muncite/
Dar neplătite/
Ne vindeţi de parcă am fi sclavii voştrii/
Cred că mai bine ne-am fi înţeles cu foştii/
Parlamentari şi preşedinţi, ei arătau mai bine/
Nu-şi luau maşini scumpe, genţi, vile/
Voi însă aţi degenerat, spuneţi-ne cine-i de vină?/
Pe cine o să acuze europa de crimă?/
Pe voi nu, că ei sunt şi mai corupţi, pe semne/
Că noi stăm în izmene, când ei bagă în vene/
Ne uităm pe cer zicând: Doamne, schimbă-mi soarta!/
Iar pe voi vă văd ieşind cu maşina zicând: Doamne, deschide-mi poarta!/
Aţi lăsat multe femei şi copii să moară/
Pe voi să vă ia dracul, lor să le fie ţărâna uşoară/
Când vă veţi opri şi vă veţi da seama de răul făcut/
O să turbaţi, o să vreţi să fie ca-n trecut/
Că nici voi nu staţi bine, banii sunt pe terminate/
Şi-o să trăiţi pe străzi ca noi, înconjuraţi de realitate/
O să aflaţi că cerul e cel mai bun acoperiş/
Şi singura mâncare o dată pe săptămână un castron cu griş/
Stai că nu ai toaletă, coane, unde-o să te p*şi/
Asta este realitatea, trebuie să rişti/
Te dai după un gard. Dar ce o să faci,/
Când fără wc, în tufiş, îţi vine să...ai prins ideea./
Viaţa-i foarte grea, de ce să-ţi mai explic/
Oricum ai înţeles măcar un pic/
Vreau să m-asigur că scriind nu mă doare mâna/
Şi voi, măgari nesimţiţi, prin state aţi uitat româna/
Puneţi-vă măcar o zi în locul nostru/
O să ne răspundeţi că nu vedeţi rostul/
Păşiţi acum în casa noastră, să vedeţi cum trăim/
Că o să ne-aveţi pe conştiinţă, dacă mâine-o să murim.

Sunt pregatit

Inving toate problemele ce mise pun in fata/
Daca as putea mi-as alege alta viata/
Dar nu pot, caci sunt supus prea multor legi/
Si daca tu esti ca mine, cred ca intelegi/
Tot ce spun se traduce-n mii de fapte/
Care-apar la stiri total diferit de realitate/
Ei nu stiu cum sa ne distraga atentia/
Ca ei sa poata evita detentia/
Eu am intentia/
Sa ii pun pe toti in cap/
Dar nu cu pumnul, si cu ceea ce se cheama rap/
Daca nu vor intelege noi vom alege sa moara/
Si din cenusa lor se va naste alta tara/
Poate mai mare, mai buna/
Dar respectand in continuare traditia strabuna/.

Ocupatie

In valoarea vietii simt ca ma degradez/
Simturile estetice vi le violez/
Vad straturi mov, caci culorile sunt resturi/
Si daca nu sunt eba, cum o sa dam testuri?/
Astea sunt doar pretexturi/
Atentia ne e distrasa/
Catre alta rasa/
De gainari, dar cu unelte profesioniste/
Pot face realitate si gandurile cele mai pesimiste/
Cineva sa ne ajute, sa dea drumul la gaze/
Sa ne putem lovi cap in cap, plutind ca niste raze/
Pe platoul acesta pe care nu-l vad ca mi-e greata/
Si toti ceilalti oameni mie-mi par o ata/
Dar cine vine s-o taie?/
Am pus un curcan de masina si-un plop de om la bataie/
Nu va-nghesuiti cat sunt sub presiune/
Ca n-o eliberez, doar sunt in misiune./

Algoritmi

Am in fata/
O veritabila salata de verdeata/
Cand privesc/
Spre ceea ce ma-ndoiesc/
A fi fiinta umana/
Miros de animal in putrefactie emana/
Si nu stiu de ce/
Se-aude din departare/
Un lup/
Sau un nou calup/
De reclame/
Sa vedem cum se pun banii la borcane/
In alte tari se face economie mascata/
Caci doar la ei criza e adevarata/
La noi e doar un pretext/
Inca un test/
Pe care daca nu-l trecem/
In racoarea pamantului de cimitir restul vietii noastre trupesti o sa-l petrecem/
Asa ca de ce sa nu incepem/
Sa ne antrenam/
Macar sa incercam/
Sa-i indepartam.

Măresc miza

A venit şi rândul meu să mă fac cunoscut/
Când sunt la microfon sunt în spatele unui scut/
Simţurile deodată mi se ascut/
Şi aplec urechea la audienţă şi ascult/
E prea mult/
Deja nu mai am bani de o pâine/
Şi dacă azi nu mor de foame, spune-mi ce-o să fac mâine?/
Îmi vine să arunc săgeţi în flăcări în castelul vostru/
Şi la calul corupţiei voastre să-i pun căpăstru/
Nu vă voi lăsa să vă bateţi joc de mine/
Şi orice glumă de-a voastră de astăzi nu mai ţine/
E greu de glumit în astfel de situaţii, voi o faceţi/
Cel mai bine-ar fi de pe-acum să vă întoarceţi/
Cu spatele la sursele voastre de bani/
Că vă bat cu stimă pe voi, gaşcă de şarlatani/
Care în frunte cu al nostru preşedinte/
Privesc nemişcaţi cum noi ne transformăm în osemimte/
Dacă aş avea un shot-gun i-aş da head-shot/
Degetul m*jloc*u i l-aş fi arătat/
I-aş fi dat o pedeapsă greu de suportat/
Dacă toate păcatele lui nu l-ar fi măcinat.

Outro

M-a apucat iar miezul nopţii nemâncat/
Pentru că nu sunt somnoros, pe-aici eu am umblat/
Am văzut infamii, nu mai suport/
Viaţa îţi dă drumul şi plesneşte exact ca un resort/
Ce să mai vorbim de confort/
Că stau în cort/
Cu greu noaptea adorm/
Parcă nu-s om/
Şi parcă noaptea e mai albă sub cerul liber/
Şi e mult mai linişte când eşti singur, stingher/
Încă nu, nu e iarnă, nu e ger/
Şi în palma ta adăposteşti un înger.

Prima lecţie

Dacă viaţa este rea, o bat
Dacă mă deranjezi la fel îţi fac
Când tu mergi pe stradă ca cocalarii
Eu sunt cel ce te scuipă-n cap şi-ţi fură banii
Nu mă interesează ochelarii tăi fake-Armani
Ştiu prea mult şi muşchii mei ştiu ce vor
Să nu mai vadă aceleaşi prostii la televizor
Ai vrea să fi şmecher, cum ai văzut la teve
Dar în viaţă cine-i şmecher îl omoară străzile.

În cădere liberă

Am închis o lună de depresii-ntr-un pahar
Şi acum nici unde sunt nu mai ştiu măcar
Mi-am luat o tonă de iarbă de la plafar
Am chemat tovarăşii şi-am încins un grătar
Credeam că am chef să mai ies
Dar timpul trece mai repede, eu uit mai des
Prieteni nu mai am, am doar timp liber
Mă simt oricum din ce în ce mai liber
Şi încă sper
Că voi fi primit în cer
Reacţionez gratuit la orice fornă de prost-gust
Din plăcerile vieţii încă-ncerc să gust
Viitorul meu e foarte îngust
Pledez vinovat
La orice atac
Sunt antrenat
Zbor la altitudine joasă
Mă pregătesc să-ţi aterizez pe casă
Nu am cască
Am doar ore pierdute-n zadar
Am pierdut cinci feţe de la un zar
Simt goluri mari în stomac
Dar nu am ce să fac
Trebuie să tac.

Nu te grăbi

Am o sete de cunoaştere/
Venită din renaştere/
Şi am o poftă de viaţă/
Menită să-ţi dea greaţă/
Deci învaţă/
Şi nu lăsa timpul să treacă/
În defavoarea ta/ Şi nu uita:/
Familia nu poţi s-o alegi/
Poţi s-o maltratezi/
Dar şi pentru asta există legi/
Nu te grăbi să pleci/
Nu te grăbi să faci lucruri pe care nu le înţelegi/
Căci te vei vedea la propria înmormântare/
Şi pe faţă-ţi vor cădea lacrimi amare/
Viaţa-ţi va ieşi dintre măruntaie/
Şi pământul se va uda de lichidele tale./