De la rugă la slugă

Nimeni nu mă cunoaşte, nu ştie ce fac/
De ce aş încerca la lume să plac?/
Poate chiar am un mesaj şi mă-mpiedicaţi să-l spun/
Cred, ca voi, în Dumnezeu, alţii zic că sunt nebun/
Adept al adevărului, ies în faţă/
Cu piesa asta proaspăt scoasă de la gheaţă/
Ca să-nchid gurile ce nu s-au convins/
De această ramură a muzicii m-am prins/
Şi ce mă face să cred asta?/
Vă opresc din a vă distruge viaţa/
Şi dacă ai înţeles că viaţa nu e show/
Ori te dai bătut, ori încerci din nou/
Stimulez urechi de mari javre actuale/
Populez în forţă azile şi spitale/
Cu băieţi ce-ascultă rock, muzica celui rău/
Ţi-ar place s-asculte manele copilul tău?/
Că e la modă şi ceilalţi o fac/
Am pregătit un strigăt, voi mă obligaţi să tac/
Când deschid gura marile adevăruri cad/
Rămânând valabil doar ceea ce eu vă pun în prag/
Depăşesc pragul bunului simţ cu totul/
Ca să vă fac să nu mai puneţi botul/
La muzica de club, cu fete ce dansează/
Când nu sunt live la TV, se prostituează/
Închid răutatea în pământ cu forţa/
Spre capătul războiului voios voi duce torţa.

Veţi mai auzi de mine!

De aici totul devine trist/
Eu chiar nu mai vreau să risc/
Îmi înec ochii în lacrimi şi plămânii în sânge/
Viaţa ce-am avut-o pân-acum jur că îmi ajunge/
Nu vreau să mor, ar fi o laşitate/
Mă simt foarte legat de realitate/
Oricât aş vrea, nu pot s-o deformez/
Dar la asta lucrez/
Aduc în prim plan experienţa socială/
Ce-aduce pe obraz o lacrimă banală/
Însă, în suflet, schimbări majore se petrec/
Şi eu nu pot, ca alţii, amarul să-l înec/
Într-un pahar, că m-aş îneca şi eu/
Poate m-ar pedepsi Dumnezeu/
Mai bine fac eschive în faţa mediului advers/
Dup-o clipă de odihnă tot răul din suflet s-a şters/
Mai lasă-mă, Doamne, pe pământ/
Simt că din cuvânt/
Pot face o lege/
Care mâinile o să ni le deslege/
E un vis aproape materializat/
E scopul vieţii mele, ceea ce-am vrut să fac/
E putere neirosită/
Şi cu cap folosită/
În scopuri proprii/
Să pot cunoaşte adâncimea gropii/
În care o să cad/
Dacă nu o acopăr cu un gard/
Metalic, ca şi colţii ce-mi strălucesc/
Ca cei ai lui Wolverine, şi-acum mă grăbesc/
Mă aşteaptă sfârşitul, poarta deschisă o ţine/
Fiţi siguri că veţi mai auzi de mine!

Lumea ideala

De unde atata bucurie?/
Lipsiti de griji si bani vom zburda pe campie/
De unde atata optimism?/
O s-ajungem sa le dam noi banii din patriotism/
Nu avem multi bani, dar ce avem ne-ajunge/
Suntem ca o ferma de vaci, si statul ne mulge/
Ne da de mancare iarba cea mai proasta/
Dar se comporta de parc-ar fi fan scump in fata noastra/
Cand vine fiscul si bate pe la usi/
Parca bate asa tare, ca le face rumegus/
La televizor nu sunt prezentate minciuni/
Cei ce cred asta sunt nebuni/
Ce vedem la stiri e stiintifico-fantastic/
Si toti banii de acolo sunt de fapt de plastic/
Presedintele isi joaca al sau rol/
Caci este un basm ce-i la televizor/
Acesta se termina cu bine/
Daca privesti dup-o punga de praf si bile/
Nu se mai fumeaza tigari, caci au doar aurolacii/
Care ne vorbesc frumos, de parc-ar vorbii cu dracii/
Nu se mai bea bere/
Se bea doar suc de mere/
In toti copaci cresc bani, noi n-ajungem sa-i luam/
Aici intervine statul: Lasati-ne sa v-ajutam!/
Dar cand coboara au in maini doar frunze/
Zicand ca ni s-a parut si cerandu-si scuze/
Putem sa ne tatuam "terorist" pe bluze/
Ca politia da gratis, la colt de strazi, obuze/
Scolile scot eminenti pe banda rulanta/
Avem atat de multi ca facem contrabanda/
Avioanele sunt decapotabile/
Si au in spate balansoare remorcabile/
Fiecare om are cashi cu cinci etaje/
Iar pe la parter curentul ii traje/
Ii traje la petreceri, cum ar fi la primarie/
Astazi este sarbatoare: s-a deschis o berarie/
Toti avem telefoane ce zboara/
Trase de sfoara/
Pregatesc mancare, ne-ncalzesc sarmale/
Daca ne e rau, ne-aprind o lumanare/
Fiscul nu mai exista, in final l-au desfintat/
Nimeni ca sa iti ia banii nu-ti mai da in vap/
Iti da sub centura/
Sa nu poti reactiona rapid la lovitura/
Politia si-a deschis corp de balet/
Coregraf este chiar domnul prefect/
Primarul nostru a devenit atlet/
A emigrat la tara si ultimul om destept/
Nu mai avem nevoie de sosele, ca masinile zboara/
Nu se mai fac tractoare, cu avionul se ara/
Eu, se oare, c-as fi devenit miliardar/
Dar o palma ma trezeste din acest vis bizar.

Maxima

Sunt detinatorul unei voci de aur/
Am in plamani un intreg tezaur/
Il valorific, pentru-a va da exemplu/
Ca identitatii mele ii trebuie ridicat un templu/
Stirile ce le prezint eu nu sunt mincinoase/
Nu va fur eu banii, nu va dau afara din case/
Nu va conduc tara, ca nu sunt sofer/
Si n-am sa fiu pentru voi cercetator de teren/
Mi-asum numai propriile greseli/
Si daca v-ati indreptat astazi/
Nu va iert pentru ce-ati facut ieri/
Poti sa cazi/
Intr-un sir de indoieli/
Despre ce presedinte sa ceri/
Care minte mai bine/
E la ordinea zilei/
Eu nu mai deschid televizorul/
E otrava pentru mine/
Am indreptat vizorul/
Catre partidele politice/
Care se cred zeitati mitice/
Dar o sa le daram ca la un joc de popice/
Astept momentul propice/
Sa-i dam bice!/
Am asteptat atatia ani/
Fiind condusi de tigani/
Axati pe imbogatire rapida/
Daca e nevoie daram toata Romania cu o locomotiva/
Aflata in deriva/
Este economia/
Astept fiscul si ultimii bani sa mi-i ia/
Pana si soarele de pe cer e fals/
Daca mor, in sicriu, te invit la vals/
Sa nu ma calci pe picioare/
Ca sunt schelet si m-ar durea prea tare/
Daca pe lumea cealalta ma-ntalnesc cu Ceausescu/
O sa-i spun: Priveste, ti-au urmat exemplul restul!/
In zilele obisnuite suntem oameni fara bani/
Doar de sarbatori parca devenim normali/
In cinstea conducatorului ce n-i l-am ales/
O sa facem timbre cu el, ca sa il scuipam mai des!

Prindem puteri

In timpul scolii/
Mi-ar place sa se inverseze polii/
Intre ei, nordul cu sudul/
Si nimeni sa nu mai poata simti crudul/
Adevar despre tara asta ce ne leaga/
Si ne tine in spate ca pe o desaga/
Dar ne-arunca/
Atunci cand nu mai suntem apti de munca/
Povestea e simpla: pleaca afara!/
Fati numele de aici sa dispara/
In abis/
Lumea iti va invia trecutul/
Ti-am zis/
Ca asta e doar inceputul/
Tot din ceea ce ma-nconjoara/
Trebuie la un moment dat sa dispara/
E un schimb facut in natura/
Cand bunatatea e-nlocuita de prea multa ura/
Usile se-nchid in fata mea/
Si nu cred c-o sa mai vad altceva/
Decat/
Ceea ce am inceput/
Sa fac/
Si sunt doar serios, nu suparat/
Am vazut multe, am facut putine/
Haideti sa murim cat inca suntem tineri/
Dar lasa-i pe altii sa te omoare/
Doar asa sufletul tau va invata sa zboare.

Piesa de teatru

Sunt Ari/
Cand apar se-ncalzeste mai rau ca-n Kalahari/
Am o senzatie de pura placere/
Cand impart in lume o intreaga avere/
Am un caracter/
De fier/
Si exersez/
Mereu cum sa aterizez/
In praful din care e compusa lumea ta/
Daca adorm, e clar ca nu mai pot zbura/
Deci ma trezesc, imi bat joc de rolul tau/
Care te-a transformat din copil in om rau/
Cand stai nu-ti inveti replicile/
Astepti sa vina criticile/
Dar deja te izbesc pumnii cu zecile/
Ai uitat sa-ti intretii fanii/
Acum ei te jignesc, ca si americanii/
Nu ai stiut sa-ti joci viata/
Si-acum in fata/
Ta e doar oglinda in care te revezi/
Ca ai fost de-aplaudat tu continui sa crezi/
Apa ce curge din robinet/
Simbolizeaza timpul ce trece mult prea incet/
Prosopul tau din cap/
Simbolizeaza ce ai vrut sa faci, de fapt/
Iar pe usa doua linii rosii, sange/
Inseamna ca acum unul din parintii tai plange/
Si-i ajunge, e bucuros intr-un fel/
Ca din nou se poate gandi doar la el/

Schimbarea e aproape

Mi-am trimis iscoadele/
Sa evalueze pagubele/
Produse de revolutia/
Pe care-o fac prin muzica mea/
Cand s-au intors mi-au pvestit/
Din floarea cea corupta n-a ramas nimic/
Eu n-am putut a-i crede/
Si m-am dus repede/
Pana la sediul cel mai apropiat/
Al unei institutii de stat/
Acolo la o coada mare am stat/
Dar chiar si pentru asta bani mi-au dat/
M-am mirat/
Am zis: Ce dracu, visez?/
Ca de azi trebuie sa ma relaxez/
Nu-mi trebuie scoala, nu-mi trebuie munca/
Imi trebuie doar fler si disciplina multa/
Eu le am pe astea doua de mic/
Asa ca m-am apucat de treaba.Si imi zic:/
Doamne, daca-i vis, te rog nu ma trezi/
Daca e pacat, Tu nu ma pedepsi!/
Ci lasa-ma sa vad intr-un an de viata/
Care e puterea banilor-gheata/
Intr-o zi de Duminica pe pat m-am intins/
Am deschis ochii, lumina s-a aprins/
Nu era Dumnezeu, era chiar a mea mama/
Zicand: Trezeste-te, Bogdan, ca-ntarzii la scoala!

Corupţie la nivel înalt

Asta e legea şi ţara în care trăim/
Decât să mai profitaţi de noi, mai bine murim/
Vă plângeţi întotdeauna că vă jefuim/
Dar adevărul cu toţii îl ştim/
Aveţi partide politice, persoane importante în spate/
Şi ne serviţi pe tavă aceleaşi minciuni adevărate/
Ne faceţi cu orice preţ să credem în mărturiile voastre/
Iar voi vă luaţi maşini scumpe, noi nu avem nici case/
Tot voi ne ziceţi să nu ieşim pe străzi că-s periculoase/
Prea mulţi tineri mor pe-acolo de la intravenoase/
În loc să-i ajutaţi, alocaţi fonduri aleatoare/
Ce-i mai ieftin: o viaţă salvată, sau o-nmormântare?/
Aveţi idei comuniste, ne îndreptăm spre un regim global/
Vouă vă convine, nu aveţi nici un plan/
Sunt sigur că o să vă ia pe nepregătite/
Şi-o să vă răscumpăraţi cu alte vieţi muncite/
Dar neplătite/
Ne vindeţi de parcă am fi sclavii voştrii/
Cred că mai bine ne-am fi înţeles cu foştii/
Parlamentari şi preşedinţi, ei arătau mai bine/
Nu-şi luau maşini scumpe, genţi, vile/
Voi însă aţi degenerat, spuneţi-ne cine-i de vină?/
Pe cine o să acuze europa de crimă?/
Pe voi nu, că ei sunt şi mai corupţi, pe semne/
Că noi stăm în izmene, când ei bagă în vene/
Ne uităm pe cer zicând: Doamne, schimbă-mi soarta!/
Iar pe voi vă văd ieşind cu maşina zicând: Doamne, deschide-mi poarta!/
Aţi lăsat multe femei şi copii să moară/
Pe voi să vă ia dracul, lor să le fie ţărâna uşoară/
Când vă veţi opri şi vă veţi da seama de răul făcut/
O să turbaţi, o să vreţi să fie ca-n trecut/
Că nici voi nu staţi bine, banii sunt pe terminate/
Şi-o să trăiţi pe străzi ca noi, înconjuraţi de realitate/
O să aflaţi că cerul e cel mai bun acoperiş/
Şi singura mâncare o dată pe săptămână un castron cu griş/
Stai că nu ai toaletă, coane, unde-o să te p*şi/
Asta este realitatea, trebuie să rişti/
Te dai după un gard. Dar ce o să faci,/
Când fără wc, în tufiş, îţi vine să...ai prins ideea./
Viaţa-i foarte grea, de ce să-ţi mai explic/
Oricum ai înţeles măcar un pic/
Vreau să m-asigur că scriind nu mă doare mâna/
Şi voi, măgari nesimţiţi, prin state aţi uitat româna/
Puneţi-vă măcar o zi în locul nostru/
O să ne răspundeţi că nu vedeţi rostul/
Păşiţi acum în casa noastră, să vedeţi cum trăim/
Că o să ne-aveţi pe conştiinţă, dacă mâine-o să murim.

Sunt pregatit

Inving toate problemele ce mise pun in fata/
Daca as putea mi-as alege alta viata/
Dar nu pot, caci sunt supus prea multor legi/
Si daca tu esti ca mine, cred ca intelegi/
Tot ce spun se traduce-n mii de fapte/
Care-apar la stiri total diferit de realitate/
Ei nu stiu cum sa ne distraga atentia/
Ca ei sa poata evita detentia/
Eu am intentia/
Sa ii pun pe toti in cap/
Dar nu cu pumnul, si cu ceea ce se cheama rap/
Daca nu vor intelege noi vom alege sa moara/
Si din cenusa lor se va naste alta tara/
Poate mai mare, mai buna/
Dar respectand in continuare traditia strabuna/.

Ocupatie

In valoarea vietii simt ca ma degradez/
Simturile estetice vi le violez/
Vad straturi mov, caci culorile sunt resturi/
Si daca nu sunt eba, cum o sa dam testuri?/
Astea sunt doar pretexturi/
Atentia ne e distrasa/
Catre alta rasa/
De gainari, dar cu unelte profesioniste/
Pot face realitate si gandurile cele mai pesimiste/
Cineva sa ne ajute, sa dea drumul la gaze/
Sa ne putem lovi cap in cap, plutind ca niste raze/
Pe platoul acesta pe care nu-l vad ca mi-e greata/
Si toti ceilalti oameni mie-mi par o ata/
Dar cine vine s-o taie?/
Am pus un curcan de masina si-un plop de om la bataie/
Nu va-nghesuiti cat sunt sub presiune/
Ca n-o eliberez, doar sunt in misiune./

Algoritmi

Am in fata/
O veritabila salata de verdeata/
Cand privesc/
Spre ceea ce ma-ndoiesc/
A fi fiinta umana/
Miros de animal in putrefactie emana/
Si nu stiu de ce/
Se-aude din departare/
Un lup/
Sau un nou calup/
De reclame/
Sa vedem cum se pun banii la borcane/
In alte tari se face economie mascata/
Caci doar la ei criza e adevarata/
La noi e doar un pretext/
Inca un test/
Pe care daca nu-l trecem/
In racoarea pamantului de cimitir restul vietii noastre trupesti o sa-l petrecem/
Asa ca de ce sa nu incepem/
Sa ne antrenam/
Macar sa incercam/
Sa-i indepartam.

La coada pentru un suflet

Iar ploua/
Orasul imbraca o haina noua/
Si locurile noastre de fumat/
De toate amintirile neplacute s-au spalat/
E greu/
Sa incerci sa pari leu/
In focul vietii, dar in gheata crizei/
Pui palaria pe cap in amintirea brizei/
Nu mai sti cum era cand aveai bani/
Ai pierdut fericirea in urma cu cinci ani/
Caci actualul presedinte/
Nu spune adevarul, el ne minte/
Am asezat la loc de cinste/
Oameni care si-au facut loc printre/
Hoti si au incercat sa-i demaste/
Tot ei ne-au aratat raul ce ne paste/
Lumea asta le e datoare/
Cat vom fi in viata, cat pe cer mai e un soare/
Parca in trecut si pietrele gemeau/
Cand masinile cu viteza legala treceau/
Pentru ca ei strazile nu le faceau/
Si lasand gluma la o parte/
Aflam ca intre timp ei n-au mai citit nicio carte/
Chiar daca sunt pe patul de moarte/
Ei se agata de banul si de gatul oamenilor/
Fiindca nu pot renunta la protectia banilor/
Si se ascund mereu in spatele lor/
Am ajuns sa ne imprumutam o portie de mancare/
Altii se supun la infometare/
Nu criza, ci ei ne apasa prea tare/
Pe punctul moale/
Incercand sa ne schimbe prioritatile/
ei sunt cei ce ne strica vietile/
Schimbandu-ne sistemul de valori/
De fapt ei ne aseaza la cap flori/
Si nu la propriu, dar nu ca nu si-ar permite/
Ci pentru ca nu vor si in sec statul inghite/
Cine poate sa le puna limite?/
Au facut deja prea mult rau/
Lasandu-ne doar cu credinta in Dumnezeu/
Au luat pentru ei fericirea/
Si noi traim cu ei, dar de fapt cu amintirea/
Unei zile mai bune/
Dar ei sunt surzi si nimeni nu le poate spune/
Raul pe care l-au facut/
Ascunzandu-se de noi atunci cand au tacut/
Pastrand o doza de seriozitate/
Ca sa ne fraiereasca ca la carte/
Acum in urma lor raman suflete/
Goale de bunatate, goale de zambete/
Care daca ar mai avea o sansa-n plus/
Ar uita pe loc situatia in care s-a ajuns/
Si poate nu i-ar executa direct/
Desi ei o merita perfect/
Si poate doar intelepciunea/
Ne-ajuta sa-nlaturam uscaciunea/
Care a fost, dar nu o sa mai fie/
Caci lumea dup-atatia ani morti, e iar vie!

Trag linie

Am o carte de vizită/
În faţă, dup-o zi plictisită/
În spate, fără distracţie/
Încerc la gânduri negre să nu dau satisfacţie/
Că cine ştie ce-mi aduce viaţa/
Cine mă loveşte când trece ceaţa/
Cine mă ridică în al nouălea cer/
Cine nu se supără când la el zbier/
Şi, sincer/
Deşi nu am prieteni mulţi, mă simt iubit de toată lumea/
Am ascultat de bunicul meu care odată spunea/
Să nu-mi fac sânge rău că nu se merită/
Şi duşmanii-or să mă ducă la răsmeriţă/
Mai bine mă-mbăt criţă/
Mă duc la o grădiniţă/
Decât să mă las încătuşat/
De către cei ce zic că m-au salvat/
Dar, de fapt armele au predat.

Credinţe

Faceţi loc/
Că vreau să sar de pe bloc/
Îmi ţin piciorul drept breloc/
Şi-i cer unui pompier să-mi dea un foc/
Nu mai pot da înapoi/
Şi mă uit cu frică către voi/
Dar în spatele meu e o echipă trăsnită/
Care, dacă nu sar, e gata să mă-nghită/
Peste tot lumea are oroare de mine/
Dar asta e o eroare calculată, eu ştiu bine/
Cine nu ştie unde să mă caute, sunt în veceu/
Stau cu Pipa-păcii-n mână şi mă rog la Dumnezeu/
Vrem o viaţă mai bună/
Cineva să I-o spună/
Că mă rog la El de-o lună/
Dar nu la urechea bună/
Am avut cinci cărţi de foiţe subţiri/
Am uitat, iarba nu lasă amintiri/
De-aia căuta mama cartea de bucate/
Când am mâncat o lună-ntreagă doar semipreparate/
Şi de-aia nu găsea bunica Biblia/
Când a găsit-o mai avea o foaie, deci i-am zis să mi-o dea/
Ăsta-i cel mai bun capitol de la moartea prietenei tale/
Promit că demisionez şi-o să vând sandale.