Alt timp

Savurezi ce-i interzis? Nu spune nu!
Mai bine spune-ne ce faci tu
Vineri seară, ieşi la ţigare cu băieţii
După şcoală, sau ai mai mari pretenţii?
Oraşul este atât de liniştit,
Până şi gaborii au adormit.
Oricum, pe mine n-au cum să mă vadă,
În fiecare seară eu pe stradă stau de gardă.
Eu combin la colţul blocului,
Tu eşti speriat, nu stai locului,
Ai luat ţigări de pe jos şi-acum decizi
Dacă să le returnezi sau să te sinucizi.
Nu ştii cum să te integrezi în spaţiu!
Am fost şi eu în locul tău. Da, ştiu!

Ştiu când fumam în boscheţi cu prietenii mei,
Şi, până la urmă, am fost prinşi toţi trei.
Nu ne fila garda, era o profesoară
Ce ne-a pârât la director, la şcoală.
Mai târziu am aflat că, de fapt, fusese un sifon
Şi-mi vine să strivesc ţigările de beton.
Acum sunt fumător doar ocazional
Şi mă bate gândul să m-apuc iar.
Dar alocaţia este atât de mică...
Da, sunt minor! Să recunosc nu mi-e frică.
Mi-e frică doar de timpul ce a trecut
Şi nu mai are cine să-mi ţină de urât.
Te combin şi pe tine până îmi găsesc
Un loc în pământ să mă odihnesc.

Ăsta e cântecul ce ţi-am promis că-l fac,
E gata şi este praf!
E ca un drog şi rămâi dependentă,
Pentru ca data viitoare să fi mai atentă.
Cu mine nu-i de glumă, am experienţă,
Nu faci nimic dacă acţionezi cu prudenţă.
Ori merge, ori nu merge! Ăsta-i felul meu
Şi n-am întâlnit pân-acum lucru prea greu.
Sunt underground, nepoate,
Că doar aşa se poate.
Nu-i trăsătură de familie,
E dorinţa mea de a avea o opinie.
E un cântec scris pentru ziua de ieri
Când credeam că te uit dacă pieri.

Piste false

Nu ştiu de ce m-am complicat.
Dragostea e mai aproape decât mi-am imaginat.
Îmi suflă-n ceafă, dar nu o suport,
Nu mai vreau sentimentul ăsta, vreau să fiu mort.
Am alergat atâta timp după iluzii deşarte
Fără să privesc în jurul meu. Poate
Mi-aş fi găsit mai repede o pereche.
Însă soarta m-a lovit c-o pereche
De palme ce încă ustură,
Conştiinţa mă tot mustră;
Îmi spune să uit iubirea imposibilă,
S-o iau pe asta, că-i mai accesibilă.
Eu nu accept, că nu mai vreau
Atâtea suflete clandestine la bord să iau.

Peste tot în jurul meu sunt fete singure
Care nu au cu cine prin parc să se plimbe.
Nu că le-aş invita eu,
Să vorbesc despre asta încă mi-e greu.
Şi am lucruri mai importante de făcut:
Să termin toate lucrurile pe care le-am început.
Mulţi actuali soţi se cunosc din liceu,
Excepţia am să fiu eu.
Dar neieşind în societate, trotuare uscate
Nu mă vor ghida spre fete parfumate
De care să mă îndrăgostesc.
Deci spre mine, în oglindă am să privesc
La bătrâneţe, gândindu-mă la ele,
Că au fost multe, dar niciodată ale mele.

Am deschis ochii în plin întuneric.
Mă simt amplasat într-un decor malefic
În care, odată intrat,
Fără semne vizibile pot fi sacrificat.
Dar nu-i problemă, pentru dragoste mă jertfesc,
Nu cred că e lucru mai omenesc
Decât să-ţi deschizi mintea fetei care spune
Că întotdeaună ai avut gânduri bune.
Deşi tu ştii bine că nu-i aşa,
Şi de aceea ai ales-o pe ea.
Sau ea te-a ales în necunoştinţă de cauză,
Apoi Dumnezeu ţi-a trimis o rază:
Dragostea nu e fata la care ţineai aşa
De mult, e chiar viceversa.

Regret

În septembrie două mii patru eram tot aici,
Încă dădeam foc cu lupa la furnici.
Însă Dumnezeu mi-a scos în cale
Ceva ce-avea să fie o dragoste mare.
Aveam zece ani. Şi ce dacă?
Şi ce dacă nu mai iubisem vreodată?
Totul s-a schimbat în ziua fatidică,
Am aflat cum e o dragoste imposibilă.
Ea era frumoasă, eu eram poet,
Nici prea bogat şi nici prea deştept.
Visam să fiu cu ea până la bătrâneţe,
Dar soarta mi-a pus în roate beţe.
Acum aş vrea să ştiu ce a simţit ea,
Vorbesc singur şi mă uit la poza sa.
Aş vrea să îi vorbesc, nu e prea departe,
Dar o mare indiferenţă ne desparte.

Nu vreau să ştiu cine e de vină,
Eu vreau ca ea lângă mine să vină.
Spune-mi orice şi am să te ascult,
Am inimă de copil, dar judec ca un adult.
Lasă-mă să-ţi cânt sau să îţi citesc,
Deja e-a treia oară când mă înjosesc
Să îţi transmit mesaj subliminal;
Sunt la pământ cu psihicul, în ultimul hal.
Alerg după cai verzi pe pereţi,
Ameţesc, că mă învârt în cerc;
Merg după groaznice himere,
Indiferenţa ta loveşte ca zece vipere.
Nu mă mai implic în viaţa cotidiană,
Îmi scad performanţele de la şcoală.
Mă întreb mereu, cum poţi
Să mă transformi într-o fantomă cu roţi?

Scriu rime, altceva nu ştiu să fac,
Le scriu pe blog, le cânt, dar nu am să tac.
Vreau să mă judece lumea, să mă cunoască.
S-ar mai pune cineva în situaţia noastră?
Iată înc-o strofă fără adresă,
Iată că pun iar caietul pe masă;
Blogul este din nou actualizat;
Tu nu eşti nicăieri, eşti de neobservat.
Am trecut de la golanul căruia nu-i păsa de şcoală
La omul care de la şapte se scoală,
Înţeleg aproape tot ce mi se explică,
Însă aş renunţa complet la matematică.
Am două coşmaruri pe ordinea de zi:
Locul din inimă gol şi cartea cu exerciţii.
Dacă nu ţi-e milă de asemenea postură
Citeşte, dracu', blogul şi mai taci din gură!

Răspunsuri

Nu sunt dur, după cum observi,
Am să răspund la orice întrebi.
Am răspunsurile gata pregătite,
De fapt, pe buze îmi pot fi citite.
Sunt deschis ca o carte, îmi rupi foile,
Plânsul tău mă udă ca ploile.
Te-aş iubi, dar mi-e frică de despărţire,
Mi-e teamă că rămân doar c-o amintire.
Unde ai fost în tot acest timp?
Gândul meu a stat pe un pat de ghimpi
În aşteptarea ta; ai mers pe altă rută,
Dar pe mine cine mă ajută?
Cine mă ajută să nu mai gândesc
Că tu exişti şi că te iubesc?
E o întrebare ce-mi macină inima:
Ce-ar fi fost dacă nu aş exista?

Prea multe întrebări îmi pun fără rost.
Sunt îndrăgostit; ba nu, am fost!
Şi totuşi, parcă încă sunt,
Alerg din urmă orice cuvânt.
Orice cuvânt te poate-aduce înapoi,
Dar n-are rost. Noi nu am fost doi
Şi poate nu vom fi niciodată,
Totuşi, nu pot iubi o altă fată.
Am rămas fermecat de privirea ta,
Sunt obsedat. Te rog, nu mă scuza!
Nu am altă cale să te ţin lângă mine
Decât într-o amară amintire.
Ploile îmi răcoresc sufletul
În care aş fi vrut să stai tu.
Însă stă o fantomă din trecut,
Aş vrea să o ia totul de la început.

Întrebări şi răspunsuri se-amestecă în cap,
Eu trebuie să le pun cap-la-cap.
În viaţa mea, tot ce nu ştiu,
Ca să aflu trebuie acolo să fiu.
Răspunsuri, acum, cred că am prea multe,
Nu-i nimeni în preajmă ca să le asculte.
Stau şi mă gândesc, inevitabil, iar
La tine şi totul e-n zadar.
Mă ascund câteodată după un ziar,
N-am îndrăznit să golesc vreun pahar,
Te aştept pe tine, să-l împărţim frăţeşte,
Sunt fostul tău coleg, ce încă te iubeşte.
Iată cum o scurtă melodie
Se transformă în scrisoare de dragoste.
Dac-ai ascultat şi nu te regăseşti,
Te rog frumos, de mine să nu te-ndrăgosteşti!

Iubirea e un drum

Azi am ieşit din casă la o plimbare,
Afară nu bătea vântul şi era soare.
Trotuarele ude după ploaia de ieri
Arată mai bine decât poţi tu să speri.
Sincer, mi-e lene să ies din casă,
Îmi găsesc ceva de lucru şi nu mai îmi pasă
De ce se întâmplă în jurul meu.
Dar azi să refuz mi-a fost greu.
Gândul îmi zboară la iubirile trecute
Care au fost, că nu au fost prea multe:
Vreo două fete la care ţin cu-adevărat
Şi încă nu le-am uitat.
Gândul nu stă şi-n continuare zboară
Înapoi la anii de şcoală.
Că acum sunt la liceu şi nu-mi e bine,
N-am încetat să te caut pe tine.

Dar cine eşti şi unde m-ai găsit,
Dacă nu sunt eu băiatul potrivit?
Nu vreau să plângi din propria ta vină,
Căci totul de la început va fi minciună.
Nori nu sunt, cerul e senin,
Dacă mă vrei, aşteaptă-mă, că vin!
Îmi caut jumătatea, ştiu că nu eşti tu,
Dar am pierdut deja două pân-acum.
Fredonez în gând o melodie tristă
Ştiind că pe lumea asta nu există
Cineva care să îţi ia locul,
Dar încă nu pot să uit totul.
Totul care, de fapt, n-a fost nimic,
Era o apă de ploaie ce bătea ritmic
În inima mea, n-o lăsa să stea,
Dar prefer ca tot să rămână aşa.

Am stat de vorbă cu unii, cu alţii,
Băieţi mai proşti ca mine ce-aveau deja relaţii.
Dar ce nu ştia el, pentru ceilalţi evident:
Fata îl trata ca pe-un simplu client.
Decât aşa iubire, mai bine plec pe Marte,
Unde toate inimile-s îngheţate.
Dacă acolo am să găsesc vreuna,
Atunci chiar că am realizat ceva.
Închid ochii destinului, îi deschid pe-ai mei.
Dacă nu mă vrei pe mine, atunci ce vrei?
Bani nu am, nu muncesc, sunt minor,
Stau în continuare în casa părinţilor.
Iubirile mele sunt un drum în oraş,
Stau la fiecare colţ: cum o iei, aşa o laşi.
Nu e vorba de curve, am mai spus, nu am bani,
Nici nu am nevoie, că am şaişpe ani.

Ghiont

Crezi că mă concentrez greu şi greşeşti,
Mult mai atent sunt când departe eşti.
Rup barierele cu viteza luminii în gândire
Şi las toţi neadaptaţii în nedumerire.
Sunt acelaşi Trepă, după cum ai văzut,
Pentru anumite persoane mă fac nevăzut
Ca să pot vedea. În consecinţă
Mă poţi numi cea mai abilă fiinţă.
Mi-am dezvoltat simţul citirii în priviri,
În a ta văd oarece sclipiri
De inteligenţă în stare latentă,
Dar pentru a o elibera n-ai destulă detentă.
Muşchii tăi mentali sunt nedezvoltaţi:
Eşti prost, dar te sfieşti s-o arăţi.
Citeşte o carte şi mănâncă urdă,
Facultatea de drept stă la pândă.

Statul îşi cerşeşte eroi
Al căror nume este şters de ploi.
Nu se vede în ce groapă suntem,
De aceea cu gunoi o umplem.
Internetul ne face mai deschişi la inimi,
Suficient cât să intre spinii
Şi să sângerăm mai mult ca la Potop.
Pare ireal? Nu e greu deloc.
Dai bani pe-abonamente la toate prostiile;
Care îţi mai sunt, de fapt, bucuriile?
Unde sunt prietenii tăi, unde sunt fetele
Care ieri roiau în jurul tău cu sutele?
Casetele şi CD-urile le ţin locul
Până când vei putea uita totul.
Dar, oare poţi să uiţi? Conştiinţa nu doarme
Şi te poate lovi cu propriile tale palme.

Dai cu capul de pereţi în baie
Sau cu picioarele de uşi în altă odaie,
Ai atârnat un cablu de bec,
Te sui pe scaun şi înghiţi în sec.
Sună telefonul, număr necunoscut,
Ca să răspunzi, de pe scaun ai coborât.
Eşti acelaşi prost pe care lumea-l cunoaşte,
Dar care, de azi, ştie ce face.
Ai planuri de viitor, îţi faci firmă,
În lumea asta orice prost se afirmă.
Statutul social ţi se confirmă
Şi prietenii stau cu mâna întinsă.
Ai ajuns bine. Cine te-a ajutat?
Oare nu sunt eu cel care te-a ridicat?
Trebuie să înţelegi care sunt costurile,
Altfel rămâi în banca ta, prostule.

Sweet hell

Îmi rezerv dreptul de a păstra tăcerea
Când nimeni nu ar putea suporta durerea
Pe care o am în oase şi în suflet
Şi mă deteriorează pe interior încet.
Viermii mă mănâncă de viu,
Nu mai sunt acel copil zglobiu
Care eram când m-ai cunoscut,
Sunt acelaşi suflet, dar în alt trup.
Dumnezeu mă vrea la El cât mai repede
Şi caut să-mi plătesc datoriile.
Nu vreau să rămân dator vieţii
În declinul actual al pieţei.
Nu mă căuta, că m-am dus,
Încă o stea a apus.

Eu am origine divină,
Sunt născut chiar din lumină.
Nu suport vanitatea de pe pământ
Când caracterul este tot mai strâmb.
Oamenii se sinucid cu miile,
Roşii sunt toate zidurile
Spitalelor şi blocurilor de locuinţe
Căci ne-am înşelat în prea multe privinţe.
Viaţa e spre moarte cale,
Nu-i pune întrebări nasoale
Că te trezeşti cu o palmă,
Deşi ea deobicei e calmă.
Ascultă-ţi şi mintea, nu doar inima
Şi dreptate îmi vei da.

Totul se ruinează într-o clipă.
Să fi în locaţia potrivită!
Sufletul tău merge pe o hartă
Deşi se spune că soarta e oarbă.
Sângele să nu se verse,
Am să te aştept pe trepte
În locul tău preferat
În zi de miercuri, pe înserat.
Dacă nu vi, eu dau biletul,
Că mai sunt mulţi care aşteaptă trenul
Spre iad în această noapte,
Eu îmi joc moartea în acte.
Iar când ceasul arată ora şase
Semaforul va fi pe roşu la sinapse.

Foamea străzii

Credeam că pot să mut munţii din loc,
Dar mi-am dat seama: cu minciuna nu mă joc.
Sunt multe variabile de luat în considerare
Şi mie mi-e foarte teamă de închisoare.
Când voi depăşi frica de comunicare
Poate statul va ataca cu tot ce are
În acest poet, cântăreţ vestit
Şi mă va lovi în chipul ce am cioplit
Cu scop de apărare,
Dar sper că lovitura nu va fi prea tare
Astfel încât să mă dărâme,
Să-mi ia leşul şi să îl consume.
Încă mă tem de cei ce au putere
Şi pot provoca cu ea durere.
Mă lansez în afirmaţii şi ajung pe Lună
Unde ziua e de şase ori mai bună.

Scrutez orizontul în căutare de tunuri,
Strada e mereu în căutare de bunuri
Pe care să le valorifice.
Negarea ta bârfa o s-o intensifice.
Ştiu cum se caută să se scape de lucruri
Furate, tu la chilipir te bucuri.
Gândeşte-te cum s-a simţit cel prădat
Când bunul lui de valoare la tine l-a aflat.
E ca şi cum tu i l-ai furat.
Mai gândeşte-te, îţi poţi face un bine.
Pe stradă oricine va face afaceri cu tine.
Îţi repet a treia oară: gândeşte-te!
Şi dacă nu-s de tine, ocoleşte-le!
Caută să-ţi faci bine ţie;
Unde ţi-e fericirea: în familie sau în hărtie?
Familia o să moară, hârtii or să mai fie.

Hârtiile-s numerotate, la o adică: pot fi găsite.
Nu te juca cu hărtii netipărite.
Stai în cercul tău de prieteni, nu ieşi afară!
Pentru asemenea lucruri tu nu ai făcut şcoală.
Şi poţi fi păcălit foarte uşor,
Nu cere ajutor, nu ne vom da de gol!
Probabil că la poliţie ai să ajungi.
Ai grijă ce le spui şi ce le ascunzi.
Că ei te miros chiar dacă n-ai băut nimic
Şi te pot conduce acasă în dric.
Stai în casa ta, uită tot ce ţi-am spus,
Mănâncă popcorn, dă pe gât un Ursus!
E bine să ştii la ce te raportezi
Şi să fi atent, probleme să nu creezi.
Că dacă ai încurcat persoane terţe
Sunt foarte sigur că nu or să te ierte.

Con soarta

Deja se ştie că-mi plac fetele cu părul blond
Şi pentru ele aş vrea să fiu un fel de James Bond,
Însă sunt doar un simplu poet
Care la certuri şi necazuri am magnet.
Îmi plac fetele cu ochi albaştri ca cerul,
Dar în faţa lor nu-mi pot atinge ţelul.
Uit pe moment ce doream să spun
Şi îmi amintesc departe, pe drum.
Îmi plac fetele ce au vocea caldă,
În timp ce altele lovesc în urechi ca o bardă.
Aş vrea ca fetele urâte în iad să ardă
Fiindcă produc leziuni permanente la mansardă.
Iubesc şi eu, dar îmi aleg perechea
Cu teama că mâine mă va mustra ureche.
Când întrebi ceva evident, devin palid
Datorită temperamentului meu acid.

Nu există fete urâte, doar băutură puţină,
Secretul este să n-o priveşti din lumină.
Dragostea ţine până găseşti alta mai bună
Şi-o să te holbezi la ea ca la a doua Lună.
Iubeşte cu capul! E un îndemn,
Dar pentru mulţi e frecţie la piciorul de lemn.
Că tot a ajuns discuţia la picioare,
Uită-te atent, fi sigur că le are!
Mie îmi plac picioarele normale,
Cele subţiri se rup, cele groase par baloane.
Corpul să fie bine proporţionat
Că mi-am luat ruletă pentru măsurat.
Fetele sunt bune cât timp ai nevoie de ele,
Dar gândeşte dinainte cum să scapi de ele,
Mai bine o minciună decât un adevăr,
Sau cel mai simplu: pune-i gumă în păr.

De ce sunt rău? Pentru că nu le cunosc.
Investigaţia gândirii lor nu-şi găseşte rost.
Fac lucruri mai importante: beau bere cu băieţii,
Cânt muzica asta şi nu am pretenţii.
Când mă voi îndrăgosti prima dată, am să plâng.
Mi-e teamă că mă va aduce cu picioarele pe pământ.
Le mai jignesc acum, când nu le cunosc,
Că mai târziu s-ar putea să cad de prost.
Şi nu-mi convine să afle toată lumea
Ce părere am eu despre femeia mea;
Dacă nu vă convine piesa asta deloc
Înghesuiţi-vă şi daţi-mi un foc
Că mi s-a stins tutunul şi cam bate vântul,
Iar cât timp am dreptate nu slăbesc cuvântul.
Iertaţi-mă! Sunt urmărit de două doamne-n roz.
Cred c-am uitat să plătesc când am tras la loz!

O altă treabă

Prietenii întotdeauna mă întreabă:
De muzica asta rap ce mă leagă?
Că n-am furat şi n-am făcut închisoare...
De fapt, e vorba de atitudine.
E vorba de cine eşti, de cum te comporţi
Şi de cum ştii cu fetele să te porţi,
E vorba... Dar nimeni n-o să-nţeleagă
Că din două mii zece e cu totul altă treabă.
Reprezint stilul meu original,
Îmi pun amprenta pe ce bag în buzunar.
Dacă voi credeţi că e cu final trist
Puteţi să angajaţi un criminalist.
Eu nu sunt pe stradă, sunt la locul meu,
Eu nu fur, eu cer de la Dumnezeu.

Eu am tot ce-mi trebuie: o sticlă şi-o cană
Pe care le dau că-mi place să dau de pomană.
Nu mă dau mare că nu am cu ce
Şi în fiecare zi câştig...încredere.
Lumea mă laudă, pe bună dreptate,
Că am reuşit să mă integrez în realitate.
Nu-i timpul pierdut pentru nimic, îmi spun,
Dar pentru-a face greşeli mă simt prea bătrân.
Îmi ajut semenii după puterile mele
Şi nu strâmb din nas la sarcinile grele.
Bani nu fac, îi câştig cu sudoare,
Să-i pot cumpăra mamei mele o floare.
Că ea m-a îndreptat pe drumul ăsta bun
Şi nu pot decât să-i mulţumesc acum.

Tot ce am, am de la părinţi,
Dacă tu zici că-i al meu, minţi.
Nu îi suport pe cei ce pierd bani în baruri
Şi pe cei ce-şi joacă viaţa la zaruri.
Poţi pierde totul foarte uşor
Şi vei cădea negreşit de pe al tău nor.
Fiecare are un loc sus, la Dumnezeu,
Şi nimeni nu va ajunge în locul meu.
"Viaţa e scurtă" e o mare minciună,
De fapt, viaţa e şi lungă şi bună.
Dacă ştii s-o trăieşti, trăieşte-o!
Dacă nu-ţi convine schimb-o, plăteşte-o!
Fă ce îţi place, citeşte, cântă
Şi nu băga în seamă lumea care nu ascultă!