Apocalipsa

În timpul unei întâmplări catastrofale pe Pământ
Am să iau microfonul din suport, dau drumul la bandă și cânt
Când planetele se vor alinia înainte de ultimul episod
Din umbra Pământului o s-apar eu c-un pistol
Si cine-o să clipească sau o să-ntoarcă capul
Îi bag sabia-n coaste, îl trimit drept la dracu
Iar cel ce mă contrazice riscă să moară lent
Tras pe roată de cel mai sarcastic rapăr dement.
Vei fi îngropat în ciment înainte s-apuci să spui
Și altuia c-ai văzut moartea și-avea ochi căprui
Am închis înc-un capitol de viață în paranteză
Și mă întorc in fiecare zi înapoi la Geneză
Să văd ce face, că văd că șomează recent
Îmi dă un pahar cu apă diluată, vorbeam prea fluent
Îmi spune să-nchid ochii și să visez o temniță
Că viața, atunci când îți merge mai bine, se termină!

Trăiesc simplu

Istoria se repetă în mai multe chipuri,
Îmi desconspiră poveşti şi mituri
Despre ce tip de persoane să mă feresc
Şi orice problemă am, să continui să cresc.
Viaţa mea nu-i simplă, vei zice 'şi a mea'
Când te-ai certat ultima dată cu maică-ta?
Dacă nu-ţi aminteşti sau a fost demult
Nici nu are rost să te mai ascult.
Probleme au toţi, eu caut rezolvarea
Mă pierd printre valuri şi nu mai văd marea
Mi-e suficient, însă, faptul că trăiesc
Îmi caut moartea, dar pân-atunci iubesc.
Las de la mine totdeauna cât pot
Dar împotriva urii nu am antidot
Trăiesc şi eu câte zile-oi mai avea
Oricum, când am să plec nimeni nu va observa.

Inutil

Dansez cu amintirile, când vor să vină
Şi mă întreb: Am fost eu de vină?
Dar răspunsul nu vine, sunt singur şi tac
Aud voci, m-apuc cu mâinile de cap.
Lumea crede că-s nebun, poate că sunt
Dar să-mi zică cineva pe care-l cred pe cuvânt
Că încrederea nu prea are loc în mine
Când dau în jur de tot felul de jivine.
Am alergat spre ideal, acum doar merg
În sens invers, dar măcar încerc
Să nu stau degeaba când România moare
Dar nu muncesc ca să-i dau de mâncare.
Nu am rău de mare, am rău de prostie
Că dovedeşte mereu că încă mai e vie
Ieşi din capul meu şi du-te unde crezi
Toţi proştii de azi pasc în cirezi.....
****

Calea de scăpare

Golanilor, care sunteţi javre
Voi nu vedeţi ploaia care cade
O să ne înece dacă n-o combatem
Haideţi, cât încă se poate.
Am aşteptat să vină o salvare
Dar încă ne înecăm în mare
De viaţă avem cu toţii oroare,
Promit, e ultima-ncercare.
Să lăsăm grijile toate acasă
Poate că e ultima şansă
Să mai schimbăm ceva în viaţa noastră
Căci nu putem şti ce ne aşteaptă.
Timpul aduce mari schimbări
Dar dup-obositoare căutări
În care toţi ne vom fi plictisit
Deşi nu avem teamă de nimic.

Pictăm totul în culori sumbre
Cu puţine lumini şi cu multe umbre
Aşteptăm Terra să se scufunde
Căci am pleca, dar nu avem unde.
Totul se macină încet
Vă spune un amator poet
Ce-ncearcă să găsească drumul
Când şansele se risipesc ca fumul.
Noi căutăm o scăpare
Fiind înconjuraţi de ajutoare
Ne pierdem, deşi nimeni nu moare
Acum suntem gata de schimbare.
Lumina s-a aprins în depărtare
Noi ne-am oprit din căutare
Nu mai căutăm scăparea
Căci Dumnezeu ne-a trimis iertarea.

Acelaşi oraş

Totul se schimbă fără să clipeşti
Depinde mult de locu-n care eşti
Cu alţi ochi tre' să-nveţi să priveşti
Fiindcă cei din jurul meu sunt sătui de poveşti.
N-o să câştigi mai mult respect dacă munceşti
Trebuie să-nveţi buzunare să goleşti
Dacă te mişti repede pe noi ne-ncetineşti
Eşti prea mic, fi gata să creşti!
În ţara asta totul e pe şpagă
Dar dacă ai probleme nimeni nu se bagă
Părinţilor le e frică că şi-o iau mai rău,
Deci, bazează-te doar pe pumnul tău.
Nu te învăţa de acum să furi
Că multe necazuri o să mai înduri
Nu e rândul nostru la suferinţă
Noi vom câştiga, dac-avem credinţă.

Partea neplăcută a României II

România este o ţară minunată
Dar în ea totul este cu plată
Banii nu ajung dintr-un salariu
Nu ne onorează acest prea mic onorariu.
Hoţii ne fură cu mâinile la spate
Nu mai există nici bani în bancomate
E România, cel mai sărac popor
În fiecare noapte dormi cu puşca-n dormitor.
Nu e uşor, dar ne-am obişnuit
Când vine salariul e deja cheltuit
Îmi vine să vomit, dar la figurat
Că tricolorul ne va fi furat.
Speranţele au dispărut deja
Ţara pare că se va transforma
Într-un parc de distracţii cu supra-taxă
Iar noi vom trăi pe tăiş de coasă.

România nu este o ţară strălucită!
Şi nu fac o afirmaţie gratuită
Am şi dovezi care o sprijină:
Pe mese e linişte, iar în suflete grindină.
România-i ca un om bine alcoolizat
Are toate organele făcute praf,
Şi atunci când ei cred că merge şmecheria
Îi bate la fotbal cu 2-0 Turcia.
Parlamentarii fură ca până acum
Lasând o ţară întreagă în drum
Alegerile deja sunt ţepe clasice
Ce ne fac nouă palmele arşice
Mânaţi de substanţe bahice
Asasinaţi în oraşe, în locuri publice
N-o să mai existe persoane pudice
Când n-or mai avea ce să îmbrace.

Partea neplăcută a României

E România, aici m-am născut
Dar pe străzi nu e nimic de văzut.
Sunt doar golanii, cerşetorii şi garda
Şi salvarea-i gata să te ia cu targa
Nu mai există milă, s-a pierdut cândva
Doamne ia-ne la tine, noi nu ne putem salva
Oare mai sunt şanse să-nviem trecutul?
Nu, mai bine dispărem cu totul!
Copiii noştri vor trăi tot mai rău,
'Să trăiţi bine', haide zi 'zău'
Când stomacul ne e lipit de spate
Tu spargi banii pe bere şi îi bagi la aparate.
Aşa nu se mai poate, dar eu ştiu
Că putem schimba asta până nu e prea târziu
Băgând furtunuri groase în casele lor
Ca să mai potolim foamea vidanjelor.

16 ore-n 3 minute

Ma pregatesc sa inchei o noapte
In care am facut de toate
Am baut din toate sticlele de pe masa
Cred ca m-au adus amicii-acasa.
Am spart un pahar, stiu sigur,
Ca i l-am spart in fata, il lasam chior.
Am rupt un scaun, ca stateam pe jos
Mai multi invitati decat locuri, nu-i frumos.
La un moment dat prajeam carne
Dar pentru cine? ca lumea doarme.
Nu-i carnea buna, toti se fereau de ea
Era bolnava, sau ce avea?
Am sarit pe geam, stau la parter
Si-am incuiat pe din-afara, sunt smecher
Intru prin casa liftului
Ca vreau pe din-auntru sa descui.

Merg picioarele mai repede ca mine
Simt praful pe jos, am espadrile
Aveam o sapca, cred c-a luat-o vantul
Ce naspa e cand nu stii drumul.
Inca o vodca si-as fi adormit
Dar m-au stropit cu apa si m-au trezit
Nu mai am autofocus, am busit un ford focus
Am crescut din el ca un lotus.
Mancarea mea preferata e saorma
Dar vor si-amicii mei sa-si faca norma
De bere si mititei de pe gratar
Teapa! e carne din aprozar.
Am alunecat la colt pe o piatra
Probabil parintii ingrijorati m-asteapta.
Eu sunt varza dar nu-s mancat
Parca de trei minute m-am mai inviorat.

Scenariu fatal

Ploua iar afara, pamantul s-a udat
Apa din cer toata s-a dat
Sinistratilor, voi n-aveti noroc
V-a adunat Dumnezeu pe toti la un loc.
Cred c-o sa va salveze
Dar o sa mai dureze
Ca e ocupat cu birocratia
Si pe Dumnezeu il afecteaza hotia.
Va rog eu sa mai rezistati
Poate invatati si sa inotati
Poate va cresc branhii ca la pesti
-Poate va salveaza Base!-Ce inocent esti!=))
Nu mai e scapare, consolati-va
In urmatoarea viitura aruncati-va.
Si daca mai aveti zile de trait
Va scoate Base cand o pleca la pescuit.

Stil mafiot

Tu nu ştii să citeşti din abecedar
Dar îţi cinsteşti prietenii la un grătar.
Cine te-a-nvăţat c-atâta vorbă furată
N-o să-ţi aducă ţie nota de plată?
Te lauzi că furi şi că ai combinaţii,
Dar încă n-ai ajuns să-ţi respecţi fraţii.
M-am săturat s-ascult sfaturi de la rataţii
Care nu se văd bine fără operaţii.
Pune mâna şi munceşte!
Chiar dacă mai puţin, statul încă plăteşte.
Nu contează că nu ţi-ai luat diploma,
Munceşte! ca să eviţi coma.
Lasă plimbatul cu maşina,
Că de azi se scumpeşte benzina,
De mâine se măresc taxele,
Degeaba ne-au micşorat lefurile.

Hai să le tăiem cefele
Şi să le sechestrăm averile!
Că trăim în această Românie
Unde totul instigă la golănie.
Nu ştiu câte sticle sparte
Am avut cu toţii azi-noapte,
Dar ştiu un lucru sigur, frate,
De mâine mergem mai departe!
Se scumpeşte totul începând cu pâinea
O s-ajungem toţi să tragem la rindea
Prin curtea unui patron putred de bogat.
Măcar să ne rămână timp şi de cântat!
Niciodată nu am zis că e uşor,
Dar prefer să mă chinui decât să mor.
Prefer să scot cartonaşu' roşu, să-l arăt.
Am fost crescut pe străzi în stil mafiot.

Fraierii mă copiază,
Sunt omul lor de bază.
Când industria o să fie mai comodă
Eu am să fiu deja la modă.
Fraierii se-aruncă cu aplomb,
Dar au capetele în formă de romb
Şi dacă mai ascultă un fragment cenzurat
O să se dea singuri cap în cap.
Nu am găsit altă rimă,
Dar am găsit o victimă.
O atac cu armele din dotare
Obiectele personale le supun la evaluare.
Mă găseşti în cartierul meu
Printre adulţi proşti şi puşti plini de tupeu.
Sunt mafiot, dar nu-s cu Mafia,
Sunt cu ai mei, pe restul nu conta.

Abecedar

Plouă de două zile şi e frig afară,
Ne-am întors iar în perioada de iarnă.
Nu ştiu ce să fac, cum să mă distrez,
Cred c-am început să delirez.
Vine-acum sfârşitul de săptămână
Şi o să iau o pauză bună
De patru zile, că sunt sărbători
Şi poate o să prind nişte peştişori!
De fapt nu-s sigur dacă o să merg
Cu ceilalţi oameni trebuie să mă-nţeleg.
Dar excursia e ca şi pregătită
Că de mult timp este plănuită.
Ne-am reparat toate maşinile
Şi am pregătit corturile,
Am scos din debara undiţele
Şi ne-am anunţat toate rudele.

Un rap-er pescar, cum s-a nimerit?
Că eu nu am talent la minţit.
Poate de asta nici nu mă pricep,
Mai bine mă întorc şi rămân la rap.
Mai bine cu şcoala sunt mai atent
Deşi nu voi rămâne corijent.
Am nevoie de rezultate mai bune,
Notele mari încep să se adune.
Proiecte în echipe stau pe masă,
Dar noi nu suntem uniţi ca şi clasă.
Şi nu trecem printr-o pasă proastă,
Asta e atitudinea noastră.
V-am povestit în acest abecedar
Viaţa de şcolar şi viaţa de pescar.
Nu le am cu minciuna, dar le am cu rima,
P-asta sper c-ai înţeles-o din prima.

Pregătire pentru alte vieţi

Încerc să atrag atenţia
Şi-n acelaşi timp să evit detenţia.
Că nu-s hoţ dar gândul meu omoară speranţe,
Înaintez în viaţă şi las în urmă chitanţe.
Las în urmă oameni care mă cunosc
Şi nu mă uit spre ei că nu are rost,
Că ei sunt acolo şi nu pot să m-audă.
Vocea mea e singura care mă laudă.
M-am descurcat până acum,
Fără hartă şi faruri am ieşit din fum.
Dar drumul ăsta-i pustiu şi nu ştiu unde duce,
Picioarele mele nu ştiu pe ce cărări s-o apuce.
Eu le mai îndrept
Şi încerc să par mai deştept
Când mă îmbrac în cămaşă şi sunt la patru ace
Care mă-nţeapă rău, deci le dau jos, drace.

Mă apucă târziu
Şi mă simt un nimic viu,
Dar dacă aş dispărea în secunda doi
Aş speria toţi oamenii ce ne-au cunoscut pe noi.
Deci trebuie să mai rămân.
Pentru cât timp, nu pot să vă spun.
Însă am o falsă impresie că cineva nu mă vrea
Şi-o să mă mute cu forţa altundeva.
Cât timp sunt pe Terra
Nimeni n-o să-mi depăşească bariera,
Nici un amărât cu faţă de Miki Maus
Sau gras cu sacu-n spate ca Santa Claus.
Mă teleportez
Pe altă planetă. Aici nu pot să trăiesc!
Am făcut prea multe lucruri pentru lumea din jur
Şi-mi promit că-n altă viaţă doar am să fur.

Prieteni falşi

Sunt sătul de atâţia prieteni falşi
Ce nu mă cheamă la o bere în oraş.
Cât timp ai bani, în jurul tău îi laşi.
Când nu mai ai, ei încep să facă paşi.
Ţi se face silă să îi asculţi,
Că ştii cât ai luptat să îi ajuţi,
Deşi şi-acum în jurul tău sunt mulţi
Cu toţii vor doar să-i împrumuţi.
Plecaţi de-aici, că nu mai am de dat!
Dar ei râd, de parcă am spus un banc.
Nu am glumit, am spus un adevăr,
De azi să nu-mi mai cereţi ajutor!
Nu meritaţi nimic din ce aveţi,
Că aveţi multe şi tot mai vreţi.
La un moment dat eu vă credeam fraţi,
Dar acum vă vreau pe toţi incineraţi.

Au trecut vremurile când umblam în gaşcă,
Acum părinţii voştri şi-au luat caleaşcă.
Când treceţi pe lângă mine claxonaţi grăbiţi;
Aţi uitat tot sau nu mai vreţi să ştiţi?
Îmi pare rău că am avut încredere,
Se pare că totul a fost o mare pierdere
De vreme şi de răbdare
Şi nu mai este timp de recuperare.
Totul s-a pierdut: gaşca, prietenia.
Oare cine v-a schimbat opinia?
Sau mereu aţi fost atât de egoişti...
Azi, într-o prietenie foarte mult rişti.
Tu crezi c-ai un tovarăş, când totu-i monoton,
Dar dup-o săptămână descoperi că-i sifon.
De atunci eu beau doar apă plată
Că nu există prietenie adevărată.

Prietenie există doar la vârste fragede,
Când încă nu ţi-ai descoperit valorile.
Atunci îţi deschizi porţile sufletului
În faţa colegului de bancă sau fetei vecinului.
O arzi pe maidan cu fetele de mic.
Fără să-ţi dai seama, te-ai îndrăgostit.
O să-ţi mai placă vreo două-trei şi te opreşti;
S-a terminat copilăria. Trebuie să creşti!
Acum te crezi mare şi vrei să dai ţepe.
Deja i-ai uitat pe foştii tăi prieteni.
Ţi-ai făcut alţii şi începi să-i împarţi
În prieteni falşi şi prieteni adevăraţi.
În prima categorie se-ncadrează toţi
Şi rupi foaia. Adevărul nu-l suporţi.
Te-ntrebi dacă fiecare e ceea ce pare,
Deşi ştii că nimeni nu-ţi va răspunde la-ntrebare.

Raiul meu

În viaţa asta am pierdut tot ce se putea pierde
Şi instinctul de autoconservare în mine fierbe.
Fierbe pe foc o oală cu mâncare,
Trebuie să mă hrănesc, c-am slăbit prea tare.
Stresul mă doboară, sunt aproape de pământ
Şi-o să mă-mpingă cu faţa în noroi căscând.
Că atunci când mi-era bine nu conştientizam
Şi acum fug aiurea după tot ce nu am.
Mă rătăcesc prin locuri foarte bine cunoscute
Şi toate frumuseţile de ieri, azi îmi par urâte.
Totul s-a schimbat, timpul e de vină,
Deja e întuneric atunci când ajung la cină.
Minciunile nu m-afectează, pot să le aud,
Că eu, din păcate, ştiu adevărul crud.
Viaţa nu-i frumoasă, e plină de surprize,
Bine că pentru iad nu ne trebuie vize.

Trebuie s-avem curajul să nu întoarcem faţa
Când duşmanul ne bate, dar ne cruţă viaţa.
Sunt sătul de vise, sătul de tot,
Să-mi împlinesc dorinţele chiar nu mai pot.
Nu mai sunt suficient nici pentru mine
Şi ajung inevitabil la pastile,
Dar nu droguri, ci analgezice
Ca să-mi potolesc crizele ce
Mă fac să rup orice uşă
Ca să nu mai stau pe tuşă,
Stau pe-o linie albă ce desparte ceva,
Pe o parte sunt eu, pe cealaltă nu voi afla.
Nu vreau să trec dincolo, e prea devreme,
O să mă-nvăţ să judec după semne,
Pesemne că sunt ireparabil,
De vreme ce sunt un iubitor incurabil.

Am probleme cu mine, am probleme cu toţi,
În opinia mea peste tot sunt hoţi.
Nu există sinceritate, nu există dragoste.
Trebuie mai întâi să vezi lanţurile
Cu care eşti legat ca să le poţi rupe
Şi-apoi putem fi împărţiţi pe grupe.
Grupea mea să fie dusă la incinerare
Căci pentru viaţă am luptat prea tare
Şi-acum ne pare rău pentru efortul depus,
Dar ne vom odihnii cu toţii sus,
În rai suntem deja aşteptaţi,
În cele mai bune locuri vom fi aşezaţi.
Căci pe pământ toată treaba e sfârşită,
N-au rămas oameni ce fapte bune să comită.
Decât perechea mea şi eu în urma ei,
Zburăm liberi ca nişte porumbei.

New wave

I'm not asking you to believe me,
Just be here and you will see
That I'm not joking. Life is sad,
I try to drown it. I never could, so bad!
Tomorrow I will use a gun,
I have tried today but I haven't found one.
All seems to be hidden, I'm not riskin'
To lose a battle with the enemy within.
I fight for those days full of joy
When we cry to our parents to buy us a toy.
When we fell in love with the girl passing the street...
Those days are gone, you know what I mean.
We are old, tomorrow we can die;
I don't want to stay wondering: Why?
Do something for us all,
Take us closer to our goal.

Outside our homes is very quiet
Because the noise is expensive and no one would buy it.
We have parks, but the kids are smoking in schools,
We have laws, but the anarchy rulles.
The sun shines, we stay in our classes,
We see the blackboard through oval-shaped glasses.
The teachers are angry, the kids are bored.
This day of school I will abort.
I'm sick of these new teaching methods,
They are some desperate tries to delete my records;
Is another lie that I won't bite.
By the end of this, you will tell me I'm right.
And I know I am. This is my world,
But for some reason I have never told
You. Is a way of protection,
Because the schools are weapons for the resurrection.

Forgive us, God, if we are all wrong.
I would not wait to be awaked by the song
Of a funerary march. Is not possibile,
Even for the state is affordable.
The scientists are making progresses
Trying to meet the goddes
Of luck. Since she does not exist,
They could simply delete me from the playlist.
But I insist,
Just words aren't making a complaint,
'Cuz they would be just an empty wall to paint.
They are just parts of the truth.
I will ask all the youth
In this country to take a coin
In their hands and to join
Our cause. Me and myself asure you no loss.

Paşte fericit!

N-am mai compus de mult direct de pe mobil
Dar mă cred la fel de abil
Ca acum juma' de an când scriam continuu
Şi a venit timpul la blog să îi fac plinu'.
De Paşte nu mă odihnesc, c-am idei multe
Măcar să fie-atâta lume ca să le asculte
Mă încurajez singur, că nimenea
Nu mai are voie să se bage pe treaba mea.
Petrecere cu băutură am să fac
Sunt bolnav de oboseală, dar nu pot să zac
Am invitaţi ce nu pot să aştepte
Grătaru-i pregătit, trebuie să pun un peşte.
Trebuie să mâncăm mult, aşa e Paştele
Muzica să duduie până dărâmă casele
Noi începem să le adunăm iar
Strângem nişte lemne şi încingem alt grătar.

Cu burţile pline ne scufundăm în scaun
Suntem mânjiţi de ketchup, arăt ca un claun
Berea făcută şpriţ şi vinul rece
Vin câte doişpe, dar eu mai pot doar zece.
Aş dormi puţin dar îngheţ de frig
Am pus scaunele-n linie să formăm un dig
Câini iau de pe jos o parte din resturi
Muştele vin la noi mai rău ca la leşuri.
Plictiseală generală, n-avem subiect de discuţie
Un pescar tânăr ne face instrucţie
Noi îl aprobăm din cap, cu mult umor
Că prânzul pregătit de el e doar mulţumitor.
Nici n-a venit seara că ne-mpuţinăm
Am realizat c-avem familii cu care să stăm
Dăm pe gât înc-un pahar din suc de soia
Şi grăbim pasul să nu ne taie nevoia.

Scenarii mortuare

Îmi amintesc de ziua morţii mele
În antiteză cu aceea în care mâncam acadele.
Am trecut prin viaţă şi nimic n-am luat,
De aceea aşa repede s-a terminat.
Durata vieţii mele nu mă interesează,
Oricum, în prostie nimeni nu mă egalează.
Am să mor tânăr, la patru zeci de ani,
Am să mor virgin şi fără bani.
De-aia strâng acum chefuri cât mai pot,
Că vine momentul când zic: STOP!
Lumea la capul meu deja se strânge,
Dar toţi râd, nici un om nu plânge.
Viaţa mea toată a fost un banc,
Nici măcar nu am urcat în rang.
Minor la patru zeci de ani, ce fericire!
Sunt mort, să m-anunţe cineva şi pe mine!

Următoarea strofă e pentru prieteni
Ce au lipsit din plin, dar n-ai cum să te superi.
Poate au şi ei probleme mai mari,
Aleargă din colţ în colţ după bani.
N-am avut prietene, ce să zic gagici,
Pentru mine toate astea-s lucruri mici.
Am fost ocupat cu scara evolutivă
S-o dărâm cu fiecare cărămidă.
Sunt mort. Cine se-apleacă spre mine?
E o domnişoară ce spune fără ruşine
Că n-am avut curaj să ies cu ea;
Dar cine are timp de aşa ceva?
Oricum sunt mort, nu mai sunt vinovat,
Decât cu spiritul mai sunt la ea în pat.
Să nu te mire când o să ai un orgasm:
Să ştii că-i fisurată conducta de gaz!

Draga mea, îţi ofer dragoste de mort
Cu speranţa că în loc de tort
De ziua mea ai să vi în parcul rece
Şi izvorul meu de ură o să sece.
Îţi ofer o floare sau câte vrei
Cu condiţia să nu calci pe prietenii mei.
Să ştii că oamenii nu mor de proşti,
După ce ajungi aici mulţi ai să cunoşti.
Sigur fiind că nu te-am speriat suficient,
Bate vântul, se-aude toaca de lemn.
Te-ntorci şi ce vezi în spate:
Două stafii stau îmbrăţişate.
Nu, nu sunt eu, că eu sunt viu,
Nu-s în pământ că acum scriu.
Şi tu stai singură şi te rogi,
Dar când te plictiseşti tot acasă te întorci!

Alt timp

Savurezi ce-i interzis? Nu spune nu!
Mai bine spune-ne ce faci tu
Vineri seară, ieşi la ţigare cu băieţii
După şcoală, sau ai mai mari pretenţii?
Oraşul este atât de liniştit,
Până şi gaborii au adormit.
Oricum, pe mine n-au cum să mă vadă,
În fiecare seară eu pe stradă stau de gardă.
Eu combin la colţul blocului,
Tu eşti speriat, nu stai locului,
Ai luat ţigări de pe jos şi-acum decizi
Dacă să le returnezi sau să te sinucizi.
Nu ştii cum să te integrezi în spaţiu!
Am fost şi eu în locul tău. Da, ştiu!

Ştiu când fumam în boscheţi cu prietenii mei,
Şi, până la urmă, am fost prinşi toţi trei.
Nu ne fila garda, era o profesoară
Ce ne-a pârât la director, la şcoală.
Mai târziu am aflat că, de fapt, fusese un sifon
Şi-mi vine să strivesc ţigările de beton.
Acum sunt fumător doar ocazional
Şi mă bate gândul să m-apuc iar.
Dar alocaţia este atât de mică...
Da, sunt minor! Să recunosc nu mi-e frică.
Mi-e frică doar de timpul ce a trecut
Şi nu mai are cine să-mi ţină de urât.
Te combin şi pe tine până îmi găsesc
Un loc în pământ să mă odihnesc.

Ăsta e cântecul ce ţi-am promis că-l fac,
E gata şi este praf!
E ca un drog şi rămâi dependentă,
Pentru ca data viitoare să fi mai atentă.
Cu mine nu-i de glumă, am experienţă,
Nu faci nimic dacă acţionezi cu prudenţă.
Ori merge, ori nu merge! Ăsta-i felul meu
Şi n-am întâlnit pân-acum lucru prea greu.
Sunt underground, nepoate,
Că doar aşa se poate.
Nu-i trăsătură de familie,
E dorinţa mea de a avea o opinie.
E un cântec scris pentru ziua de ieri
Când credeam că te uit dacă pieri.

Piste false

Nu ştiu de ce m-am complicat.
Dragostea e mai aproape decât mi-am imaginat.
Îmi suflă-n ceafă, dar nu o suport,
Nu mai vreau sentimentul ăsta, vreau să fiu mort.
Am alergat atâta timp după iluzii deşarte
Fără să privesc în jurul meu. Poate
Mi-aş fi găsit mai repede o pereche.
Însă soarta m-a lovit c-o pereche
De palme ce încă ustură,
Conştiinţa mă tot mustră;
Îmi spune să uit iubirea imposibilă,
S-o iau pe asta, că-i mai accesibilă.
Eu nu accept, că nu mai vreau
Atâtea suflete clandestine la bord să iau.

Peste tot în jurul meu sunt fete singure
Care nu au cu cine prin parc să se plimbe.
Nu că le-aş invita eu,
Să vorbesc despre asta încă mi-e greu.
Şi am lucruri mai importante de făcut:
Să termin toate lucrurile pe care le-am început.
Mulţi actuali soţi se cunosc din liceu,
Excepţia am să fiu eu.
Dar neieşind în societate, trotuare uscate
Nu mă vor ghida spre fete parfumate
De care să mă îndrăgostesc.
Deci spre mine, în oglindă am să privesc
La bătrâneţe, gândindu-mă la ele,
Că au fost multe, dar niciodată ale mele.

Am deschis ochii în plin întuneric.
Mă simt amplasat într-un decor malefic
În care, odată intrat,
Fără semne vizibile pot fi sacrificat.
Dar nu-i problemă, pentru dragoste mă jertfesc,
Nu cred că e lucru mai omenesc
Decât să-ţi deschizi mintea fetei care spune
Că întotdeaună ai avut gânduri bune.
Deşi tu ştii bine că nu-i aşa,
Şi de aceea ai ales-o pe ea.
Sau ea te-a ales în necunoştinţă de cauză,
Apoi Dumnezeu ţi-a trimis o rază:
Dragostea nu e fata la care ţineai aşa
De mult, e chiar viceversa.

Regret

În septembrie două mii patru eram tot aici,
Încă dădeam foc cu lupa la furnici.
Însă Dumnezeu mi-a scos în cale
Ceva ce-avea să fie o dragoste mare.
Aveam zece ani. Şi ce dacă?
Şi ce dacă nu mai iubisem vreodată?
Totul s-a schimbat în ziua fatidică,
Am aflat cum e o dragoste imposibilă.
Ea era frumoasă, eu eram poet,
Nici prea bogat şi nici prea deştept.
Visam să fiu cu ea până la bătrâneţe,
Dar soarta mi-a pus în roate beţe.
Acum aş vrea să ştiu ce a simţit ea,
Vorbesc singur şi mă uit la poza sa.
Aş vrea să îi vorbesc, nu e prea departe,
Dar o mare indiferenţă ne desparte.

Nu vreau să ştiu cine e de vină,
Eu vreau ca ea lângă mine să vină.
Spune-mi orice şi am să te ascult,
Am inimă de copil, dar judec ca un adult.
Lasă-mă să-ţi cânt sau să îţi citesc,
Deja e-a treia oară când mă înjosesc
Să îţi transmit mesaj subliminal;
Sunt la pământ cu psihicul, în ultimul hal.
Alerg după cai verzi pe pereţi,
Ameţesc, că mă învârt în cerc;
Merg după groaznice himere,
Indiferenţa ta loveşte ca zece vipere.
Nu mă mai implic în viaţa cotidiană,
Îmi scad performanţele de la şcoală.
Mă întreb mereu, cum poţi
Să mă transformi într-o fantomă cu roţi?

Scriu rime, altceva nu ştiu să fac,
Le scriu pe blog, le cânt, dar nu am să tac.
Vreau să mă judece lumea, să mă cunoască.
S-ar mai pune cineva în situaţia noastră?
Iată înc-o strofă fără adresă,
Iată că pun iar caietul pe masă;
Blogul este din nou actualizat;
Tu nu eşti nicăieri, eşti de neobservat.
Am trecut de la golanul căruia nu-i păsa de şcoală
La omul care de la şapte se scoală,
Înţeleg aproape tot ce mi se explică,
Însă aş renunţa complet la matematică.
Am două coşmaruri pe ordinea de zi:
Locul din inimă gol şi cartea cu exerciţii.
Dacă nu ţi-e milă de asemenea postură
Citeşte, dracu', blogul şi mai taci din gură!

Răspunsuri

Nu sunt dur, după cum observi,
Am să răspund la orice întrebi.
Am răspunsurile gata pregătite,
De fapt, pe buze îmi pot fi citite.
Sunt deschis ca o carte, îmi rupi foile,
Plânsul tău mă udă ca ploile.
Te-aş iubi, dar mi-e frică de despărţire,
Mi-e teamă că rămân doar c-o amintire.
Unde ai fost în tot acest timp?
Gândul meu a stat pe un pat de ghimpi
În aşteptarea ta; ai mers pe altă rută,
Dar pe mine cine mă ajută?
Cine mă ajută să nu mai gândesc
Că tu exişti şi că te iubesc?
E o întrebare ce-mi macină inima:
Ce-ar fi fost dacă nu aş exista?

Prea multe întrebări îmi pun fără rost.
Sunt îndrăgostit; ba nu, am fost!
Şi totuşi, parcă încă sunt,
Alerg din urmă orice cuvânt.
Orice cuvânt te poate-aduce înapoi,
Dar n-are rost. Noi nu am fost doi
Şi poate nu vom fi niciodată,
Totuşi, nu pot iubi o altă fată.
Am rămas fermecat de privirea ta,
Sunt obsedat. Te rog, nu mă scuza!
Nu am altă cale să te ţin lângă mine
Decât într-o amară amintire.
Ploile îmi răcoresc sufletul
În care aş fi vrut să stai tu.
Însă stă o fantomă din trecut,
Aş vrea să o ia totul de la început.

Întrebări şi răspunsuri se-amestecă în cap,
Eu trebuie să le pun cap-la-cap.
În viaţa mea, tot ce nu ştiu,
Ca să aflu trebuie acolo să fiu.
Răspunsuri, acum, cred că am prea multe,
Nu-i nimeni în preajmă ca să le asculte.
Stau şi mă gândesc, inevitabil, iar
La tine şi totul e-n zadar.
Mă ascund câteodată după un ziar,
N-am îndrăznit să golesc vreun pahar,
Te aştept pe tine, să-l împărţim frăţeşte,
Sunt fostul tău coleg, ce încă te iubeşte.
Iată cum o scurtă melodie
Se transformă în scrisoare de dragoste.
Dac-ai ascultat şi nu te regăseşti,
Te rog frumos, de mine să nu te-ndrăgosteşti!

Iubirea e un drum

Azi am ieşit din casă la o plimbare,
Afară nu bătea vântul şi era soare.
Trotuarele ude după ploaia de ieri
Arată mai bine decât poţi tu să speri.
Sincer, mi-e lene să ies din casă,
Îmi găsesc ceva de lucru şi nu mai îmi pasă
De ce se întâmplă în jurul meu.
Dar azi să refuz mi-a fost greu.
Gândul îmi zboară la iubirile trecute
Care au fost, că nu au fost prea multe:
Vreo două fete la care ţin cu-adevărat
Şi încă nu le-am uitat.
Gândul nu stă şi-n continuare zboară
Înapoi la anii de şcoală.
Că acum sunt la liceu şi nu-mi e bine,
N-am încetat să te caut pe tine.

Dar cine eşti şi unde m-ai găsit,
Dacă nu sunt eu băiatul potrivit?
Nu vreau să plângi din propria ta vină,
Căci totul de la început va fi minciună.
Nori nu sunt, cerul e senin,
Dacă mă vrei, aşteaptă-mă, că vin!
Îmi caut jumătatea, ştiu că nu eşti tu,
Dar am pierdut deja două pân-acum.
Fredonez în gând o melodie tristă
Ştiind că pe lumea asta nu există
Cineva care să îţi ia locul,
Dar încă nu pot să uit totul.
Totul care, de fapt, n-a fost nimic,
Era o apă de ploaie ce bătea ritmic
În inima mea, n-o lăsa să stea,
Dar prefer ca tot să rămână aşa.

Am stat de vorbă cu unii, cu alţii,
Băieţi mai proşti ca mine ce-aveau deja relaţii.
Dar ce nu ştia el, pentru ceilalţi evident:
Fata îl trata ca pe-un simplu client.
Decât aşa iubire, mai bine plec pe Marte,
Unde toate inimile-s îngheţate.
Dacă acolo am să găsesc vreuna,
Atunci chiar că am realizat ceva.
Închid ochii destinului, îi deschid pe-ai mei.
Dacă nu mă vrei pe mine, atunci ce vrei?
Bani nu am, nu muncesc, sunt minor,
Stau în continuare în casa părinţilor.
Iubirile mele sunt un drum în oraş,
Stau la fiecare colţ: cum o iei, aşa o laşi.
Nu e vorba de curve, am mai spus, nu am bani,
Nici nu am nevoie, că am şaişpe ani.

Ghiont

Crezi că mă concentrez greu şi greşeşti,
Mult mai atent sunt când departe eşti.
Rup barierele cu viteza luminii în gândire
Şi las toţi neadaptaţii în nedumerire.
Sunt acelaşi Trepă, după cum ai văzut,
Pentru anumite persoane mă fac nevăzut
Ca să pot vedea. În consecinţă
Mă poţi numi cea mai abilă fiinţă.
Mi-am dezvoltat simţul citirii în priviri,
În a ta văd oarece sclipiri
De inteligenţă în stare latentă,
Dar pentru a o elibera n-ai destulă detentă.
Muşchii tăi mentali sunt nedezvoltaţi:
Eşti prost, dar te sfieşti s-o arăţi.
Citeşte o carte şi mănâncă urdă,
Facultatea de drept stă la pândă.

Statul îşi cerşeşte eroi
Al căror nume este şters de ploi.
Nu se vede în ce groapă suntem,
De aceea cu gunoi o umplem.
Internetul ne face mai deschişi la inimi,
Suficient cât să intre spinii
Şi să sângerăm mai mult ca la Potop.
Pare ireal? Nu e greu deloc.
Dai bani pe-abonamente la toate prostiile;
Care îţi mai sunt, de fapt, bucuriile?
Unde sunt prietenii tăi, unde sunt fetele
Care ieri roiau în jurul tău cu sutele?
Casetele şi CD-urile le ţin locul
Până când vei putea uita totul.
Dar, oare poţi să uiţi? Conştiinţa nu doarme
Şi te poate lovi cu propriile tale palme.

Dai cu capul de pereţi în baie
Sau cu picioarele de uşi în altă odaie,
Ai atârnat un cablu de bec,
Te sui pe scaun şi înghiţi în sec.
Sună telefonul, număr necunoscut,
Ca să răspunzi, de pe scaun ai coborât.
Eşti acelaşi prost pe care lumea-l cunoaşte,
Dar care, de azi, ştie ce face.
Ai planuri de viitor, îţi faci firmă,
În lumea asta orice prost se afirmă.
Statutul social ţi se confirmă
Şi prietenii stau cu mâna întinsă.
Ai ajuns bine. Cine te-a ajutat?
Oare nu sunt eu cel care te-a ridicat?
Trebuie să înţelegi care sunt costurile,
Altfel rămâi în banca ta, prostule.

Sweet hell

Îmi rezerv dreptul de a păstra tăcerea
Când nimeni nu ar putea suporta durerea
Pe care o am în oase şi în suflet
Şi mă deteriorează pe interior încet.
Viermii mă mănâncă de viu,
Nu mai sunt acel copil zglobiu
Care eram când m-ai cunoscut,
Sunt acelaşi suflet, dar în alt trup.
Dumnezeu mă vrea la El cât mai repede
Şi caut să-mi plătesc datoriile.
Nu vreau să rămân dator vieţii
În declinul actual al pieţei.
Nu mă căuta, că m-am dus,
Încă o stea a apus.

Eu am origine divină,
Sunt născut chiar din lumină.
Nu suport vanitatea de pe pământ
Când caracterul este tot mai strâmb.
Oamenii se sinucid cu miile,
Roşii sunt toate zidurile
Spitalelor şi blocurilor de locuinţe
Căci ne-am înşelat în prea multe privinţe.
Viaţa e spre moarte cale,
Nu-i pune întrebări nasoale
Că te trezeşti cu o palmă,
Deşi ea deobicei e calmă.
Ascultă-ţi şi mintea, nu doar inima
Şi dreptate îmi vei da.

Totul se ruinează într-o clipă.
Să fi în locaţia potrivită!
Sufletul tău merge pe o hartă
Deşi se spune că soarta e oarbă.
Sângele să nu se verse,
Am să te aştept pe trepte
În locul tău preferat
În zi de miercuri, pe înserat.
Dacă nu vi, eu dau biletul,
Că mai sunt mulţi care aşteaptă trenul
Spre iad în această noapte,
Eu îmi joc moartea în acte.
Iar când ceasul arată ora şase
Semaforul va fi pe roşu la sinapse.

Foamea străzii

Credeam că pot să mut munţii din loc,
Dar mi-am dat seama: cu minciuna nu mă joc.
Sunt multe variabile de luat în considerare
Şi mie mi-e foarte teamă de închisoare.
Când voi depăşi frica de comunicare
Poate statul va ataca cu tot ce are
În acest poet, cântăreţ vestit
Şi mă va lovi în chipul ce am cioplit
Cu scop de apărare,
Dar sper că lovitura nu va fi prea tare
Astfel încât să mă dărâme,
Să-mi ia leşul şi să îl consume.
Încă mă tem de cei ce au putere
Şi pot provoca cu ea durere.
Mă lansez în afirmaţii şi ajung pe Lună
Unde ziua e de şase ori mai bună.

Scrutez orizontul în căutare de tunuri,
Strada e mereu în căutare de bunuri
Pe care să le valorifice.
Negarea ta bârfa o s-o intensifice.
Ştiu cum se caută să se scape de lucruri
Furate, tu la chilipir te bucuri.
Gândeşte-te cum s-a simţit cel prădat
Când bunul lui de valoare la tine l-a aflat.
E ca şi cum tu i l-ai furat.
Mai gândeşte-te, îţi poţi face un bine.
Pe stradă oricine va face afaceri cu tine.
Îţi repet a treia oară: gândeşte-te!
Şi dacă nu-s de tine, ocoleşte-le!
Caută să-ţi faci bine ţie;
Unde ţi-e fericirea: în familie sau în hărtie?
Familia o să moară, hârtii or să mai fie.

Hârtiile-s numerotate, la o adică: pot fi găsite.
Nu te juca cu hărtii netipărite.
Stai în cercul tău de prieteni, nu ieşi afară!
Pentru asemenea lucruri tu nu ai făcut şcoală.
Şi poţi fi păcălit foarte uşor,
Nu cere ajutor, nu ne vom da de gol!
Probabil că la poliţie ai să ajungi.
Ai grijă ce le spui şi ce le ascunzi.
Că ei te miros chiar dacă n-ai băut nimic
Şi te pot conduce acasă în dric.
Stai în casa ta, uită tot ce ţi-am spus,
Mănâncă popcorn, dă pe gât un Ursus!
E bine să ştii la ce te raportezi
Şi să fi atent, probleme să nu creezi.
Că dacă ai încurcat persoane terţe
Sunt foarte sigur că nu or să te ierte.

Con soarta

Deja se ştie că-mi plac fetele cu părul blond
Şi pentru ele aş vrea să fiu un fel de James Bond,
Însă sunt doar un simplu poet
Care la certuri şi necazuri am magnet.
Îmi plac fetele cu ochi albaştri ca cerul,
Dar în faţa lor nu-mi pot atinge ţelul.
Uit pe moment ce doream să spun
Şi îmi amintesc departe, pe drum.
Îmi plac fetele ce au vocea caldă,
În timp ce altele lovesc în urechi ca o bardă.
Aş vrea ca fetele urâte în iad să ardă
Fiindcă produc leziuni permanente la mansardă.
Iubesc şi eu, dar îmi aleg perechea
Cu teama că mâine mă va mustra ureche.
Când întrebi ceva evident, devin palid
Datorită temperamentului meu acid.

Nu există fete urâte, doar băutură puţină,
Secretul este să n-o priveşti din lumină.
Dragostea ţine până găseşti alta mai bună
Şi-o să te holbezi la ea ca la a doua Lună.
Iubeşte cu capul! E un îndemn,
Dar pentru mulţi e frecţie la piciorul de lemn.
Că tot a ajuns discuţia la picioare,
Uită-te atent, fi sigur că le are!
Mie îmi plac picioarele normale,
Cele subţiri se rup, cele groase par baloane.
Corpul să fie bine proporţionat
Că mi-am luat ruletă pentru măsurat.
Fetele sunt bune cât timp ai nevoie de ele,
Dar gândeşte dinainte cum să scapi de ele,
Mai bine o minciună decât un adevăr,
Sau cel mai simplu: pune-i gumă în păr.

De ce sunt rău? Pentru că nu le cunosc.
Investigaţia gândirii lor nu-şi găseşte rost.
Fac lucruri mai importante: beau bere cu băieţii,
Cânt muzica asta şi nu am pretenţii.
Când mă voi îndrăgosti prima dată, am să plâng.
Mi-e teamă că mă va aduce cu picioarele pe pământ.
Le mai jignesc acum, când nu le cunosc,
Că mai târziu s-ar putea să cad de prost.
Şi nu-mi convine să afle toată lumea
Ce părere am eu despre femeia mea;
Dacă nu vă convine piesa asta deloc
Înghesuiţi-vă şi daţi-mi un foc
Că mi s-a stins tutunul şi cam bate vântul,
Iar cât timp am dreptate nu slăbesc cuvântul.
Iertaţi-mă! Sunt urmărit de două doamne-n roz.
Cred c-am uitat să plătesc când am tras la loz!

O altă treabă

Prietenii întotdeauna mă întreabă:
De muzica asta rap ce mă leagă?
Că n-am furat şi n-am făcut închisoare...
De fapt, e vorba de atitudine.
E vorba de cine eşti, de cum te comporţi
Şi de cum ştii cu fetele să te porţi,
E vorba... Dar nimeni n-o să-nţeleagă
Că din două mii zece e cu totul altă treabă.
Reprezint stilul meu original,
Îmi pun amprenta pe ce bag în buzunar.
Dacă voi credeţi că e cu final trist
Puteţi să angajaţi un criminalist.
Eu nu sunt pe stradă, sunt la locul meu,
Eu nu fur, eu cer de la Dumnezeu.

Eu am tot ce-mi trebuie: o sticlă şi-o cană
Pe care le dau că-mi place să dau de pomană.
Nu mă dau mare că nu am cu ce
Şi în fiecare zi câştig...încredere.
Lumea mă laudă, pe bună dreptate,
Că am reuşit să mă integrez în realitate.
Nu-i timpul pierdut pentru nimic, îmi spun,
Dar pentru-a face greşeli mă simt prea bătrân.
Îmi ajut semenii după puterile mele
Şi nu strâmb din nas la sarcinile grele.
Bani nu fac, îi câştig cu sudoare,
Să-i pot cumpăra mamei mele o floare.
Că ea m-a îndreptat pe drumul ăsta bun
Şi nu pot decât să-i mulţumesc acum.

Tot ce am, am de la părinţi,
Dacă tu zici că-i al meu, minţi.
Nu îi suport pe cei ce pierd bani în baruri
Şi pe cei ce-şi joacă viaţa la zaruri.
Poţi pierde totul foarte uşor
Şi vei cădea negreşit de pe al tău nor.
Fiecare are un loc sus, la Dumnezeu,
Şi nimeni nu va ajunge în locul meu.
"Viaţa e scurtă" e o mare minciună,
De fapt, viaţa e şi lungă şi bună.
Dacă ştii s-o trăieşti, trăieşte-o!
Dacă nu-ţi convine schimb-o, plăteşte-o!
Fă ce îţi place, citeşte, cântă
Şi nu băga în seamă lumea care nu ascultă!

Vicios

Băuturi energizante amestecate cu tărie
Pe moment ţi-aduc doar o scurtă bucurie.
Dar lasă-le cât poţi, dă-le de o parte,
Că dacă nu le controlezi îţi pot aduce moarte.
Nu fuma nici măcar trei ţigări pe zi
Că îţi faci, frate, praf plămânii.
Nu te da mare c-ai intrat în comă
Că vine ziua în care n-o să mai ieşi, mă!
Trăieşte zilele ca pe unele normale,
Bucură-te, chiar dacă-s nori şi nu e soare.
Fă ceva plăcut care să nu polueze,
E imposibil să găseşti ceva să nu te distreze.
Fă-i şi pe ceilalţi să se simtă bine
Că ei vor să se distreze şi cu tine,
Dar când îl vezi pe primul că goleşte ceaşca
Evaporează-te, frate, rupe gaşca!

Ai grijă de corp, dar şi de spirit,
Când nu te simţi sigur, nu băga spirt!
Ia o carte, citeşte un blog,
Mănâncă mâncare, nu un hot-dog!
Nu fura, nu da lucruri din casă
Că poţi fi prins şi eşti pasibil de pedeapsă.
E valabil în toate zilele,
Dar nu-i nimic dacă nu-ţi plac bilele.
Nu trage pe nas, doar respiră pe nas!
Poţi să încerci, eu n-am să te las!
Gândeşte, omule, că de-asta ai cap,
Dacă nu, dă-l mai repede la amanetat.
Fă ce e normal la vârsta care-o ai,
Eu nu-ţi spun degeaba să stai.
Dar decât să faci ceva şi apoi să regreţi,
Mai bine pune, dracu, mâna să munceşti!

Nu renunţ

Cât am pân-acum sigur îmi ajunge,
Indiferent viaţa unde mă duce,
N-am să sparg bănci pentru datorii
Şi nu am să fur de la mame cu copii.
Mă descurc singur, am ales ce fac,
Nu este nevoie să mă baţi la cap.
Viaţa este grea, deja am aflat,
Eu caut o cale prin care să răzbat.
Am părinţi şi prieteni care mă ajută,
În ei am încredere multă,
Dar nu pot face minuni şi o ştiu bine,
Deci trebuie să mă bazez pe mine.
Prea devreme m-am maturizat,
În oceanul cu probleme încă n-am călcat.
Dar simt că e aproape, se simte briza,
E împotriva a tot ce aş putea realiza.

Nu mă tem, ştiu că trec peste toate,
Calc pe capete şi vă dau coate.
Trebuie să iau ce îmi aparţine
Şi asta o fac prin muzică şi rime.
E talentul meu, de ce să nu-l valorific?
Pân-acum n-am întâlnit un critic
Care să-mi spună: nu-mi place asta.
Nu există, înafară de mama.
Ea e cea care îmi pune beţe-n roate,
Îmi zice să învăţ, să intru la facultate.
Eu nu o ascult, am altceva în plan,
Îmi pare rău că m-am irosit cu orele de pian.
O pierdere de timp pe care am plătit-o,
Acum sunt nevoit să trăiesc alt tempo.
Nu ştiu dacă-mi revin, dar cred că pot,
Prin ceea ce fac la capăt s-o scot.

Poate să nu m-ajute nimeni, voi continua!
Dacă te bagi în faţă tot merg pe calea mea.
Deţin unicul şi tristul adevăr:
Nu pot să fac nimic fără să supăr!

Intro Ari-zistibil

Nu ştiam ce se întâmplă când m-am luat de blogăreală,
Acum ştiu că duc o luptă foarte reală
Cu oameni de multe tipuri, unii mai puternici.
Dar majoritatea sunt doar nişte nemernici.
Eu îi stimez pe cei ce încă n-au domeniu
Şi până să şi-l cumpere mai trece un mileniu.
Aşa ne comportăm noi, cei fără bani,
Scriem pentru noi, nu pentru dolari.
Ştiu că înţelegi, că m-ai mai citit,
Dar eşti destul de prost şi nu ţi-ai amintit
Că eu nu sunt bogat, am cât să-mi ajungă.
Hai, la muncă, gata cu vorba lungă!
Blogul meu e pentru cei ce vor să citească
Şi în înţelepciune ei or să crească,
Dar nu din cauza a ceea ce prezint,
Ci pentru că niciodată nu mint.

Ce este aici se întâmplă la şcoală,
E ca recuperarea după orice boală.
Scriu pe blog ca să nu uit cine mă hrăneşte,
Body-guard mi-e Dumnezeu, doar el mă păzeşte.

Nu am nici un duşman. Ştiu că sună a clişeu,
Dar aşa este, adică ăsta sunt eu.
Îmi fac prieteni peste tot unde mă duc
Şi în ierarhie mai urc.
Conduc batalioane? Nu, nici măcar o clasă.
Dar ei nimic în urma lor nu lasă.
Eu am trei bloguri şi compun rime
Pentru ziua în care o să fie mai bine.
Blogării m-au văzut şi se tem de mine,
Dar nu îmi pierd timpul cu-ameninţări ieftine.
Intră să citeşti fapte şi curaj
Şi mâine vei vedea ce se-ntâmplă azi.
Îmi fac timp pentru pasiunile mele
Chiar dacă şcoala cere sacrificii grele.
Nu sunt avocat, dar sunt inamovibil,
Pentru voi toţi, rămân Ari-zistibil.

Cine se recunoaşte în aceste versuri?

La ce poze ciudate îţi faci în casă
Am crezut că vrei să devii nevastă,
Nu una de fiţe, ci una normală.
Dar lasă visele şi ţine-te de şcoală!
Nu ştiu cum gândeşti, nu mă interesează,
Stilul tău fals deja mă stresează.
O să îmi pun bandaje la urechi,
Să fiu pregătit atunci când începi.
Ce rochii ai, din epoca de ieri!
Dar la aşa iq ce poţi să ceri?
Lasă-te păgubaşă, învaţă să pui o faşă!
Renunţă la titlul de norocoasă!
Nu te critic, eu te învăţ,
Eşti aşa slabă, arăţi ca un băţ!
Bagă mâncare-n tine că nu dăunează,
Trei mese pe zi nu te-ngreunează.


Ce să zic? Aveam altă impresie
Despre tine. O dai în regresie.
Nu ştiu dacă ai vreo soluţie
Să scapi din această involuţie.
Fi copil, cât încă mai e timp,
Nu te aprinde aşa ca un chibrit!
Fă greşeli, că viaţa îţi permite,
Abordează stiluri de gândire diferite!
Fă ceva frumos, scrie sau pictează!
Aceste lucruri pe lume impresionează.
Îndrăgosteşte-te, îţi dau câteva sfaturi,
De acest sentiment nu o să te saturi.
Ai atâtea lucruri frumoase de făcut,
Copilăria e un sentiment plăcut
Ce cu însăşi viaţa rivalizează.
Aşa că mai gândeşte până să devii nevastă!

Hamacul din garaj

Intru peste tine, nu mă scuz de deranj!
Vreau să-ţi văd hamacul din garaj.
Sunt curios de unde l-ai luat
Şi mai ales, cine l-a montat?
Cam bătătoare-n ochi paleta de culori
Nici nu te apropii, că deja mori
Îţi rupi gâtul în aţele-alea multe
Şi nu-i nimeni în preajmă ca să te ajute.
Mai bine îl dai de pomană,
Deja în lume s-a dat alarmă.
Toţi ştiu că hamacul e la tine,
De acum eşti ţintă pentru multe torpile.
Aia e armă făcută de americani
Ca să fure de la fraieri bani,
E adusă-n România de o firmă chinezească,
Orice suflu de viaţă ei vor să-l oprească.

Nu-mi vine să cred că ai căzut în plasă,
Dar dacă mori, zău că nu îmi pasă!
Să nu-mi spui că nu te-am avertizat,
Trimite-l chiar acum înapoi în Irak!
Ei vor şti ce să facă cu el,
Chiar dacă o să bubuie niţel.
Sfârşim mai devreme o poveste,
Hamacu-a dispărut, nu ştim unde este.
Poate că a fost uitat definitiv,
Să mă baţi la cap nu mai ai motiv.
Deşi cred că ştiu că este într-un grajd,
Pardon, adică la tine în garaj.
Ştiu că nu l-ai dat, ştiu că l-ai păstrat.
De ce nu ai făcut ce te-am rugat?
Te las cum te-am găsit, în plin deranj,
Până când scoţi hamacul din garaj!

Mergi pe margine

Dacă ai şti de ce sunt în stare,
Când văd că în ţară e mânărie mare.
Nu poţi să mişti un deget că e tăiat,
România nu e chiar cum ne-am aşteptat.
Nu am încredere nici să trec strada
Că sigur mă urmăreşte garda,
Sniperu-i pe bloc gata să tragă.
Spune-mi acum societatea cât ţi-e dragă!
Găinarii iau pedepse prea aspre,
Deputaţii votează încă un set de taxe.
Lumea e cu stomacul lipit de spate.
Zău, frate, aşa nu se mai poate!
Zâmbeşti la lume, minciuni!
Cât ai dat să nu te bage la nebuni?
Banii învârt lumea, lumea ameţeşte,
Fiţi pregătiţi, ceva rău se pregăteşte!

N-am încredere decât în mine
Şi cred că aşa e cel mai bine.
Nu poţi şti cine e securist,
Dacă ţi-e rudă, e cu final trist.
Unul dintre voi trebuie să moară
Şi nu va fi o alegere uşoară,
El trebuie să continue să spioneze,
Nu are timp să te decapiteze.
Dar gaborii, odată puşi pe urma ta,
Cu mare greutate mai poţi scăpa.
Salvează-te, pleacă! Fugi în afară,
Poate ai noroc de o viaţă mai uşoară.
Nu te interesa de ce-i în ţară,
Rude şi prieteni sigur o să-ţi moară.
Important este că îţi e bine,
De-acum înainte fi mai atent la tine!

Hoţi se ascund în fiecare,
Dar nu îi vezi decât puşi sub reflectoare.
Viaţa e prea scumpă ca să o vindem,
Deci spre alte lumi noi deja tindem.

Fiecare a furat în viaţa lui ceva,
Să nu îndrăzneşti a te jura!
Fiecăruia i-au dispărut lucruri,
Dacă nu eşti tu, ar trebui să te bucuri!

Şase ani

Micile plăceri ale vieţii nu le-am avut,
Ceea ce-am iubit eu am pierdut.
Timpul ne face să ne blestemăm zilele,
Să ne cunoaştem mai bine sinele.
Ce frumos era în două mii şapte,
Umblam mult prin oraş cu hainele curate,
Scriam pe bănci, pereţi cu pixuri furate
Şi toate faptele povestite erau adevărate.
Noi fumam şi beam tot ce prindeam,
De colegi şi profi ne ascundeam.
Erau câţiva care ştiau,
Colegi, că dacă erau profesori la director ne pârau.
În două mii opt multă golăneală,
Cred că nimănui nu-i păsa de şcoală.
După patru ore, că mai mult nu stăteam,
Ne duceam prin baruri: beam şi fumam.

Acum am amintiri cu ce a fost odată,
Deşi eram şmecher nu impresionam nici o fată.
Acum m-am cuminţit, nu mai ies din casă,
Dar am fost păcălit, am căzut în a timpului plasă,
Din care nimeni nu poate să iasă.
Am devenit ceea ce uram,
Fericire găseam doar când fumam,
De băut mă lăsasem fiindcă nu mai aveam
Bani şi prietenii începeau să dispară.
La un moment dat singurătatea a-nceput să doară.
M-am lăsat pradă timpului ce trece,
Cu alte cuvinte: mă îmbăt cu apă rece.
Când mă uit pe geam o lume se distruge;
Poate cineva pe Dumnezeu să-l roage
Să dea timpul înapoi cu şase ani?
Atunci când dragostea nu se baza pe bani.

Naşul

Am în gând să fac o nouă faptă,
Risipitorilor să le dau un pumn în barbă.
Şmecherilor ce cred că timpul stă în loc,
Iar când o iau la vale cred că n-au noroc.
Nu face tu glume pe seama mea,
Ai un supravieţuitor în faţa ta.
Prin ceea ce fac şi cum mă comport
Pot oricând în timp să mă-ntorc.
Nivelul tău de gândire se crede elevat,
Dar cu ajutorul meu va fi basculat.
N-ai găsit încă pe cine să se compare cu tine,
Poftim, neică, încearcă-mă pe mine.
Ştiu, sunt prea tare şi te derutez,
Dar nu ai şanse, niciodată nu clachez.
Ai omis un lucru, să-ţi intre-n cap bine:
Nu te pune cu oameni mai deştepţi ca tine!

Fac miliţia!

Nu mai vreau s-aud de libertate,
E ca ultima zi în care-am spus: Frate!
Totul e minciună, voi nu realizaţi,
Din ce în ce mai greu vă maturizaţi.
Acum lăsaţi trecutul să vorbească despre voi
Chiar dacă v-aţi schimbat şi sunteţi oameni noi.
Nu mai aveţi încredere decât în rude,
Şmecheria este să fi prudent.
Nu mai faci combinaţii, acum ţi-e frică,
Nu şti părinţii tăi ce or să zică
Dacă află că dai ţepe şi-ţi merge bine,
Fi sigur că n-or să fie mândrii de tine.
Nu te duce la ei când îţi iei prima maşină,
Vor crede că-i furată şi-apoi leşină.
Fă totul pas cu pas, dar nu rămâne-n urmă,
Ia-ţi ce ai nevoie că viaţa e dură.

E greu să rezişti, mereu trebuie să mişti
Ceva, viaţa să o rişti.
Însăşi viaţa e un scop în sine
Şi ca oricine vreau s-o fac mai bine.
Nu mă laud, ştiu că-s gabori peste tot,
Nu mi-e frică, ei acţionează doar la pont.
Dacă ai şi-un joint viaţa-i mai frumoasă,
Dar eu mă mulţumesc cu o ţigare românească.
Trăiesc normal cu un salariu mediu,
Să ies din cercul ăsta n-am găsit remediu.
E greu acum, dar vârsta mi-o permite,
O să-ncerc să ies cu trei acţiuni grăbite.
Dacă voi fi prins, lăsaţi-o baltă,
Viaţa-i mai albă pe partea cealaltă.
Dacă mă întorc schimbăm filozofia
Cu cea americană: fac miliţia!

Real rap

Nu-mi bat capul pentru orice prostie
Hainele nu mi se par o şmecherie
Haina nu face pe om, dar dă bine,
Apără-te când vezi că dă în tine.
Şapca cu cozoroc întors nu e la modă
Şi lumea s-a săturat să o vadă
Şmecherii s-au emancipat
Fraierii pe loc au paralizat.
Oamenii de rând intră-napoi în rând
Supravieţuirea e pe locul secund
Pe primul stau telefoanele mobile,
Genţile şi accesoriile inutile,
Pe care oamenii nu mai ştiu cum să le combine.
Această involuţie ne pune-n prag
Ceva ce toţi am aşteptat cu drag:
Revine-n ton moda cu espadrile.


Mersul ăla, de unde l-ai luat?
Să nu-mi spui că l-ai câştigat!
Înţelegeam dacă aveai încălţăminte mică,
Acum toţi opăriţii se oftică.
Faţa aia cred că-i de la second-hand
Degeaba încerci să stabileşti un nou trend.
Ai toată faţa găurită, aud cum răsuflă
Nu râde, că n-am spus o glumă, ÎNCĂ.
Frustrarea ta e mai înaltă ca hotelul.
Oare ce face în timpul liber cerebelul?
Sunt sigur că urmăreşte telenovele
Că de-aia arăţi ca parcă scos din ele.
Ne pare rău că s-a comis eroare,
La prima ocazie revenim cu o floare.
De fapt, tradiţia spune cu două
Şi ca s-o uzi, o să te faci că plouă.


Avem destule specimene, multe cu probleme,
Dar sunt inofensive, nu ai de ce te teme.
Poţi să le atingi şi să le hrăneşti,
Dar fi foarte atent atunci când le vorbeşti.

Sunt în formă

Din nou, de pe băncile şcolii/
Nerăpus de simptomele bolii/
Dau rime fine pentru cunoscători/
Să nu urlaţi, fiţi mai răbdători!/
Sunt rănit în adâncul sufletului/
Căci i-am oferit ajutor duşmanului/
Şi el a fost recunoscător/
Deşi mi-ajut duşmanul, vreau să îl omor/
Lucrez din greu să-mi îndeplinesc visul/
Fac exerciţii să-mi înfrumuseţez scrisul/
Dar nu frumuseţea lui fizică/
Ci topica, pentru cei care mă critică/
Mă aflu într-o stare critică/
Munţi grei mă apasă, nimeni nu-i ridică/
Toţi mă lasă să mă târăsc în noroi/
Degeaba vă e milă, sunt mai bogat ca voi/
Sufleteşte/
Căci bogat e sufletul care trăieşte/
Eu mă descurc uşor cu oamenii de rând/
E suficient să emit un gând/
Şi-o să vă meargă totul prost pentru restul lunii/
Gândul meu aduce moarte pentru unii/
Şi groază pentru alţii/
Când mă aud fac ulceraţii/
Până când intră în fibrilaţii/
Sunt tare ca stânca/
Las versul pe foaie cu stânga/
Mă manifest spontan în rime, versuri/
Pentru a scăpa de voi definitiv, fac câteva demersuri/
Şmecheria vă omoară, mii de cadavre pe străzi/
Sunteţi proşti, vă vindeţi creierul în lăzi.

Era şi timpul!

Ţara asta începe să se-ndrepte/
Şmecherii sunt ţinuţi în stângi şi drepte/
Rap-erii nu trebuie să mai aştepte/
Deşi ei lovesc de mult cu rime deştepte/
Şi rock-erii se ridică cu spray lacrimogen/
În zgomot de metal răspund ei la apel/
Chitara-bas împreună cu beat-ul/
Aduc de azi şmecherilor sfârşitul.

Lectii de furt

Nu v-a prins soarele bine si vreti sa furati/
Dar fitele, spuneti-mi, de unde le luati?/
Nu sunteti majori, dar nici macar pe-aproape/
Vreti sa va-mbogatiti furand noapte de noapte/
Furtul nu e simplu, trebuie calculat/
Stiu de la un amic care a fost turnat/
Si nici sa nu gandesti/
Ca te imbogatesti/
Pe strada, zi de zi, se fac mii de greseli/
Lumea nu invata din faptele de ieri/
Vor sa pagubeasca, stiu si eu sentimentul/
Dar lor le lipseste din plin antrenamentul/
Ei cred ca daca bagi mana in genti ai fugit cu suta/
Poate azi ai luat ceva, dar maine schimba ruta!/
Stai cat mai ascuns, puneti o palarie/
Si, mai ales, nu fura din smecherie/
Fura cu bun simt, daca se poate spune/
Daca vrei s-apuci si ziua de maine/
Gaborii pandesc deghizati in babe/
Nefiind atenti la abateri mai grave/
Daca n-ai noroc si esti prins in fapt/
Fi foarte rapid sau vei fi mancat/
Fa-te ca citesti ziarul pe o canapea/
Asteapta, oameni se vor aseza/
De aici rezulta nenumarate metode/
Ce nu le pot explica doar in doua vorbe/
Ai grija la 'clientii' pe care ii alegi/
Si daca pierzi vreunul, dupa el sa nu alergi/
Daca ai inteles cum se prinde prada/
Peste-o luna-doua vom imparti strada.

Plecati-va capul!

Plecati capul in fata mea/
Sa ma raniti nu va voi lasa/
Armele voastre nu au spor/
Fiti siguri ca nu o sa mor/
Eu nu am suflet, deci nu respir/
De aceea cand va privesc ma mir/
Eu sunt durere, sunt un corp de ura/
Si n-o sa am cuvinte de lauda in gura/
Ma manifest spontan, c-asa e stilu'/
Si nu-mi vei sterge de pe fata smilu'/
Asta e smecheria, nu fi greu de cap/
Eu scriu versuri si rime, nu fac rap/
Nu cant pe negativ/
Ca nu am motiv/
Eu gandesc pentru o generatie/
Fara sa primesc o remuneratie/
Fac totul din placere, nu ma acuzati/
Cat sunt in fata voastra, capul sa-l plecati!

Eu sunt baza

Am o voce guturală, nu te speria/
Acum sunt bolnav şi asta-i vocea mea/
Dacă te cert înseamnă că ai greşit/
Dacă eşti mort, eu te-am nimicit/
Dacă gândeşti, îmi datorezi totul mie/
Că am fost atent la ora de chimie/
Dacă te iert, înseamnă că m-am plictisit/
Nu-s foarte dur, am mărturisit/
În mod special am grijă de tine/
Te spânzur de bec dacă te iei de mine/
N-am pedigree, că nu sunt câine/
Îmi trăiesc viaţa fără să ştiu ce va fi mâine/
Dar sunt un mic geniu şi vei afla/
Că tot ce-ţi aparţine e inventat de...mine.

Arăţi jalnic

Ştiu că nu îţi pasă cât arăţi de ridicol/
Pentru decenţă eşti un real pericol/
Şi nu neapărat cu hainele ce le porţi/
Ci cu culorile cu care ochii ne scoţi/
Şti că-i frig afară, dar n-ai nici o problemă/
Când trebuie să ieşi te-mbraci direct din ghenă/
Aşa se explică sacul de cartofi din cap/
Şi faptul că nu şti să te-mbraci, de fapt/
Îţi atârnă fundul pantalonilor în vine/
Nu îmi pot da seama de ce se poate ţine/
Genunchii-s descusuţi, dar nu-ţi îngheaţă osu'?/
Ori, cumva pe dedesupt, porţi ciorapu' grosu'/
Teneşii ăia au avut zile mai bune/
Ceea ce despre tine nu se poate spune/
Nu-ţi mai bate joc de hainele ce le porţi/
Sau poate vrei să ne omori DE RÂS pe toţi.

Ochiul oraşului

Anunţ pentru toţi blogării din Călăraşi/
Vă invit pe toţi la o bere în oraş/
Dar îl rog pe fiecare să-şi plătească consumaţia/
Nu-mi permit să fac cinste că-i prea mică alocaţia/
Am avut până acum sute de oameni pe blog/
Să o ţineţi tot aşa, vă rog/
Dacă n-aveţi lene, daţi click pe nişte reclame/
Aşa vreau să câştig bani, nu să fur din buzunare/
Sunt la început, nu am un an întreg/
Dar cum se mişcă lucrurile încep să înţeleg/
Am peste-o sută de articole în trei bloguri diferite/
Transmit din oraş doar adevăruri cumplite/
Ochii mei sunt aţintiţi pe fiecare om şi faptă/
Aşa că nu te aştepta să treacă neobservată/
Dacă ceva bate la ochi te-am bifat în carneţel/
Să n-ai curaj să te iei de acest băieţel/
Sunt subiectiv, exagerez, dar scriu articole bune/
Apdatez blogul mereu şi asta place la lume/
Sunt întotdeauna pe urmele făptaşului/
Am fost dintotdeauna Ari, ochiul oraşului.

O zi din an

Am văzut lucruri groaznice în viaţa mea/
Dar n-am crezut niciodată că mi se pot întâmpla/
Să n-am ce mânca şi să stau în frig/
Deşi am caloriferul în permanenţă pornit/
Am calculator, dar internetul nu-i plătit/
Cu internet pe telefon, totuşi sunt mulţumit/
Mă descurc cum pot fără bani de buzunar/
Acum nici să mă tund nu-mi permit măcar/
Am mâncat aseară un iaurt cu pâine/
Am o cutie de pateu, dar o păstrez pentru mâine/
Beau numai apă de la chiuvetă/
Şi visez mereu că voi ajunge vedetă/
Mai am multe obstacole de trecut/
Dar sunt conştient că abia am început/
Presimt că viitorul îmi va aduce o surpriză/
Deşi întreaga lume e de doi ani în criză/
Sper în continuare că voi fi înţeles/
Nu voi cenzura pentru nimeni vre-un vers/
Voi fi la fel, poate mai agresiv/
Şi mă voi lua de tine fără nici un motiv/
Ari e la fel, Ari nu s-a schimbat/
Mulţumesc celor care m-au încurajat/
Voi fi la fel şi în anii ce urmează/
Căutaţi-mă pe blog şi fiţi pe fază!

Inspirat de viaţă

M-am trezit de dimineaţă cu ochii la cer/
Învelit cu zăpadă şi îngheţat de ger/
Nu e chiar aşa, dar putea fi/
Cine ştie ce-mi aduce viaţa până când voi muri/
Acum e foarte bine, deşi mă mişc încet/
Am internetul în vârf de deget/
Mai citesc un blog, mai scriu pe al meu/
Aşa-mi trăiesc viaţa, că m-ajută Dumnezeu/
Mâncare la discreţie în frigider/
Patul este moale, mai mult nu pot să sper/
Dar mă simt trist, ceva lipseşte/
Deşi multă lume pe net mă urmăreşte/
Lipseşte mişcarea, dorul de ducă/
Dar şi ăsta câteodată mă apucă/
Însă nu mă duce departe, repede mă opreşte/
Nu-mi dă multe idei, mintea mi se plictiseşte/
Îmi găsesc refugiu tot în camera mea/
Uit de tristeţe făcând altceva/
Compun versuri despre condiţia umană/
Nu le vând, le dau de pomană/
Îmi folosesc talentul pentru divertisment/
Nu vorbesc din dicţionare, mă exprim elocvent/
Am grijă să citeşti tot ce scriu/
Pentru mine niciodată nu e prea târziu.

Nu da vina pe stil

Mă enervezi când zici că-s borfaş/
Şi că nu îţi place stilul meu de oraş/
Nu îmi pasă, eu sunt original/
Ia-te de stilul meu dacă vrei scandal/
Şti că nu te suport şi te-aş da în gât/
Cu afacerea ta dubioasă şi nu doar atât/
Mă enervează simplul fapt că exişti/
Şi mă întreb cât ai să mai rezişti/
Eşti frustrat când vezi alţi oameni ca mine/
Care, deşi au posibilitate, nu se îmbracă mai bine/
Avem un stil cu haine ponosite/
Nu umblăm, ca voi, cu ciorile vopsite/
Nu dăm bani pe haine de firmă false/
Rugăm fraierii ca voi în pace să ne lase/
Nu critica, tu nu cunoşti stilul meu de viaţă/
Dar de la stilul tău deja îmi vine greaţă/
Te rog, lasă-ne şi pleacă acasă/
Îmbracă-te într-un sac de gunoi, că nu ne pasă/
Tu nu ai stil, te îmbraci ca o fată/
Îţi asortezi hainele, îţi pui cravată/
Atitudinea ta lasă de dorit/
Cât timp te-mbraci cu hainele de dormit/
Nu fi tu şmecher că sigur ţi-o iei/
Oricum n-ai să vezi stilul prin ochii mei/
Tu eşti cel ce poartă un sac de cartofi în cap/
Din versul de mai sus mie doar cartofii-mi plac/
Că din iei pot face piure, ca şi din tine/
Când te iei de stilul meu şi de mine/
Nu valorezi nimic în ochii lumii/
Eşti daltonist, când vezi verde te-nfurii/
Mă-mbrac pestriţ, în mai multe culori/
Poţi să-ţi ieşi din fire până mori/
Ne-am săturat de ochiul tău critic/
Şi de valorile tale de nimic/
N-ai putea să deosebeşti o mănuşă de-o vacă/
Nici chiar dacă pe lângă tine-o să treacă/
Nu ai simţ estetic nici cât o furnică/
Tocmai de aceea stilul tău mă oftică/
Să mă anunţi când te trezeşti la realitate/
Şi n-o să mai porţi hainele alea demodate/
Tu n-ai habar de stil şi când ai să mori/
Te vei îmbrăca în negru, nu vei avea culori/
Dar până atunci nu te lua de mine/
Ia-te de stilul meu dacă îţi convine.