Răspunsuri

Nu sunt dur, după cum observi,
Am să răspund la orice întrebi.
Am răspunsurile gata pregătite,
De fapt, pe buze îmi pot fi citite.
Sunt deschis ca o carte, îmi rupi foile,
Plânsul tău mă udă ca ploile.
Te-aş iubi, dar mi-e frică de despărţire,
Mi-e teamă că rămân doar c-o amintire.
Unde ai fost în tot acest timp?
Gândul meu a stat pe un pat de ghimpi
În aşteptarea ta; ai mers pe altă rută,
Dar pe mine cine mă ajută?
Cine mă ajută să nu mai gândesc
Că tu exişti şi că te iubesc?
E o întrebare ce-mi macină inima:
Ce-ar fi fost dacă nu aş exista?

Prea multe întrebări îmi pun fără rost.
Sunt îndrăgostit; ba nu, am fost!
Şi totuşi, parcă încă sunt,
Alerg din urmă orice cuvânt.
Orice cuvânt te poate-aduce înapoi,
Dar n-are rost. Noi nu am fost doi
Şi poate nu vom fi niciodată,
Totuşi, nu pot iubi o altă fată.
Am rămas fermecat de privirea ta,
Sunt obsedat. Te rog, nu mă scuza!
Nu am altă cale să te ţin lângă mine
Decât într-o amară amintire.
Ploile îmi răcoresc sufletul
În care aş fi vrut să stai tu.
Însă stă o fantomă din trecut,
Aş vrea să o ia totul de la început.

Întrebări şi răspunsuri se-amestecă în cap,
Eu trebuie să le pun cap-la-cap.
În viaţa mea, tot ce nu ştiu,
Ca să aflu trebuie acolo să fiu.
Răspunsuri, acum, cred că am prea multe,
Nu-i nimeni în preajmă ca să le asculte.
Stau şi mă gândesc, inevitabil, iar
La tine şi totul e-n zadar.
Mă ascund câteodată după un ziar,
N-am îndrăznit să golesc vreun pahar,
Te aştept pe tine, să-l împărţim frăţeşte,
Sunt fostul tău coleg, ce încă te iubeşte.
Iată cum o scurtă melodie
Se transformă în scrisoare de dragoste.
Dac-ai ascultat şi nu te regăseşti,
Te rog frumos, de mine să nu te-ndrăgosteşti!