Fac miliţia!

Nu mai vreau s-aud de libertate,
E ca ultima zi în care-am spus: Frate!
Totul e minciună, voi nu realizaţi,
Din ce în ce mai greu vă maturizaţi.
Acum lăsaţi trecutul să vorbească despre voi
Chiar dacă v-aţi schimbat şi sunteţi oameni noi.
Nu mai aveţi încredere decât în rude,
Şmecheria este să fi prudent.
Nu mai faci combinaţii, acum ţi-e frică,
Nu şti părinţii tăi ce or să zică
Dacă află că dai ţepe şi-ţi merge bine,
Fi sigur că n-or să fie mândrii de tine.
Nu te duce la ei când îţi iei prima maşină,
Vor crede că-i furată şi-apoi leşină.
Fă totul pas cu pas, dar nu rămâne-n urmă,
Ia-ţi ce ai nevoie că viaţa e dură.

E greu să rezişti, mereu trebuie să mişti
Ceva, viaţa să o rişti.
Însăşi viaţa e un scop în sine
Şi ca oricine vreau s-o fac mai bine.
Nu mă laud, ştiu că-s gabori peste tot,
Nu mi-e frică, ei acţionează doar la pont.
Dacă ai şi-un joint viaţa-i mai frumoasă,
Dar eu mă mulţumesc cu o ţigare românească.
Trăiesc normal cu un salariu mediu,
Să ies din cercul ăsta n-am găsit remediu.
E greu acum, dar vârsta mi-o permite,
O să-ncerc să ies cu trei acţiuni grăbite.
Dacă voi fi prins, lăsaţi-o baltă,
Viaţa-i mai albă pe partea cealaltă.
Dacă mă întorc schimbăm filozofia
Cu cea americană: fac miliţia!