M-am trezit de dimineaţă cu ochii la cer/
Învelit cu zăpadă şi îngheţat de ger/
Nu e chiar aşa, dar putea fi/
Cine ştie ce-mi aduce viaţa până când voi muri/
Acum e foarte bine, deşi mă mişc încet/
Am internetul în vârf de deget/
Mai citesc un blog, mai scriu pe al meu/
Aşa-mi trăiesc viaţa, că m-ajută Dumnezeu/
Mâncare la discreţie în frigider/
Patul este moale, mai mult nu pot să sper/
Dar mă simt trist, ceva lipseşte/
Deşi multă lume pe net mă urmăreşte/
Lipseşte mişcarea, dorul de ducă/
Dar şi ăsta câteodată mă apucă/
Însă nu mă duce departe, repede mă opreşte/
Nu-mi dă multe idei, mintea mi se plictiseşte/
Îmi găsesc refugiu tot în camera mea/
Uit de tristeţe făcând altceva/
Compun versuri despre condiţia umană/
Nu le vând, le dau de pomană/
Îmi folosesc talentul pentru divertisment/
Nu vorbesc din dicţionare, mă exprim elocvent/
Am grijă să citeşti tot ce scriu/
Pentru mine niciodată nu e prea târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu