Raiul meu

În viaţa asta am pierdut tot ce se putea pierde
Şi instinctul de autoconservare în mine fierbe.
Fierbe pe foc o oală cu mâncare,
Trebuie să mă hrănesc, c-am slăbit prea tare.
Stresul mă doboară, sunt aproape de pământ
Şi-o să mă-mpingă cu faţa în noroi căscând.
Că atunci când mi-era bine nu conştientizam
Şi acum fug aiurea după tot ce nu am.
Mă rătăcesc prin locuri foarte bine cunoscute
Şi toate frumuseţile de ieri, azi îmi par urâte.
Totul s-a schimbat, timpul e de vină,
Deja e întuneric atunci când ajung la cină.
Minciunile nu m-afectează, pot să le aud,
Că eu, din păcate, ştiu adevărul crud.
Viaţa nu-i frumoasă, e plină de surprize,
Bine că pentru iad nu ne trebuie vize.

Trebuie s-avem curajul să nu întoarcem faţa
Când duşmanul ne bate, dar ne cruţă viaţa.
Sunt sătul de vise, sătul de tot,
Să-mi împlinesc dorinţele chiar nu mai pot.
Nu mai sunt suficient nici pentru mine
Şi ajung inevitabil la pastile,
Dar nu droguri, ci analgezice
Ca să-mi potolesc crizele ce
Mă fac să rup orice uşă
Ca să nu mai stau pe tuşă,
Stau pe-o linie albă ce desparte ceva,
Pe o parte sunt eu, pe cealaltă nu voi afla.
Nu vreau să trec dincolo, e prea devreme,
O să mă-nvăţ să judec după semne,
Pesemne că sunt ireparabil,
De vreme ce sunt un iubitor incurabil.

Am probleme cu mine, am probleme cu toţi,
În opinia mea peste tot sunt hoţi.
Nu există sinceritate, nu există dragoste.
Trebuie mai întâi să vezi lanţurile
Cu care eşti legat ca să le poţi rupe
Şi-apoi putem fi împărţiţi pe grupe.
Grupea mea să fie dusă la incinerare
Căci pentru viaţă am luptat prea tare
Şi-acum ne pare rău pentru efortul depus,
Dar ne vom odihnii cu toţii sus,
În rai suntem deja aşteptaţi,
În cele mai bune locuri vom fi aşezaţi.
Căci pe pământ toată treaba e sfârşită,
N-au rămas oameni ce fapte bune să comită.
Decât perechea mea şi eu în urma ei,
Zburăm liberi ca nişte porumbei.

New wave

I'm not asking you to believe me,
Just be here and you will see
That I'm not joking. Life is sad,
I try to drown it. I never could, so bad!
Tomorrow I will use a gun,
I have tried today but I haven't found one.
All seems to be hidden, I'm not riskin'
To lose a battle with the enemy within.
I fight for those days full of joy
When we cry to our parents to buy us a toy.
When we fell in love with the girl passing the street...
Those days are gone, you know what I mean.
We are old, tomorrow we can die;
I don't want to stay wondering: Why?
Do something for us all,
Take us closer to our goal.

Outside our homes is very quiet
Because the noise is expensive and no one would buy it.
We have parks, but the kids are smoking in schools,
We have laws, but the anarchy rulles.
The sun shines, we stay in our classes,
We see the blackboard through oval-shaped glasses.
The teachers are angry, the kids are bored.
This day of school I will abort.
I'm sick of these new teaching methods,
They are some desperate tries to delete my records;
Is another lie that I won't bite.
By the end of this, you will tell me I'm right.
And I know I am. This is my world,
But for some reason I have never told
You. Is a way of protection,
Because the schools are weapons for the resurrection.

Forgive us, God, if we are all wrong.
I would not wait to be awaked by the song
Of a funerary march. Is not possibile,
Even for the state is affordable.
The scientists are making progresses
Trying to meet the goddes
Of luck. Since she does not exist,
They could simply delete me from the playlist.
But I insist,
Just words aren't making a complaint,
'Cuz they would be just an empty wall to paint.
They are just parts of the truth.
I will ask all the youth
In this country to take a coin
In their hands and to join
Our cause. Me and myself asure you no loss.

Paşte fericit!

N-am mai compus de mult direct de pe mobil
Dar mă cred la fel de abil
Ca acum juma' de an când scriam continuu
Şi a venit timpul la blog să îi fac plinu'.
De Paşte nu mă odihnesc, c-am idei multe
Măcar să fie-atâta lume ca să le asculte
Mă încurajez singur, că nimenea
Nu mai are voie să se bage pe treaba mea.
Petrecere cu băutură am să fac
Sunt bolnav de oboseală, dar nu pot să zac
Am invitaţi ce nu pot să aştepte
Grătaru-i pregătit, trebuie să pun un peşte.
Trebuie să mâncăm mult, aşa e Paştele
Muzica să duduie până dărâmă casele
Noi începem să le adunăm iar
Strângem nişte lemne şi încingem alt grătar.

Cu burţile pline ne scufundăm în scaun
Suntem mânjiţi de ketchup, arăt ca un claun
Berea făcută şpriţ şi vinul rece
Vin câte doişpe, dar eu mai pot doar zece.
Aş dormi puţin dar îngheţ de frig
Am pus scaunele-n linie să formăm un dig
Câini iau de pe jos o parte din resturi
Muştele vin la noi mai rău ca la leşuri.
Plictiseală generală, n-avem subiect de discuţie
Un pescar tânăr ne face instrucţie
Noi îl aprobăm din cap, cu mult umor
Că prânzul pregătit de el e doar mulţumitor.
Nici n-a venit seara că ne-mpuţinăm
Am realizat c-avem familii cu care să stăm
Dăm pe gât înc-un pahar din suc de soia
Şi grăbim pasul să nu ne taie nevoia.

Scenarii mortuare

Îmi amintesc de ziua morţii mele
În antiteză cu aceea în care mâncam acadele.
Am trecut prin viaţă şi nimic n-am luat,
De aceea aşa repede s-a terminat.
Durata vieţii mele nu mă interesează,
Oricum, în prostie nimeni nu mă egalează.
Am să mor tânăr, la patru zeci de ani,
Am să mor virgin şi fără bani.
De-aia strâng acum chefuri cât mai pot,
Că vine momentul când zic: STOP!
Lumea la capul meu deja se strânge,
Dar toţi râd, nici un om nu plânge.
Viaţa mea toată a fost un banc,
Nici măcar nu am urcat în rang.
Minor la patru zeci de ani, ce fericire!
Sunt mort, să m-anunţe cineva şi pe mine!

Următoarea strofă e pentru prieteni
Ce au lipsit din plin, dar n-ai cum să te superi.
Poate au şi ei probleme mai mari,
Aleargă din colţ în colţ după bani.
N-am avut prietene, ce să zic gagici,
Pentru mine toate astea-s lucruri mici.
Am fost ocupat cu scara evolutivă
S-o dărâm cu fiecare cărămidă.
Sunt mort. Cine se-apleacă spre mine?
E o domnişoară ce spune fără ruşine
Că n-am avut curaj să ies cu ea;
Dar cine are timp de aşa ceva?
Oricum sunt mort, nu mai sunt vinovat,
Decât cu spiritul mai sunt la ea în pat.
Să nu te mire când o să ai un orgasm:
Să ştii că-i fisurată conducta de gaz!

Draga mea, îţi ofer dragoste de mort
Cu speranţa că în loc de tort
De ziua mea ai să vi în parcul rece
Şi izvorul meu de ură o să sece.
Îţi ofer o floare sau câte vrei
Cu condiţia să nu calci pe prietenii mei.
Să ştii că oamenii nu mor de proşti,
După ce ajungi aici mulţi ai să cunoşti.
Sigur fiind că nu te-am speriat suficient,
Bate vântul, se-aude toaca de lemn.
Te-ntorci şi ce vezi în spate:
Două stafii stau îmbrăţişate.
Nu, nu sunt eu, că eu sunt viu,
Nu-s în pământ că acum scriu.
Şi tu stai singură şi te rogi,
Dar când te plictiseşti tot acasă te întorci!