Din nou, de pe băncile şcolii/
Nerăpus de simptomele bolii/
Dau rime fine pentru cunoscători/
Să nu urlaţi, fiţi mai răbdători!/
Sunt rănit în adâncul sufletului/
Căci i-am oferit ajutor duşmanului/
Şi el a fost recunoscător/
Deşi mi-ajut duşmanul, vreau să îl omor/
Lucrez din greu să-mi îndeplinesc visul/
Fac exerciţii să-mi înfrumuseţez scrisul/
Dar nu frumuseţea lui fizică/
Ci topica, pentru cei care mă critică/
Mă aflu într-o stare critică/
Munţi grei mă apasă, nimeni nu-i ridică/
Toţi mă lasă să mă târăsc în noroi/
Degeaba vă e milă, sunt mai bogat ca voi/
Sufleteşte/
Căci bogat e sufletul care trăieşte/
Eu mă descurc uşor cu oamenii de rând/
E suficient să emit un gând/
Şi-o să vă meargă totul prost pentru restul lunii/
Gândul meu aduce moarte pentru unii/
Şi groază pentru alţii/
Când mă aud fac ulceraţii/
Până când intră în fibrilaţii/
Sunt tare ca stânca/
Las versul pe foaie cu stânga/
Mă manifest spontan în rime, versuri/
Pentru a scăpa de voi definitiv, fac câteva demersuri/
Şmecheria vă omoară, mii de cadavre pe străzi/
Sunteţi proşti, vă vindeţi creierul în lăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu