Versuri de elită

Eu sunt Bogdan, prietenii-mi spun Ari/
Dacă vă înjur, nu ieşiţi cu parii/
Nu mă alergaţi degeaba prin noroi/
Că mă-ntorc cu spatele şi sare tot pe voi/
De ce-ncercaţi să mă atacaţi/
Cumva nu mai aveţi ce să mâncaţi?/
Mâncaţi rahat că dreg, că fur/
Nu vedeţi cât sunt de dur?/
Sunt mai dur ca fierul/
Doar nu vreţi să iau bătaie-n ligă ca Oţelul/
Eşti de mămăligă, dar eşti moale/
Să punem de nişte sarmale/
Să-i săturăm pe cei cu gura mare/
Să nu vă fie rău, luaţi cu sare/
Cu puţin noroc n-o să cădeţi pe jos/
Faceţi o plecăciune şi scăpaţi frumos/
Oricât aş vrea, nu sunt periculos/
Pornesc de jos/
Dar mă ridic rapid/
Celor ce ştiu să ceară nu le promit nimic/
Promit că am să fiu pregătit/
Când ai minţit/
Fi sigur că te-am prins nepregătit/
Degeaba te zbaţi, nu vei scăpa/
Ştii c-aşa este regia, dar nu e regia mea/
Deci, cine vine s-o ia?/
Poate nu vei observa/
Că sunt atlet/
Pe portativ cu rimele mă-ntrec/
Şi nu câştig, deşi încerc/
Voi primi în acest cerc/
Doar oameni de valoare/
Ce-mi vor aduce o floare/
Nu vă primesc neinvitaţi/
Că nu fac cerc de neadaptaţi/
Ce fac eu se numeşte elită/
Proştii limba o să şi-o înghită/
Puternic e cel ce nu vomită/
Fraierul prost o să se simtă/
Că eu nu glumesc/
Ăsta e limbaj pur românesc/
Dacă crezi altceva te înşeli/
Ca pe nişte şei/
Şi devii un accesoriu/
Cum te simţi tu?/
Ţi-am prezentat o viaţă sau mai multe/
Cine are timp s-asculte/
Va şti cum să ne abordeze/
Probleme n-o să-şi creeze/
Dacă te simţi ceea ce eşti, un neadaptat/
Ar fi cazul să iei versul de la cap.