Stil mafiot

Tu nu ştii să citeşti din abecedar
Dar îţi cinsteşti prietenii la un grătar.
Cine te-a-nvăţat c-atâta vorbă furată
N-o să-ţi aducă ţie nota de plată?
Te lauzi că furi şi că ai combinaţii,
Dar încă n-ai ajuns să-ţi respecţi fraţii.
M-am săturat s-ascult sfaturi de la rataţii
Care nu se văd bine fără operaţii.
Pune mâna şi munceşte!
Chiar dacă mai puţin, statul încă plăteşte.
Nu contează că nu ţi-ai luat diploma,
Munceşte! ca să eviţi coma.
Lasă plimbatul cu maşina,
Că de azi se scumpeşte benzina,
De mâine se măresc taxele,
Degeaba ne-au micşorat lefurile.

Hai să le tăiem cefele
Şi să le sechestrăm averile!
Că trăim în această Românie
Unde totul instigă la golănie.
Nu ştiu câte sticle sparte
Am avut cu toţii azi-noapte,
Dar ştiu un lucru sigur, frate,
De mâine mergem mai departe!
Se scumpeşte totul începând cu pâinea
O s-ajungem toţi să tragem la rindea
Prin curtea unui patron putred de bogat.
Măcar să ne rămână timp şi de cântat!
Niciodată nu am zis că e uşor,
Dar prefer să mă chinui decât să mor.
Prefer să scot cartonaşu' roşu, să-l arăt.
Am fost crescut pe străzi în stil mafiot.

Fraierii mă copiază,
Sunt omul lor de bază.
Când industria o să fie mai comodă
Eu am să fiu deja la modă.
Fraierii se-aruncă cu aplomb,
Dar au capetele în formă de romb
Şi dacă mai ascultă un fragment cenzurat
O să se dea singuri cap în cap.
Nu am găsit altă rimă,
Dar am găsit o victimă.
O atac cu armele din dotare
Obiectele personale le supun la evaluare.
Mă găseşti în cartierul meu
Printre adulţi proşti şi puşti plini de tupeu.
Sunt mafiot, dar nu-s cu Mafia,
Sunt cu ai mei, pe restul nu conta.

Abecedar

Plouă de două zile şi e frig afară,
Ne-am întors iar în perioada de iarnă.
Nu ştiu ce să fac, cum să mă distrez,
Cred c-am început să delirez.
Vine-acum sfârşitul de săptămână
Şi o să iau o pauză bună
De patru zile, că sunt sărbători
Şi poate o să prind nişte peştişori!
De fapt nu-s sigur dacă o să merg
Cu ceilalţi oameni trebuie să mă-nţeleg.
Dar excursia e ca şi pregătită
Că de mult timp este plănuită.
Ne-am reparat toate maşinile
Şi am pregătit corturile,
Am scos din debara undiţele
Şi ne-am anunţat toate rudele.

Un rap-er pescar, cum s-a nimerit?
Că eu nu am talent la minţit.
Poate de asta nici nu mă pricep,
Mai bine mă întorc şi rămân la rap.
Mai bine cu şcoala sunt mai atent
Deşi nu voi rămâne corijent.
Am nevoie de rezultate mai bune,
Notele mari încep să se adune.
Proiecte în echipe stau pe masă,
Dar noi nu suntem uniţi ca şi clasă.
Şi nu trecem printr-o pasă proastă,
Asta e atitudinea noastră.
V-am povestit în acest abecedar
Viaţa de şcolar şi viaţa de pescar.
Nu le am cu minciuna, dar le am cu rima,
P-asta sper c-ai înţeles-o din prima.

Pregătire pentru alte vieţi

Încerc să atrag atenţia
Şi-n acelaşi timp să evit detenţia.
Că nu-s hoţ dar gândul meu omoară speranţe,
Înaintez în viaţă şi las în urmă chitanţe.
Las în urmă oameni care mă cunosc
Şi nu mă uit spre ei că nu are rost,
Că ei sunt acolo şi nu pot să m-audă.
Vocea mea e singura care mă laudă.
M-am descurcat până acum,
Fără hartă şi faruri am ieşit din fum.
Dar drumul ăsta-i pustiu şi nu ştiu unde duce,
Picioarele mele nu ştiu pe ce cărări s-o apuce.
Eu le mai îndrept
Şi încerc să par mai deştept
Când mă îmbrac în cămaşă şi sunt la patru ace
Care mă-nţeapă rău, deci le dau jos, drace.

Mă apucă târziu
Şi mă simt un nimic viu,
Dar dacă aş dispărea în secunda doi
Aş speria toţi oamenii ce ne-au cunoscut pe noi.
Deci trebuie să mai rămân.
Pentru cât timp, nu pot să vă spun.
Însă am o falsă impresie că cineva nu mă vrea
Şi-o să mă mute cu forţa altundeva.
Cât timp sunt pe Terra
Nimeni n-o să-mi depăşească bariera,
Nici un amărât cu faţă de Miki Maus
Sau gras cu sacu-n spate ca Santa Claus.
Mă teleportez
Pe altă planetă. Aici nu pot să trăiesc!
Am făcut prea multe lucruri pentru lumea din jur
Şi-mi promit că-n altă viaţă doar am să fur.

Prieteni falşi

Sunt sătul de atâţia prieteni falşi
Ce nu mă cheamă la o bere în oraş.
Cât timp ai bani, în jurul tău îi laşi.
Când nu mai ai, ei încep să facă paşi.
Ţi se face silă să îi asculţi,
Că ştii cât ai luptat să îi ajuţi,
Deşi şi-acum în jurul tău sunt mulţi
Cu toţii vor doar să-i împrumuţi.
Plecaţi de-aici, că nu mai am de dat!
Dar ei râd, de parcă am spus un banc.
Nu am glumit, am spus un adevăr,
De azi să nu-mi mai cereţi ajutor!
Nu meritaţi nimic din ce aveţi,
Că aveţi multe şi tot mai vreţi.
La un moment dat eu vă credeam fraţi,
Dar acum vă vreau pe toţi incineraţi.

Au trecut vremurile când umblam în gaşcă,
Acum părinţii voştri şi-au luat caleaşcă.
Când treceţi pe lângă mine claxonaţi grăbiţi;
Aţi uitat tot sau nu mai vreţi să ştiţi?
Îmi pare rău că am avut încredere,
Se pare că totul a fost o mare pierdere
De vreme şi de răbdare
Şi nu mai este timp de recuperare.
Totul s-a pierdut: gaşca, prietenia.
Oare cine v-a schimbat opinia?
Sau mereu aţi fost atât de egoişti...
Azi, într-o prietenie foarte mult rişti.
Tu crezi c-ai un tovarăş, când totu-i monoton,
Dar dup-o săptămână descoperi că-i sifon.
De atunci eu beau doar apă plată
Că nu există prietenie adevărată.

Prietenie există doar la vârste fragede,
Când încă nu ţi-ai descoperit valorile.
Atunci îţi deschizi porţile sufletului
În faţa colegului de bancă sau fetei vecinului.
O arzi pe maidan cu fetele de mic.
Fără să-ţi dai seama, te-ai îndrăgostit.
O să-ţi mai placă vreo două-trei şi te opreşti;
S-a terminat copilăria. Trebuie să creşti!
Acum te crezi mare şi vrei să dai ţepe.
Deja i-ai uitat pe foştii tăi prieteni.
Ţi-ai făcut alţii şi începi să-i împarţi
În prieteni falşi şi prieteni adevăraţi.
În prima categorie se-ncadrează toţi
Şi rupi foaia. Adevărul nu-l suporţi.
Te-ntrebi dacă fiecare e ceea ce pare,
Deşi ştii că nimeni nu-ţi va răspunde la-ntrebare.