Alt timp

Savurezi ce-i interzis? Nu spune nu!
Mai bine spune-ne ce faci tu
Vineri seară, ieşi la ţigare cu băieţii
După şcoală, sau ai mai mari pretenţii?
Oraşul este atât de liniştit,
Până şi gaborii au adormit.
Oricum, pe mine n-au cum să mă vadă,
În fiecare seară eu pe stradă stau de gardă.
Eu combin la colţul blocului,
Tu eşti speriat, nu stai locului,
Ai luat ţigări de pe jos şi-acum decizi
Dacă să le returnezi sau să te sinucizi.
Nu ştii cum să te integrezi în spaţiu!
Am fost şi eu în locul tău. Da, ştiu!

Ştiu când fumam în boscheţi cu prietenii mei,
Şi, până la urmă, am fost prinşi toţi trei.
Nu ne fila garda, era o profesoară
Ce ne-a pârât la director, la şcoală.
Mai târziu am aflat că, de fapt, fusese un sifon
Şi-mi vine să strivesc ţigările de beton.
Acum sunt fumător doar ocazional
Şi mă bate gândul să m-apuc iar.
Dar alocaţia este atât de mică...
Da, sunt minor! Să recunosc nu mi-e frică.
Mi-e frică doar de timpul ce a trecut
Şi nu mai are cine să-mi ţină de urât.
Te combin şi pe tine până îmi găsesc
Un loc în pământ să mă odihnesc.

Ăsta e cântecul ce ţi-am promis că-l fac,
E gata şi este praf!
E ca un drog şi rămâi dependentă,
Pentru ca data viitoare să fi mai atentă.
Cu mine nu-i de glumă, am experienţă,
Nu faci nimic dacă acţionezi cu prudenţă.
Ori merge, ori nu merge! Ăsta-i felul meu
Şi n-am întâlnit pân-acum lucru prea greu.
Sunt underground, nepoate,
Că doar aşa se poate.
Nu-i trăsătură de familie,
E dorinţa mea de a avea o opinie.
E un cântec scris pentru ziua de ieri
Când credeam că te uit dacă pieri.

Piste false

Nu ştiu de ce m-am complicat.
Dragostea e mai aproape decât mi-am imaginat.
Îmi suflă-n ceafă, dar nu o suport,
Nu mai vreau sentimentul ăsta, vreau să fiu mort.
Am alergat atâta timp după iluzii deşarte
Fără să privesc în jurul meu. Poate
Mi-aş fi găsit mai repede o pereche.
Însă soarta m-a lovit c-o pereche
De palme ce încă ustură,
Conştiinţa mă tot mustră;
Îmi spune să uit iubirea imposibilă,
S-o iau pe asta, că-i mai accesibilă.
Eu nu accept, că nu mai vreau
Atâtea suflete clandestine la bord să iau.

Peste tot în jurul meu sunt fete singure
Care nu au cu cine prin parc să se plimbe.
Nu că le-aş invita eu,
Să vorbesc despre asta încă mi-e greu.
Şi am lucruri mai importante de făcut:
Să termin toate lucrurile pe care le-am început.
Mulţi actuali soţi se cunosc din liceu,
Excepţia am să fiu eu.
Dar neieşind în societate, trotuare uscate
Nu mă vor ghida spre fete parfumate
De care să mă îndrăgostesc.
Deci spre mine, în oglindă am să privesc
La bătrâneţe, gândindu-mă la ele,
Că au fost multe, dar niciodată ale mele.

Am deschis ochii în plin întuneric.
Mă simt amplasat într-un decor malefic
În care, odată intrat,
Fără semne vizibile pot fi sacrificat.
Dar nu-i problemă, pentru dragoste mă jertfesc,
Nu cred că e lucru mai omenesc
Decât să-ţi deschizi mintea fetei care spune
Că întotdeaună ai avut gânduri bune.
Deşi tu ştii bine că nu-i aşa,
Şi de aceea ai ales-o pe ea.
Sau ea te-a ales în necunoştinţă de cauză,
Apoi Dumnezeu ţi-a trimis o rază:
Dragostea nu e fata la care ţineai aşa
De mult, e chiar viceversa.