Con soarta

Deja se ştie că-mi plac fetele cu părul blond
Şi pentru ele aş vrea să fiu un fel de James Bond,
Însă sunt doar un simplu poet
Care la certuri şi necazuri am magnet.
Îmi plac fetele cu ochi albaştri ca cerul,
Dar în faţa lor nu-mi pot atinge ţelul.
Uit pe moment ce doream să spun
Şi îmi amintesc departe, pe drum.
Îmi plac fetele ce au vocea caldă,
În timp ce altele lovesc în urechi ca o bardă.
Aş vrea ca fetele urâte în iad să ardă
Fiindcă produc leziuni permanente la mansardă.
Iubesc şi eu, dar îmi aleg perechea
Cu teama că mâine mă va mustra ureche.
Când întrebi ceva evident, devin palid
Datorită temperamentului meu acid.

Nu există fete urâte, doar băutură puţină,
Secretul este să n-o priveşti din lumină.
Dragostea ţine până găseşti alta mai bună
Şi-o să te holbezi la ea ca la a doua Lună.
Iubeşte cu capul! E un îndemn,
Dar pentru mulţi e frecţie la piciorul de lemn.
Că tot a ajuns discuţia la picioare,
Uită-te atent, fi sigur că le are!
Mie îmi plac picioarele normale,
Cele subţiri se rup, cele groase par baloane.
Corpul să fie bine proporţionat
Că mi-am luat ruletă pentru măsurat.
Fetele sunt bune cât timp ai nevoie de ele,
Dar gândeşte dinainte cum să scapi de ele,
Mai bine o minciună decât un adevăr,
Sau cel mai simplu: pune-i gumă în păr.

De ce sunt rău? Pentru că nu le cunosc.
Investigaţia gândirii lor nu-şi găseşte rost.
Fac lucruri mai importante: beau bere cu băieţii,
Cânt muzica asta şi nu am pretenţii.
Când mă voi îndrăgosti prima dată, am să plâng.
Mi-e teamă că mă va aduce cu picioarele pe pământ.
Le mai jignesc acum, când nu le cunosc,
Că mai târziu s-ar putea să cad de prost.
Şi nu-mi convine să afle toată lumea
Ce părere am eu despre femeia mea;
Dacă nu vă convine piesa asta deloc
Înghesuiţi-vă şi daţi-mi un foc
Că mi s-a stins tutunul şi cam bate vântul,
Iar cât timp am dreptate nu slăbesc cuvântul.
Iertaţi-mă! Sunt urmărit de două doamne-n roz.
Cred c-am uitat să plătesc când am tras la loz!