Sunt liber sapte zile pe saptamana/
Si vad scoala ca pe o femeie batrana/
Astept sa moara si sa-mi lase mostenire/
O inteligenta nemaivazuta-n omenire/
Imi fac partea mea de indatoriri/
Renunt incetisor la scurte amintiri/
Ma las prada unei morti subite/
Dar moartea nu ma ia, caci nimeni nu ma-nghite/
Claustrofob nu, doar cu teama de-naltime/
Sper ca atunci cand voi ajunge sus sa-mi fie bine/
Mai sus ca voi oricum deja sunt/
Caci sunt usor si ma las purtat de vant/
Ma las purtat catre visul realizat/
Ma las atras spre un loc de-aterizat/
Ca dup-atata faima ce mi s-a urcat la cap/
O sa-nebunesc si o sa dau toti banii la stat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu