Prieteni falşi

Sunt sătul de atâţia prieteni falşi
Ce nu mă cheamă la o bere în oraş.
Cât timp ai bani, în jurul tău îi laşi.
Când nu mai ai, ei încep să facă paşi.
Ţi se face silă să îi asculţi,
Că ştii cât ai luptat să îi ajuţi,
Deşi şi-acum în jurul tău sunt mulţi
Cu toţii vor doar să-i împrumuţi.
Plecaţi de-aici, că nu mai am de dat!
Dar ei râd, de parcă am spus un banc.
Nu am glumit, am spus un adevăr,
De azi să nu-mi mai cereţi ajutor!
Nu meritaţi nimic din ce aveţi,
Că aveţi multe şi tot mai vreţi.
La un moment dat eu vă credeam fraţi,
Dar acum vă vreau pe toţi incineraţi.

Au trecut vremurile când umblam în gaşcă,
Acum părinţii voştri şi-au luat caleaşcă.
Când treceţi pe lângă mine claxonaţi grăbiţi;
Aţi uitat tot sau nu mai vreţi să ştiţi?
Îmi pare rău că am avut încredere,
Se pare că totul a fost o mare pierdere
De vreme şi de răbdare
Şi nu mai este timp de recuperare.
Totul s-a pierdut: gaşca, prietenia.
Oare cine v-a schimbat opinia?
Sau mereu aţi fost atât de egoişti...
Azi, într-o prietenie foarte mult rişti.
Tu crezi c-ai un tovarăş, când totu-i monoton,
Dar dup-o săptămână descoperi că-i sifon.
De atunci eu beau doar apă plată
Că nu există prietenie adevărată.

Prietenie există doar la vârste fragede,
Când încă nu ţi-ai descoperit valorile.
Atunci îţi deschizi porţile sufletului
În faţa colegului de bancă sau fetei vecinului.
O arzi pe maidan cu fetele de mic.
Fără să-ţi dai seama, te-ai îndrăgostit.
O să-ţi mai placă vreo două-trei şi te opreşti;
S-a terminat copilăria. Trebuie să creşti!
Acum te crezi mare şi vrei să dai ţepe.
Deja i-ai uitat pe foştii tăi prieteni.
Ţi-ai făcut alţii şi începi să-i împarţi
În prieteni falşi şi prieteni adevăraţi.
În prima categorie se-ncadrează toţi
Şi rupi foaia. Adevărul nu-l suporţi.
Te-ntrebi dacă fiecare e ceea ce pare,
Deşi ştii că nimeni nu-ţi va răspunde la-ntrebare.