Raiul meu

În viaţa asta am pierdut tot ce se putea pierde
Şi instinctul de autoconservare în mine fierbe.
Fierbe pe foc o oală cu mâncare,
Trebuie să mă hrănesc, c-am slăbit prea tare.
Stresul mă doboară, sunt aproape de pământ
Şi-o să mă-mpingă cu faţa în noroi căscând.
Că atunci când mi-era bine nu conştientizam
Şi acum fug aiurea după tot ce nu am.
Mă rătăcesc prin locuri foarte bine cunoscute
Şi toate frumuseţile de ieri, azi îmi par urâte.
Totul s-a schimbat, timpul e de vină,
Deja e întuneric atunci când ajung la cină.
Minciunile nu m-afectează, pot să le aud,
Că eu, din păcate, ştiu adevărul crud.
Viaţa nu-i frumoasă, e plină de surprize,
Bine că pentru iad nu ne trebuie vize.

Trebuie s-avem curajul să nu întoarcem faţa
Când duşmanul ne bate, dar ne cruţă viaţa.
Sunt sătul de vise, sătul de tot,
Să-mi împlinesc dorinţele chiar nu mai pot.
Nu mai sunt suficient nici pentru mine
Şi ajung inevitabil la pastile,
Dar nu droguri, ci analgezice
Ca să-mi potolesc crizele ce
Mă fac să rup orice uşă
Ca să nu mai stau pe tuşă,
Stau pe-o linie albă ce desparte ceva,
Pe o parte sunt eu, pe cealaltă nu voi afla.
Nu vreau să trec dincolo, e prea devreme,
O să mă-nvăţ să judec după semne,
Pesemne că sunt ireparabil,
De vreme ce sunt un iubitor incurabil.

Am probleme cu mine, am probleme cu toţi,
În opinia mea peste tot sunt hoţi.
Nu există sinceritate, nu există dragoste.
Trebuie mai întâi să vezi lanţurile
Cu care eşti legat ca să le poţi rupe
Şi-apoi putem fi împărţiţi pe grupe.
Grupea mea să fie dusă la incinerare
Căci pentru viaţă am luptat prea tare
Şi-acum ne pare rău pentru efortul depus,
Dar ne vom odihnii cu toţii sus,
În rai suntem deja aşteptaţi,
În cele mai bune locuri vom fi aşezaţi.
Căci pe pământ toată treaba e sfârşită,
N-au rămas oameni ce fapte bune să comită.
Decât perechea mea şi eu în urma ei,
Zburăm liberi ca nişte porumbei.

New wave

I'm not asking you to believe me,
Just be here and you will see
That I'm not joking. Life is sad,
I try to drown it. I never could, so bad!
Tomorrow I will use a gun,
I have tried today but I haven't found one.
All seems to be hidden, I'm not riskin'
To lose a battle with the enemy within.
I fight for those days full of joy
When we cry to our parents to buy us a toy.
When we fell in love with the girl passing the street...
Those days are gone, you know what I mean.
We are old, tomorrow we can die;
I don't want to stay wondering: Why?
Do something for us all,
Take us closer to our goal.

Outside our homes is very quiet
Because the noise is expensive and no one would buy it.
We have parks, but the kids are smoking in schools,
We have laws, but the anarchy rulles.
The sun shines, we stay in our classes,
We see the blackboard through oval-shaped glasses.
The teachers are angry, the kids are bored.
This day of school I will abort.
I'm sick of these new teaching methods,
They are some desperate tries to delete my records;
Is another lie that I won't bite.
By the end of this, you will tell me I'm right.
And I know I am. This is my world,
But for some reason I have never told
You. Is a way of protection,
Because the schools are weapons for the resurrection.

Forgive us, God, if we are all wrong.
I would not wait to be awaked by the song
Of a funerary march. Is not possibile,
Even for the state is affordable.
The scientists are making progresses
Trying to meet the goddes
Of luck. Since she does not exist,
They could simply delete me from the playlist.
But I insist,
Just words aren't making a complaint,
'Cuz they would be just an empty wall to paint.
They are just parts of the truth.
I will ask all the youth
In this country to take a coin
In their hands and to join
Our cause. Me and myself asure you no loss.

Paşte fericit!

N-am mai compus de mult direct de pe mobil
Dar mă cred la fel de abil
Ca acum juma' de an când scriam continuu
Şi a venit timpul la blog să îi fac plinu'.
De Paşte nu mă odihnesc, c-am idei multe
Măcar să fie-atâta lume ca să le asculte
Mă încurajez singur, că nimenea
Nu mai are voie să se bage pe treaba mea.
Petrecere cu băutură am să fac
Sunt bolnav de oboseală, dar nu pot să zac
Am invitaţi ce nu pot să aştepte
Grătaru-i pregătit, trebuie să pun un peşte.
Trebuie să mâncăm mult, aşa e Paştele
Muzica să duduie până dărâmă casele
Noi începem să le adunăm iar
Strângem nişte lemne şi încingem alt grătar.

Cu burţile pline ne scufundăm în scaun
Suntem mânjiţi de ketchup, arăt ca un claun
Berea făcută şpriţ şi vinul rece
Vin câte doişpe, dar eu mai pot doar zece.
Aş dormi puţin dar îngheţ de frig
Am pus scaunele-n linie să formăm un dig
Câini iau de pe jos o parte din resturi
Muştele vin la noi mai rău ca la leşuri.
Plictiseală generală, n-avem subiect de discuţie
Un pescar tânăr ne face instrucţie
Noi îl aprobăm din cap, cu mult umor
Că prânzul pregătit de el e doar mulţumitor.
Nici n-a venit seara că ne-mpuţinăm
Am realizat c-avem familii cu care să stăm
Dăm pe gât înc-un pahar din suc de soia
Şi grăbim pasul să nu ne taie nevoia.

Scenarii mortuare

Îmi amintesc de ziua morţii mele
În antiteză cu aceea în care mâncam acadele.
Am trecut prin viaţă şi nimic n-am luat,
De aceea aşa repede s-a terminat.
Durata vieţii mele nu mă interesează,
Oricum, în prostie nimeni nu mă egalează.
Am să mor tânăr, la patru zeci de ani,
Am să mor virgin şi fără bani.
De-aia strâng acum chefuri cât mai pot,
Că vine momentul când zic: STOP!
Lumea la capul meu deja se strânge,
Dar toţi râd, nici un om nu plânge.
Viaţa mea toată a fost un banc,
Nici măcar nu am urcat în rang.
Minor la patru zeci de ani, ce fericire!
Sunt mort, să m-anunţe cineva şi pe mine!

Următoarea strofă e pentru prieteni
Ce au lipsit din plin, dar n-ai cum să te superi.
Poate au şi ei probleme mai mari,
Aleargă din colţ în colţ după bani.
N-am avut prietene, ce să zic gagici,
Pentru mine toate astea-s lucruri mici.
Am fost ocupat cu scara evolutivă
S-o dărâm cu fiecare cărămidă.
Sunt mort. Cine se-apleacă spre mine?
E o domnişoară ce spune fără ruşine
Că n-am avut curaj să ies cu ea;
Dar cine are timp de aşa ceva?
Oricum sunt mort, nu mai sunt vinovat,
Decât cu spiritul mai sunt la ea în pat.
Să nu te mire când o să ai un orgasm:
Să ştii că-i fisurată conducta de gaz!

Draga mea, îţi ofer dragoste de mort
Cu speranţa că în loc de tort
De ziua mea ai să vi în parcul rece
Şi izvorul meu de ură o să sece.
Îţi ofer o floare sau câte vrei
Cu condiţia să nu calci pe prietenii mei.
Să ştii că oamenii nu mor de proşti,
După ce ajungi aici mulţi ai să cunoşti.
Sigur fiind că nu te-am speriat suficient,
Bate vântul, se-aude toaca de lemn.
Te-ntorci şi ce vezi în spate:
Două stafii stau îmbrăţişate.
Nu, nu sunt eu, că eu sunt viu,
Nu-s în pământ că acum scriu.
Şi tu stai singură şi te rogi,
Dar când te plictiseşti tot acasă te întorci!

Alt timp

Savurezi ce-i interzis? Nu spune nu!
Mai bine spune-ne ce faci tu
Vineri seară, ieşi la ţigare cu băieţii
După şcoală, sau ai mai mari pretenţii?
Oraşul este atât de liniştit,
Până şi gaborii au adormit.
Oricum, pe mine n-au cum să mă vadă,
În fiecare seară eu pe stradă stau de gardă.
Eu combin la colţul blocului,
Tu eşti speriat, nu stai locului,
Ai luat ţigări de pe jos şi-acum decizi
Dacă să le returnezi sau să te sinucizi.
Nu ştii cum să te integrezi în spaţiu!
Am fost şi eu în locul tău. Da, ştiu!

Ştiu când fumam în boscheţi cu prietenii mei,
Şi, până la urmă, am fost prinşi toţi trei.
Nu ne fila garda, era o profesoară
Ce ne-a pârât la director, la şcoală.
Mai târziu am aflat că, de fapt, fusese un sifon
Şi-mi vine să strivesc ţigările de beton.
Acum sunt fumător doar ocazional
Şi mă bate gândul să m-apuc iar.
Dar alocaţia este atât de mică...
Da, sunt minor! Să recunosc nu mi-e frică.
Mi-e frică doar de timpul ce a trecut
Şi nu mai are cine să-mi ţină de urât.
Te combin şi pe tine până îmi găsesc
Un loc în pământ să mă odihnesc.

Ăsta e cântecul ce ţi-am promis că-l fac,
E gata şi este praf!
E ca un drog şi rămâi dependentă,
Pentru ca data viitoare să fi mai atentă.
Cu mine nu-i de glumă, am experienţă,
Nu faci nimic dacă acţionezi cu prudenţă.
Ori merge, ori nu merge! Ăsta-i felul meu
Şi n-am întâlnit pân-acum lucru prea greu.
Sunt underground, nepoate,
Că doar aşa se poate.
Nu-i trăsătură de familie,
E dorinţa mea de a avea o opinie.
E un cântec scris pentru ziua de ieri
Când credeam că te uit dacă pieri.

Piste false

Nu ştiu de ce m-am complicat.
Dragostea e mai aproape decât mi-am imaginat.
Îmi suflă-n ceafă, dar nu o suport,
Nu mai vreau sentimentul ăsta, vreau să fiu mort.
Am alergat atâta timp după iluzii deşarte
Fără să privesc în jurul meu. Poate
Mi-aş fi găsit mai repede o pereche.
Însă soarta m-a lovit c-o pereche
De palme ce încă ustură,
Conştiinţa mă tot mustră;
Îmi spune să uit iubirea imposibilă,
S-o iau pe asta, că-i mai accesibilă.
Eu nu accept, că nu mai vreau
Atâtea suflete clandestine la bord să iau.

Peste tot în jurul meu sunt fete singure
Care nu au cu cine prin parc să se plimbe.
Nu că le-aş invita eu,
Să vorbesc despre asta încă mi-e greu.
Şi am lucruri mai importante de făcut:
Să termin toate lucrurile pe care le-am început.
Mulţi actuali soţi se cunosc din liceu,
Excepţia am să fiu eu.
Dar neieşind în societate, trotuare uscate
Nu mă vor ghida spre fete parfumate
De care să mă îndrăgostesc.
Deci spre mine, în oglindă am să privesc
La bătrâneţe, gândindu-mă la ele,
Că au fost multe, dar niciodată ale mele.

Am deschis ochii în plin întuneric.
Mă simt amplasat într-un decor malefic
În care, odată intrat,
Fără semne vizibile pot fi sacrificat.
Dar nu-i problemă, pentru dragoste mă jertfesc,
Nu cred că e lucru mai omenesc
Decât să-ţi deschizi mintea fetei care spune
Că întotdeaună ai avut gânduri bune.
Deşi tu ştii bine că nu-i aşa,
Şi de aceea ai ales-o pe ea.
Sau ea te-a ales în necunoştinţă de cauză,
Apoi Dumnezeu ţi-a trimis o rază:
Dragostea nu e fata la care ţineai aşa
De mult, e chiar viceversa.

Regret

În septembrie două mii patru eram tot aici,
Încă dădeam foc cu lupa la furnici.
Însă Dumnezeu mi-a scos în cale
Ceva ce-avea să fie o dragoste mare.
Aveam zece ani. Şi ce dacă?
Şi ce dacă nu mai iubisem vreodată?
Totul s-a schimbat în ziua fatidică,
Am aflat cum e o dragoste imposibilă.
Ea era frumoasă, eu eram poet,
Nici prea bogat şi nici prea deştept.
Visam să fiu cu ea până la bătrâneţe,
Dar soarta mi-a pus în roate beţe.
Acum aş vrea să ştiu ce a simţit ea,
Vorbesc singur şi mă uit la poza sa.
Aş vrea să îi vorbesc, nu e prea departe,
Dar o mare indiferenţă ne desparte.

Nu vreau să ştiu cine e de vină,
Eu vreau ca ea lângă mine să vină.
Spune-mi orice şi am să te ascult,
Am inimă de copil, dar judec ca un adult.
Lasă-mă să-ţi cânt sau să îţi citesc,
Deja e-a treia oară când mă înjosesc
Să îţi transmit mesaj subliminal;
Sunt la pământ cu psihicul, în ultimul hal.
Alerg după cai verzi pe pereţi,
Ameţesc, că mă învârt în cerc;
Merg după groaznice himere,
Indiferenţa ta loveşte ca zece vipere.
Nu mă mai implic în viaţa cotidiană,
Îmi scad performanţele de la şcoală.
Mă întreb mereu, cum poţi
Să mă transformi într-o fantomă cu roţi?

Scriu rime, altceva nu ştiu să fac,
Le scriu pe blog, le cânt, dar nu am să tac.
Vreau să mă judece lumea, să mă cunoască.
S-ar mai pune cineva în situaţia noastră?
Iată înc-o strofă fără adresă,
Iată că pun iar caietul pe masă;
Blogul este din nou actualizat;
Tu nu eşti nicăieri, eşti de neobservat.
Am trecut de la golanul căruia nu-i păsa de şcoală
La omul care de la şapte se scoală,
Înţeleg aproape tot ce mi se explică,
Însă aş renunţa complet la matematică.
Am două coşmaruri pe ordinea de zi:
Locul din inimă gol şi cartea cu exerciţii.
Dacă nu ţi-e milă de asemenea postură
Citeşte, dracu', blogul şi mai taci din gură!

Răspunsuri

Nu sunt dur, după cum observi,
Am să răspund la orice întrebi.
Am răspunsurile gata pregătite,
De fapt, pe buze îmi pot fi citite.
Sunt deschis ca o carte, îmi rupi foile,
Plânsul tău mă udă ca ploile.
Te-aş iubi, dar mi-e frică de despărţire,
Mi-e teamă că rămân doar c-o amintire.
Unde ai fost în tot acest timp?
Gândul meu a stat pe un pat de ghimpi
În aşteptarea ta; ai mers pe altă rută,
Dar pe mine cine mă ajută?
Cine mă ajută să nu mai gândesc
Că tu exişti şi că te iubesc?
E o întrebare ce-mi macină inima:
Ce-ar fi fost dacă nu aş exista?

Prea multe întrebări îmi pun fără rost.
Sunt îndrăgostit; ba nu, am fost!
Şi totuşi, parcă încă sunt,
Alerg din urmă orice cuvânt.
Orice cuvânt te poate-aduce înapoi,
Dar n-are rost. Noi nu am fost doi
Şi poate nu vom fi niciodată,
Totuşi, nu pot iubi o altă fată.
Am rămas fermecat de privirea ta,
Sunt obsedat. Te rog, nu mă scuza!
Nu am altă cale să te ţin lângă mine
Decât într-o amară amintire.
Ploile îmi răcoresc sufletul
În care aş fi vrut să stai tu.
Însă stă o fantomă din trecut,
Aş vrea să o ia totul de la început.

Întrebări şi răspunsuri se-amestecă în cap,
Eu trebuie să le pun cap-la-cap.
În viaţa mea, tot ce nu ştiu,
Ca să aflu trebuie acolo să fiu.
Răspunsuri, acum, cred că am prea multe,
Nu-i nimeni în preajmă ca să le asculte.
Stau şi mă gândesc, inevitabil, iar
La tine şi totul e-n zadar.
Mă ascund câteodată după un ziar,
N-am îndrăznit să golesc vreun pahar,
Te aştept pe tine, să-l împărţim frăţeşte,
Sunt fostul tău coleg, ce încă te iubeşte.
Iată cum o scurtă melodie
Se transformă în scrisoare de dragoste.
Dac-ai ascultat şi nu te regăseşti,
Te rog frumos, de mine să nu te-ndrăgosteşti!

Iubirea e un drum

Azi am ieşit din casă la o plimbare,
Afară nu bătea vântul şi era soare.
Trotuarele ude după ploaia de ieri
Arată mai bine decât poţi tu să speri.
Sincer, mi-e lene să ies din casă,
Îmi găsesc ceva de lucru şi nu mai îmi pasă
De ce se întâmplă în jurul meu.
Dar azi să refuz mi-a fost greu.
Gândul îmi zboară la iubirile trecute
Care au fost, că nu au fost prea multe:
Vreo două fete la care ţin cu-adevărat
Şi încă nu le-am uitat.
Gândul nu stă şi-n continuare zboară
Înapoi la anii de şcoală.
Că acum sunt la liceu şi nu-mi e bine,
N-am încetat să te caut pe tine.

Dar cine eşti şi unde m-ai găsit,
Dacă nu sunt eu băiatul potrivit?
Nu vreau să plângi din propria ta vină,
Căci totul de la început va fi minciună.
Nori nu sunt, cerul e senin,
Dacă mă vrei, aşteaptă-mă, că vin!
Îmi caut jumătatea, ştiu că nu eşti tu,
Dar am pierdut deja două pân-acum.
Fredonez în gând o melodie tristă
Ştiind că pe lumea asta nu există
Cineva care să îţi ia locul,
Dar încă nu pot să uit totul.
Totul care, de fapt, n-a fost nimic,
Era o apă de ploaie ce bătea ritmic
În inima mea, n-o lăsa să stea,
Dar prefer ca tot să rămână aşa.

Am stat de vorbă cu unii, cu alţii,
Băieţi mai proşti ca mine ce-aveau deja relaţii.
Dar ce nu ştia el, pentru ceilalţi evident:
Fata îl trata ca pe-un simplu client.
Decât aşa iubire, mai bine plec pe Marte,
Unde toate inimile-s îngheţate.
Dacă acolo am să găsesc vreuna,
Atunci chiar că am realizat ceva.
Închid ochii destinului, îi deschid pe-ai mei.
Dacă nu mă vrei pe mine, atunci ce vrei?
Bani nu am, nu muncesc, sunt minor,
Stau în continuare în casa părinţilor.
Iubirile mele sunt un drum în oraş,
Stau la fiecare colţ: cum o iei, aşa o laşi.
Nu e vorba de curve, am mai spus, nu am bani,
Nici nu am nevoie, că am şaişpe ani.

Ghiont

Crezi că mă concentrez greu şi greşeşti,
Mult mai atent sunt când departe eşti.
Rup barierele cu viteza luminii în gândire
Şi las toţi neadaptaţii în nedumerire.
Sunt acelaşi Trepă, după cum ai văzut,
Pentru anumite persoane mă fac nevăzut
Ca să pot vedea. În consecinţă
Mă poţi numi cea mai abilă fiinţă.
Mi-am dezvoltat simţul citirii în priviri,
În a ta văd oarece sclipiri
De inteligenţă în stare latentă,
Dar pentru a o elibera n-ai destulă detentă.
Muşchii tăi mentali sunt nedezvoltaţi:
Eşti prost, dar te sfieşti s-o arăţi.
Citeşte o carte şi mănâncă urdă,
Facultatea de drept stă la pândă.

Statul îşi cerşeşte eroi
Al căror nume este şters de ploi.
Nu se vede în ce groapă suntem,
De aceea cu gunoi o umplem.
Internetul ne face mai deschişi la inimi,
Suficient cât să intre spinii
Şi să sângerăm mai mult ca la Potop.
Pare ireal? Nu e greu deloc.
Dai bani pe-abonamente la toate prostiile;
Care îţi mai sunt, de fapt, bucuriile?
Unde sunt prietenii tăi, unde sunt fetele
Care ieri roiau în jurul tău cu sutele?
Casetele şi CD-urile le ţin locul
Până când vei putea uita totul.
Dar, oare poţi să uiţi? Conştiinţa nu doarme
Şi te poate lovi cu propriile tale palme.

Dai cu capul de pereţi în baie
Sau cu picioarele de uşi în altă odaie,
Ai atârnat un cablu de bec,
Te sui pe scaun şi înghiţi în sec.
Sună telefonul, număr necunoscut,
Ca să răspunzi, de pe scaun ai coborât.
Eşti acelaşi prost pe care lumea-l cunoaşte,
Dar care, de azi, ştie ce face.
Ai planuri de viitor, îţi faci firmă,
În lumea asta orice prost se afirmă.
Statutul social ţi se confirmă
Şi prietenii stau cu mâna întinsă.
Ai ajuns bine. Cine te-a ajutat?
Oare nu sunt eu cel care te-a ridicat?
Trebuie să înţelegi care sunt costurile,
Altfel rămâi în banca ta, prostule.

Sweet hell

Îmi rezerv dreptul de a păstra tăcerea
Când nimeni nu ar putea suporta durerea
Pe care o am în oase şi în suflet
Şi mă deteriorează pe interior încet.
Viermii mă mănâncă de viu,
Nu mai sunt acel copil zglobiu
Care eram când m-ai cunoscut,
Sunt acelaşi suflet, dar în alt trup.
Dumnezeu mă vrea la El cât mai repede
Şi caut să-mi plătesc datoriile.
Nu vreau să rămân dator vieţii
În declinul actual al pieţei.
Nu mă căuta, că m-am dus,
Încă o stea a apus.

Eu am origine divină,
Sunt născut chiar din lumină.
Nu suport vanitatea de pe pământ
Când caracterul este tot mai strâmb.
Oamenii se sinucid cu miile,
Roşii sunt toate zidurile
Spitalelor şi blocurilor de locuinţe
Căci ne-am înşelat în prea multe privinţe.
Viaţa e spre moarte cale,
Nu-i pune întrebări nasoale
Că te trezeşti cu o palmă,
Deşi ea deobicei e calmă.
Ascultă-ţi şi mintea, nu doar inima
Şi dreptate îmi vei da.

Totul se ruinează într-o clipă.
Să fi în locaţia potrivită!
Sufletul tău merge pe o hartă
Deşi se spune că soarta e oarbă.
Sângele să nu se verse,
Am să te aştept pe trepte
În locul tău preferat
În zi de miercuri, pe înserat.
Dacă nu vi, eu dau biletul,
Că mai sunt mulţi care aşteaptă trenul
Spre iad în această noapte,
Eu îmi joc moartea în acte.
Iar când ceasul arată ora şase
Semaforul va fi pe roşu la sinapse.

Foamea străzii

Credeam că pot să mut munţii din loc,
Dar mi-am dat seama: cu minciuna nu mă joc.
Sunt multe variabile de luat în considerare
Şi mie mi-e foarte teamă de închisoare.
Când voi depăşi frica de comunicare
Poate statul va ataca cu tot ce are
În acest poet, cântăreţ vestit
Şi mă va lovi în chipul ce am cioplit
Cu scop de apărare,
Dar sper că lovitura nu va fi prea tare
Astfel încât să mă dărâme,
Să-mi ia leşul şi să îl consume.
Încă mă tem de cei ce au putere
Şi pot provoca cu ea durere.
Mă lansez în afirmaţii şi ajung pe Lună
Unde ziua e de şase ori mai bună.

Scrutez orizontul în căutare de tunuri,
Strada e mereu în căutare de bunuri
Pe care să le valorifice.
Negarea ta bârfa o s-o intensifice.
Ştiu cum se caută să se scape de lucruri
Furate, tu la chilipir te bucuri.
Gândeşte-te cum s-a simţit cel prădat
Când bunul lui de valoare la tine l-a aflat.
E ca şi cum tu i l-ai furat.
Mai gândeşte-te, îţi poţi face un bine.
Pe stradă oricine va face afaceri cu tine.
Îţi repet a treia oară: gândeşte-te!
Şi dacă nu-s de tine, ocoleşte-le!
Caută să-ţi faci bine ţie;
Unde ţi-e fericirea: în familie sau în hărtie?
Familia o să moară, hârtii or să mai fie.

Hârtiile-s numerotate, la o adică: pot fi găsite.
Nu te juca cu hărtii netipărite.
Stai în cercul tău de prieteni, nu ieşi afară!
Pentru asemenea lucruri tu nu ai făcut şcoală.
Şi poţi fi păcălit foarte uşor,
Nu cere ajutor, nu ne vom da de gol!
Probabil că la poliţie ai să ajungi.
Ai grijă ce le spui şi ce le ascunzi.
Că ei te miros chiar dacă n-ai băut nimic
Şi te pot conduce acasă în dric.
Stai în casa ta, uită tot ce ţi-am spus,
Mănâncă popcorn, dă pe gât un Ursus!
E bine să ştii la ce te raportezi
Şi să fi atent, probleme să nu creezi.
Că dacă ai încurcat persoane terţe
Sunt foarte sigur că nu or să te ierte.

Con soarta

Deja se ştie că-mi plac fetele cu părul blond
Şi pentru ele aş vrea să fiu un fel de James Bond,
Însă sunt doar un simplu poet
Care la certuri şi necazuri am magnet.
Îmi plac fetele cu ochi albaştri ca cerul,
Dar în faţa lor nu-mi pot atinge ţelul.
Uit pe moment ce doream să spun
Şi îmi amintesc departe, pe drum.
Îmi plac fetele ce au vocea caldă,
În timp ce altele lovesc în urechi ca o bardă.
Aş vrea ca fetele urâte în iad să ardă
Fiindcă produc leziuni permanente la mansardă.
Iubesc şi eu, dar îmi aleg perechea
Cu teama că mâine mă va mustra ureche.
Când întrebi ceva evident, devin palid
Datorită temperamentului meu acid.

Nu există fete urâte, doar băutură puţină,
Secretul este să n-o priveşti din lumină.
Dragostea ţine până găseşti alta mai bună
Şi-o să te holbezi la ea ca la a doua Lună.
Iubeşte cu capul! E un îndemn,
Dar pentru mulţi e frecţie la piciorul de lemn.
Că tot a ajuns discuţia la picioare,
Uită-te atent, fi sigur că le are!
Mie îmi plac picioarele normale,
Cele subţiri se rup, cele groase par baloane.
Corpul să fie bine proporţionat
Că mi-am luat ruletă pentru măsurat.
Fetele sunt bune cât timp ai nevoie de ele,
Dar gândeşte dinainte cum să scapi de ele,
Mai bine o minciună decât un adevăr,
Sau cel mai simplu: pune-i gumă în păr.

De ce sunt rău? Pentru că nu le cunosc.
Investigaţia gândirii lor nu-şi găseşte rost.
Fac lucruri mai importante: beau bere cu băieţii,
Cânt muzica asta şi nu am pretenţii.
Când mă voi îndrăgosti prima dată, am să plâng.
Mi-e teamă că mă va aduce cu picioarele pe pământ.
Le mai jignesc acum, când nu le cunosc,
Că mai târziu s-ar putea să cad de prost.
Şi nu-mi convine să afle toată lumea
Ce părere am eu despre femeia mea;
Dacă nu vă convine piesa asta deloc
Înghesuiţi-vă şi daţi-mi un foc
Că mi s-a stins tutunul şi cam bate vântul,
Iar cât timp am dreptate nu slăbesc cuvântul.
Iertaţi-mă! Sunt urmărit de două doamne-n roz.
Cred c-am uitat să plătesc când am tras la loz!

O altă treabă

Prietenii întotdeauna mă întreabă:
De muzica asta rap ce mă leagă?
Că n-am furat şi n-am făcut închisoare...
De fapt, e vorba de atitudine.
E vorba de cine eşti, de cum te comporţi
Şi de cum ştii cu fetele să te porţi,
E vorba... Dar nimeni n-o să-nţeleagă
Că din două mii zece e cu totul altă treabă.
Reprezint stilul meu original,
Îmi pun amprenta pe ce bag în buzunar.
Dacă voi credeţi că e cu final trist
Puteţi să angajaţi un criminalist.
Eu nu sunt pe stradă, sunt la locul meu,
Eu nu fur, eu cer de la Dumnezeu.

Eu am tot ce-mi trebuie: o sticlă şi-o cană
Pe care le dau că-mi place să dau de pomană.
Nu mă dau mare că nu am cu ce
Şi în fiecare zi câştig...încredere.
Lumea mă laudă, pe bună dreptate,
Că am reuşit să mă integrez în realitate.
Nu-i timpul pierdut pentru nimic, îmi spun,
Dar pentru-a face greşeli mă simt prea bătrân.
Îmi ajut semenii după puterile mele
Şi nu strâmb din nas la sarcinile grele.
Bani nu fac, îi câştig cu sudoare,
Să-i pot cumpăra mamei mele o floare.
Că ea m-a îndreptat pe drumul ăsta bun
Şi nu pot decât să-i mulţumesc acum.

Tot ce am, am de la părinţi,
Dacă tu zici că-i al meu, minţi.
Nu îi suport pe cei ce pierd bani în baruri
Şi pe cei ce-şi joacă viaţa la zaruri.
Poţi pierde totul foarte uşor
Şi vei cădea negreşit de pe al tău nor.
Fiecare are un loc sus, la Dumnezeu,
Şi nimeni nu va ajunge în locul meu.
"Viaţa e scurtă" e o mare minciună,
De fapt, viaţa e şi lungă şi bună.
Dacă ştii s-o trăieşti, trăieşte-o!
Dacă nu-ţi convine schimb-o, plăteşte-o!
Fă ce îţi place, citeşte, cântă
Şi nu băga în seamă lumea care nu ascultă!

Vicios

Băuturi energizante amestecate cu tărie
Pe moment ţi-aduc doar o scurtă bucurie.
Dar lasă-le cât poţi, dă-le de o parte,
Că dacă nu le controlezi îţi pot aduce moarte.
Nu fuma nici măcar trei ţigări pe zi
Că îţi faci, frate, praf plămânii.
Nu te da mare c-ai intrat în comă
Că vine ziua în care n-o să mai ieşi, mă!
Trăieşte zilele ca pe unele normale,
Bucură-te, chiar dacă-s nori şi nu e soare.
Fă ceva plăcut care să nu polueze,
E imposibil să găseşti ceva să nu te distreze.
Fă-i şi pe ceilalţi să se simtă bine
Că ei vor să se distreze şi cu tine,
Dar când îl vezi pe primul că goleşte ceaşca
Evaporează-te, frate, rupe gaşca!

Ai grijă de corp, dar şi de spirit,
Când nu te simţi sigur, nu băga spirt!
Ia o carte, citeşte un blog,
Mănâncă mâncare, nu un hot-dog!
Nu fura, nu da lucruri din casă
Că poţi fi prins şi eşti pasibil de pedeapsă.
E valabil în toate zilele,
Dar nu-i nimic dacă nu-ţi plac bilele.
Nu trage pe nas, doar respiră pe nas!
Poţi să încerci, eu n-am să te las!
Gândeşte, omule, că de-asta ai cap,
Dacă nu, dă-l mai repede la amanetat.
Fă ce e normal la vârsta care-o ai,
Eu nu-ţi spun degeaba să stai.
Dar decât să faci ceva şi apoi să regreţi,
Mai bine pune, dracu, mâna să munceşti!

Nu renunţ

Cât am pân-acum sigur îmi ajunge,
Indiferent viaţa unde mă duce,
N-am să sparg bănci pentru datorii
Şi nu am să fur de la mame cu copii.
Mă descurc singur, am ales ce fac,
Nu este nevoie să mă baţi la cap.
Viaţa este grea, deja am aflat,
Eu caut o cale prin care să răzbat.
Am părinţi şi prieteni care mă ajută,
În ei am încredere multă,
Dar nu pot face minuni şi o ştiu bine,
Deci trebuie să mă bazez pe mine.
Prea devreme m-am maturizat,
În oceanul cu probleme încă n-am călcat.
Dar simt că e aproape, se simte briza,
E împotriva a tot ce aş putea realiza.

Nu mă tem, ştiu că trec peste toate,
Calc pe capete şi vă dau coate.
Trebuie să iau ce îmi aparţine
Şi asta o fac prin muzică şi rime.
E talentul meu, de ce să nu-l valorific?
Pân-acum n-am întâlnit un critic
Care să-mi spună: nu-mi place asta.
Nu există, înafară de mama.
Ea e cea care îmi pune beţe-n roate,
Îmi zice să învăţ, să intru la facultate.
Eu nu o ascult, am altceva în plan,
Îmi pare rău că m-am irosit cu orele de pian.
O pierdere de timp pe care am plătit-o,
Acum sunt nevoit să trăiesc alt tempo.
Nu ştiu dacă-mi revin, dar cred că pot,
Prin ceea ce fac la capăt s-o scot.

Poate să nu m-ajute nimeni, voi continua!
Dacă te bagi în faţă tot merg pe calea mea.
Deţin unicul şi tristul adevăr:
Nu pot să fac nimic fără să supăr!

Intro Ari-zistibil

Nu ştiam ce se întâmplă când m-am luat de blogăreală,
Acum ştiu că duc o luptă foarte reală
Cu oameni de multe tipuri, unii mai puternici.
Dar majoritatea sunt doar nişte nemernici.
Eu îi stimez pe cei ce încă n-au domeniu
Şi până să şi-l cumpere mai trece un mileniu.
Aşa ne comportăm noi, cei fără bani,
Scriem pentru noi, nu pentru dolari.
Ştiu că înţelegi, că m-ai mai citit,
Dar eşti destul de prost şi nu ţi-ai amintit
Că eu nu sunt bogat, am cât să-mi ajungă.
Hai, la muncă, gata cu vorba lungă!
Blogul meu e pentru cei ce vor să citească
Şi în înţelepciune ei or să crească,
Dar nu din cauza a ceea ce prezint,
Ci pentru că niciodată nu mint.

Ce este aici se întâmplă la şcoală,
E ca recuperarea după orice boală.
Scriu pe blog ca să nu uit cine mă hrăneşte,
Body-guard mi-e Dumnezeu, doar el mă păzeşte.

Nu am nici un duşman. Ştiu că sună a clişeu,
Dar aşa este, adică ăsta sunt eu.
Îmi fac prieteni peste tot unde mă duc
Şi în ierarhie mai urc.
Conduc batalioane? Nu, nici măcar o clasă.
Dar ei nimic în urma lor nu lasă.
Eu am trei bloguri şi compun rime
Pentru ziua în care o să fie mai bine.
Blogării m-au văzut şi se tem de mine,
Dar nu îmi pierd timpul cu-ameninţări ieftine.
Intră să citeşti fapte şi curaj
Şi mâine vei vedea ce se-ntâmplă azi.
Îmi fac timp pentru pasiunile mele
Chiar dacă şcoala cere sacrificii grele.
Nu sunt avocat, dar sunt inamovibil,
Pentru voi toţi, rămân Ari-zistibil.

Cine se recunoaşte în aceste versuri?

La ce poze ciudate îţi faci în casă
Am crezut că vrei să devii nevastă,
Nu una de fiţe, ci una normală.
Dar lasă visele şi ţine-te de şcoală!
Nu ştiu cum gândeşti, nu mă interesează,
Stilul tău fals deja mă stresează.
O să îmi pun bandaje la urechi,
Să fiu pregătit atunci când începi.
Ce rochii ai, din epoca de ieri!
Dar la aşa iq ce poţi să ceri?
Lasă-te păgubaşă, învaţă să pui o faşă!
Renunţă la titlul de norocoasă!
Nu te critic, eu te învăţ,
Eşti aşa slabă, arăţi ca un băţ!
Bagă mâncare-n tine că nu dăunează,
Trei mese pe zi nu te-ngreunează.


Ce să zic? Aveam altă impresie
Despre tine. O dai în regresie.
Nu ştiu dacă ai vreo soluţie
Să scapi din această involuţie.
Fi copil, cât încă mai e timp,
Nu te aprinde aşa ca un chibrit!
Fă greşeli, că viaţa îţi permite,
Abordează stiluri de gândire diferite!
Fă ceva frumos, scrie sau pictează!
Aceste lucruri pe lume impresionează.
Îndrăgosteşte-te, îţi dau câteva sfaturi,
De acest sentiment nu o să te saturi.
Ai atâtea lucruri frumoase de făcut,
Copilăria e un sentiment plăcut
Ce cu însăşi viaţa rivalizează.
Aşa că mai gândeşte până să devii nevastă!

Hamacul din garaj

Intru peste tine, nu mă scuz de deranj!
Vreau să-ţi văd hamacul din garaj.
Sunt curios de unde l-ai luat
Şi mai ales, cine l-a montat?
Cam bătătoare-n ochi paleta de culori
Nici nu te apropii, că deja mori
Îţi rupi gâtul în aţele-alea multe
Şi nu-i nimeni în preajmă ca să te ajute.
Mai bine îl dai de pomană,
Deja în lume s-a dat alarmă.
Toţi ştiu că hamacul e la tine,
De acum eşti ţintă pentru multe torpile.
Aia e armă făcută de americani
Ca să fure de la fraieri bani,
E adusă-n România de o firmă chinezească,
Orice suflu de viaţă ei vor să-l oprească.

Nu-mi vine să cred că ai căzut în plasă,
Dar dacă mori, zău că nu îmi pasă!
Să nu-mi spui că nu te-am avertizat,
Trimite-l chiar acum înapoi în Irak!
Ei vor şti ce să facă cu el,
Chiar dacă o să bubuie niţel.
Sfârşim mai devreme o poveste,
Hamacu-a dispărut, nu ştim unde este.
Poate că a fost uitat definitiv,
Să mă baţi la cap nu mai ai motiv.
Deşi cred că ştiu că este într-un grajd,
Pardon, adică la tine în garaj.
Ştiu că nu l-ai dat, ştiu că l-ai păstrat.
De ce nu ai făcut ce te-am rugat?
Te las cum te-am găsit, în plin deranj,
Până când scoţi hamacul din garaj!

Mergi pe margine

Dacă ai şti de ce sunt în stare,
Când văd că în ţară e mânărie mare.
Nu poţi să mişti un deget că e tăiat,
România nu e chiar cum ne-am aşteptat.
Nu am încredere nici să trec strada
Că sigur mă urmăreşte garda,
Sniperu-i pe bloc gata să tragă.
Spune-mi acum societatea cât ţi-e dragă!
Găinarii iau pedepse prea aspre,
Deputaţii votează încă un set de taxe.
Lumea e cu stomacul lipit de spate.
Zău, frate, aşa nu se mai poate!
Zâmbeşti la lume, minciuni!
Cât ai dat să nu te bage la nebuni?
Banii învârt lumea, lumea ameţeşte,
Fiţi pregătiţi, ceva rău se pregăteşte!

N-am încredere decât în mine
Şi cred că aşa e cel mai bine.
Nu poţi şti cine e securist,
Dacă ţi-e rudă, e cu final trist.
Unul dintre voi trebuie să moară
Şi nu va fi o alegere uşoară,
El trebuie să continue să spioneze,
Nu are timp să te decapiteze.
Dar gaborii, odată puşi pe urma ta,
Cu mare greutate mai poţi scăpa.
Salvează-te, pleacă! Fugi în afară,
Poate ai noroc de o viaţă mai uşoară.
Nu te interesa de ce-i în ţară,
Rude şi prieteni sigur o să-ţi moară.
Important este că îţi e bine,
De-acum înainte fi mai atent la tine!

Hoţi se ascund în fiecare,
Dar nu îi vezi decât puşi sub reflectoare.
Viaţa e prea scumpă ca să o vindem,
Deci spre alte lumi noi deja tindem.

Fiecare a furat în viaţa lui ceva,
Să nu îndrăzneşti a te jura!
Fiecăruia i-au dispărut lucruri,
Dacă nu eşti tu, ar trebui să te bucuri!