Trăiesc simplu

Istoria se repetă în mai multe chipuri,
Îmi desconspiră poveşti şi mituri
Despre ce tip de persoane să mă feresc
Şi orice problemă am, să continui să cresc.
Viaţa mea nu-i simplă, vei zice 'şi a mea'
Când te-ai certat ultima dată cu maică-ta?
Dacă nu-ţi aminteşti sau a fost demult
Nici nu are rost să te mai ascult.
Probleme au toţi, eu caut rezolvarea
Mă pierd printre valuri şi nu mai văd marea
Mi-e suficient, însă, faptul că trăiesc
Îmi caut moartea, dar pân-atunci iubesc.
Las de la mine totdeauna cât pot
Dar împotriva urii nu am antidot
Trăiesc şi eu câte zile-oi mai avea
Oricum, când am să plec nimeni nu va observa.

Inutil

Dansez cu amintirile, când vor să vină
Şi mă întreb: Am fost eu de vină?
Dar răspunsul nu vine, sunt singur şi tac
Aud voci, m-apuc cu mâinile de cap.
Lumea crede că-s nebun, poate că sunt
Dar să-mi zică cineva pe care-l cred pe cuvânt
Că încrederea nu prea are loc în mine
Când dau în jur de tot felul de jivine.
Am alergat spre ideal, acum doar merg
În sens invers, dar măcar încerc
Să nu stau degeaba când România moare
Dar nu muncesc ca să-i dau de mâncare.
Nu am rău de mare, am rău de prostie
Că dovedeşte mereu că încă mai e vie
Ieşi din capul meu şi du-te unde crezi
Toţi proştii de azi pasc în cirezi.....
****

Calea de scăpare

Golanilor, care sunteţi javre
Voi nu vedeţi ploaia care cade
O să ne înece dacă n-o combatem
Haideţi, cât încă se poate.
Am aşteptat să vină o salvare
Dar încă ne înecăm în mare
De viaţă avem cu toţii oroare,
Promit, e ultima-ncercare.
Să lăsăm grijile toate acasă
Poate că e ultima şansă
Să mai schimbăm ceva în viaţa noastră
Căci nu putem şti ce ne aşteaptă.
Timpul aduce mari schimbări
Dar dup-obositoare căutări
În care toţi ne vom fi plictisit
Deşi nu avem teamă de nimic.

Pictăm totul în culori sumbre
Cu puţine lumini şi cu multe umbre
Aşteptăm Terra să se scufunde
Căci am pleca, dar nu avem unde.
Totul se macină încet
Vă spune un amator poet
Ce-ncearcă să găsească drumul
Când şansele se risipesc ca fumul.
Noi căutăm o scăpare
Fiind înconjuraţi de ajutoare
Ne pierdem, deşi nimeni nu moare
Acum suntem gata de schimbare.
Lumina s-a aprins în depărtare
Noi ne-am oprit din căutare
Nu mai căutăm scăparea
Căci Dumnezeu ne-a trimis iertarea.

Acelaşi oraş

Totul se schimbă fără să clipeşti
Depinde mult de locu-n care eşti
Cu alţi ochi tre' să-nveţi să priveşti
Fiindcă cei din jurul meu sunt sătui de poveşti.
N-o să câştigi mai mult respect dacă munceşti
Trebuie să-nveţi buzunare să goleşti
Dacă te mişti repede pe noi ne-ncetineşti
Eşti prea mic, fi gata să creşti!
În ţara asta totul e pe şpagă
Dar dacă ai probleme nimeni nu se bagă
Părinţilor le e frică că şi-o iau mai rău,
Deci, bazează-te doar pe pumnul tău.
Nu te învăţa de acum să furi
Că multe necazuri o să mai înduri
Nu e rândul nostru la suferinţă
Noi vom câştiga, dac-avem credinţă.

Partea neplăcută a României II

România este o ţară minunată
Dar în ea totul este cu plată
Banii nu ajung dintr-un salariu
Nu ne onorează acest prea mic onorariu.
Hoţii ne fură cu mâinile la spate
Nu mai există nici bani în bancomate
E România, cel mai sărac popor
În fiecare noapte dormi cu puşca-n dormitor.
Nu e uşor, dar ne-am obişnuit
Când vine salariul e deja cheltuit
Îmi vine să vomit, dar la figurat
Că tricolorul ne va fi furat.
Speranţele au dispărut deja
Ţara pare că se va transforma
Într-un parc de distracţii cu supra-taxă
Iar noi vom trăi pe tăiş de coasă.

România nu este o ţară strălucită!
Şi nu fac o afirmaţie gratuită
Am şi dovezi care o sprijină:
Pe mese e linişte, iar în suflete grindină.
România-i ca un om bine alcoolizat
Are toate organele făcute praf,
Şi atunci când ei cred că merge şmecheria
Îi bate la fotbal cu 2-0 Turcia.
Parlamentarii fură ca până acum
Lasând o ţară întreagă în drum
Alegerile deja sunt ţepe clasice
Ce ne fac nouă palmele arşice
Mânaţi de substanţe bahice
Asasinaţi în oraşe, în locuri publice
N-o să mai existe persoane pudice
Când n-or mai avea ce să îmbrace.

Partea neplăcută a României

E România, aici m-am născut
Dar pe străzi nu e nimic de văzut.
Sunt doar golanii, cerşetorii şi garda
Şi salvarea-i gata să te ia cu targa
Nu mai există milă, s-a pierdut cândva
Doamne ia-ne la tine, noi nu ne putem salva
Oare mai sunt şanse să-nviem trecutul?
Nu, mai bine dispărem cu totul!
Copiii noştri vor trăi tot mai rău,
'Să trăiţi bine', haide zi 'zău'
Când stomacul ne e lipit de spate
Tu spargi banii pe bere şi îi bagi la aparate.
Aşa nu se mai poate, dar eu ştiu
Că putem schimba asta până nu e prea târziu
Băgând furtunuri groase în casele lor
Ca să mai potolim foamea vidanjelor.

16 ore-n 3 minute

Ma pregatesc sa inchei o noapte
In care am facut de toate
Am baut din toate sticlele de pe masa
Cred ca m-au adus amicii-acasa.
Am spart un pahar, stiu sigur,
Ca i l-am spart in fata, il lasam chior.
Am rupt un scaun, ca stateam pe jos
Mai multi invitati decat locuri, nu-i frumos.
La un moment dat prajeam carne
Dar pentru cine? ca lumea doarme.
Nu-i carnea buna, toti se fereau de ea
Era bolnava, sau ce avea?
Am sarit pe geam, stau la parter
Si-am incuiat pe din-afara, sunt smecher
Intru prin casa liftului
Ca vreau pe din-auntru sa descui.

Merg picioarele mai repede ca mine
Simt praful pe jos, am espadrile
Aveam o sapca, cred c-a luat-o vantul
Ce naspa e cand nu stii drumul.
Inca o vodca si-as fi adormit
Dar m-au stropit cu apa si m-au trezit
Nu mai am autofocus, am busit un ford focus
Am crescut din el ca un lotus.
Mancarea mea preferata e saorma
Dar vor si-amicii mei sa-si faca norma
De bere si mititei de pe gratar
Teapa! e carne din aprozar.
Am alunecat la colt pe o piatra
Probabil parintii ingrijorati m-asteapta.
Eu sunt varza dar nu-s mancat
Parca de trei minute m-am mai inviorat.

Scenariu fatal

Ploua iar afara, pamantul s-a udat
Apa din cer toata s-a dat
Sinistratilor, voi n-aveti noroc
V-a adunat Dumnezeu pe toti la un loc.
Cred c-o sa va salveze
Dar o sa mai dureze
Ca e ocupat cu birocratia
Si pe Dumnezeu il afecteaza hotia.
Va rog eu sa mai rezistati
Poate invatati si sa inotati
Poate va cresc branhii ca la pesti
-Poate va salveaza Base!-Ce inocent esti!=))
Nu mai e scapare, consolati-va
In urmatoarea viitura aruncati-va.
Si daca mai aveti zile de trait
Va scoate Base cand o pleca la pescuit.

Stil mafiot

Tu nu ştii să citeşti din abecedar
Dar îţi cinsteşti prietenii la un grătar.
Cine te-a-nvăţat c-atâta vorbă furată
N-o să-ţi aducă ţie nota de plată?
Te lauzi că furi şi că ai combinaţii,
Dar încă n-ai ajuns să-ţi respecţi fraţii.
M-am săturat s-ascult sfaturi de la rataţii
Care nu se văd bine fără operaţii.
Pune mâna şi munceşte!
Chiar dacă mai puţin, statul încă plăteşte.
Nu contează că nu ţi-ai luat diploma,
Munceşte! ca să eviţi coma.
Lasă plimbatul cu maşina,
Că de azi se scumpeşte benzina,
De mâine se măresc taxele,
Degeaba ne-au micşorat lefurile.

Hai să le tăiem cefele
Şi să le sechestrăm averile!
Că trăim în această Românie
Unde totul instigă la golănie.
Nu ştiu câte sticle sparte
Am avut cu toţii azi-noapte,
Dar ştiu un lucru sigur, frate,
De mâine mergem mai departe!
Se scumpeşte totul începând cu pâinea
O s-ajungem toţi să tragem la rindea
Prin curtea unui patron putred de bogat.
Măcar să ne rămână timp şi de cântat!
Niciodată nu am zis că e uşor,
Dar prefer să mă chinui decât să mor.
Prefer să scot cartonaşu' roşu, să-l arăt.
Am fost crescut pe străzi în stil mafiot.

Fraierii mă copiază,
Sunt omul lor de bază.
Când industria o să fie mai comodă
Eu am să fiu deja la modă.
Fraierii se-aruncă cu aplomb,
Dar au capetele în formă de romb
Şi dacă mai ascultă un fragment cenzurat
O să se dea singuri cap în cap.
Nu am găsit altă rimă,
Dar am găsit o victimă.
O atac cu armele din dotare
Obiectele personale le supun la evaluare.
Mă găseşti în cartierul meu
Printre adulţi proşti şi puşti plini de tupeu.
Sunt mafiot, dar nu-s cu Mafia,
Sunt cu ai mei, pe restul nu conta.

Abecedar

Plouă de două zile şi e frig afară,
Ne-am întors iar în perioada de iarnă.
Nu ştiu ce să fac, cum să mă distrez,
Cred c-am început să delirez.
Vine-acum sfârşitul de săptămână
Şi o să iau o pauză bună
De patru zile, că sunt sărbători
Şi poate o să prind nişte peştişori!
De fapt nu-s sigur dacă o să merg
Cu ceilalţi oameni trebuie să mă-nţeleg.
Dar excursia e ca şi pregătită
Că de mult timp este plănuită.
Ne-am reparat toate maşinile
Şi am pregătit corturile,
Am scos din debara undiţele
Şi ne-am anunţat toate rudele.

Un rap-er pescar, cum s-a nimerit?
Că eu nu am talent la minţit.
Poate de asta nici nu mă pricep,
Mai bine mă întorc şi rămân la rap.
Mai bine cu şcoala sunt mai atent
Deşi nu voi rămâne corijent.
Am nevoie de rezultate mai bune,
Notele mari încep să se adune.
Proiecte în echipe stau pe masă,
Dar noi nu suntem uniţi ca şi clasă.
Şi nu trecem printr-o pasă proastă,
Asta e atitudinea noastră.
V-am povestit în acest abecedar
Viaţa de şcolar şi viaţa de pescar.
Nu le am cu minciuna, dar le am cu rima,
P-asta sper c-ai înţeles-o din prima.

Pregătire pentru alte vieţi

Încerc să atrag atenţia
Şi-n acelaşi timp să evit detenţia.
Că nu-s hoţ dar gândul meu omoară speranţe,
Înaintez în viaţă şi las în urmă chitanţe.
Las în urmă oameni care mă cunosc
Şi nu mă uit spre ei că nu are rost,
Că ei sunt acolo şi nu pot să m-audă.
Vocea mea e singura care mă laudă.
M-am descurcat până acum,
Fără hartă şi faruri am ieşit din fum.
Dar drumul ăsta-i pustiu şi nu ştiu unde duce,
Picioarele mele nu ştiu pe ce cărări s-o apuce.
Eu le mai îndrept
Şi încerc să par mai deştept
Când mă îmbrac în cămaşă şi sunt la patru ace
Care mă-nţeapă rău, deci le dau jos, drace.

Mă apucă târziu
Şi mă simt un nimic viu,
Dar dacă aş dispărea în secunda doi
Aş speria toţi oamenii ce ne-au cunoscut pe noi.
Deci trebuie să mai rămân.
Pentru cât timp, nu pot să vă spun.
Însă am o falsă impresie că cineva nu mă vrea
Şi-o să mă mute cu forţa altundeva.
Cât timp sunt pe Terra
Nimeni n-o să-mi depăşească bariera,
Nici un amărât cu faţă de Miki Maus
Sau gras cu sacu-n spate ca Santa Claus.
Mă teleportez
Pe altă planetă. Aici nu pot să trăiesc!
Am făcut prea multe lucruri pentru lumea din jur
Şi-mi promit că-n altă viaţă doar am să fur.

Prieteni falşi

Sunt sătul de atâţia prieteni falşi
Ce nu mă cheamă la o bere în oraş.
Cât timp ai bani, în jurul tău îi laşi.
Când nu mai ai, ei încep să facă paşi.
Ţi se face silă să îi asculţi,
Că ştii cât ai luptat să îi ajuţi,
Deşi şi-acum în jurul tău sunt mulţi
Cu toţii vor doar să-i împrumuţi.
Plecaţi de-aici, că nu mai am de dat!
Dar ei râd, de parcă am spus un banc.
Nu am glumit, am spus un adevăr,
De azi să nu-mi mai cereţi ajutor!
Nu meritaţi nimic din ce aveţi,
Că aveţi multe şi tot mai vreţi.
La un moment dat eu vă credeam fraţi,
Dar acum vă vreau pe toţi incineraţi.

Au trecut vremurile când umblam în gaşcă,
Acum părinţii voştri şi-au luat caleaşcă.
Când treceţi pe lângă mine claxonaţi grăbiţi;
Aţi uitat tot sau nu mai vreţi să ştiţi?
Îmi pare rău că am avut încredere,
Se pare că totul a fost o mare pierdere
De vreme şi de răbdare
Şi nu mai este timp de recuperare.
Totul s-a pierdut: gaşca, prietenia.
Oare cine v-a schimbat opinia?
Sau mereu aţi fost atât de egoişti...
Azi, într-o prietenie foarte mult rişti.
Tu crezi c-ai un tovarăş, când totu-i monoton,
Dar dup-o săptămână descoperi că-i sifon.
De atunci eu beau doar apă plată
Că nu există prietenie adevărată.

Prietenie există doar la vârste fragede,
Când încă nu ţi-ai descoperit valorile.
Atunci îţi deschizi porţile sufletului
În faţa colegului de bancă sau fetei vecinului.
O arzi pe maidan cu fetele de mic.
Fără să-ţi dai seama, te-ai îndrăgostit.
O să-ţi mai placă vreo două-trei şi te opreşti;
S-a terminat copilăria. Trebuie să creşti!
Acum te crezi mare şi vrei să dai ţepe.
Deja i-ai uitat pe foştii tăi prieteni.
Ţi-ai făcut alţii şi începi să-i împarţi
În prieteni falşi şi prieteni adevăraţi.
În prima categorie se-ncadrează toţi
Şi rupi foaia. Adevărul nu-l suporţi.
Te-ntrebi dacă fiecare e ceea ce pare,
Deşi ştii că nimeni nu-ţi va răspunde la-ntrebare.

Raiul meu

În viaţa asta am pierdut tot ce se putea pierde
Şi instinctul de autoconservare în mine fierbe.
Fierbe pe foc o oală cu mâncare,
Trebuie să mă hrănesc, c-am slăbit prea tare.
Stresul mă doboară, sunt aproape de pământ
Şi-o să mă-mpingă cu faţa în noroi căscând.
Că atunci când mi-era bine nu conştientizam
Şi acum fug aiurea după tot ce nu am.
Mă rătăcesc prin locuri foarte bine cunoscute
Şi toate frumuseţile de ieri, azi îmi par urâte.
Totul s-a schimbat, timpul e de vină,
Deja e întuneric atunci când ajung la cină.
Minciunile nu m-afectează, pot să le aud,
Că eu, din păcate, ştiu adevărul crud.
Viaţa nu-i frumoasă, e plină de surprize,
Bine că pentru iad nu ne trebuie vize.

Trebuie s-avem curajul să nu întoarcem faţa
Când duşmanul ne bate, dar ne cruţă viaţa.
Sunt sătul de vise, sătul de tot,
Să-mi împlinesc dorinţele chiar nu mai pot.
Nu mai sunt suficient nici pentru mine
Şi ajung inevitabil la pastile,
Dar nu droguri, ci analgezice
Ca să-mi potolesc crizele ce
Mă fac să rup orice uşă
Ca să nu mai stau pe tuşă,
Stau pe-o linie albă ce desparte ceva,
Pe o parte sunt eu, pe cealaltă nu voi afla.
Nu vreau să trec dincolo, e prea devreme,
O să mă-nvăţ să judec după semne,
Pesemne că sunt ireparabil,
De vreme ce sunt un iubitor incurabil.

Am probleme cu mine, am probleme cu toţi,
În opinia mea peste tot sunt hoţi.
Nu există sinceritate, nu există dragoste.
Trebuie mai întâi să vezi lanţurile
Cu care eşti legat ca să le poţi rupe
Şi-apoi putem fi împărţiţi pe grupe.
Grupea mea să fie dusă la incinerare
Căci pentru viaţă am luptat prea tare
Şi-acum ne pare rău pentru efortul depus,
Dar ne vom odihnii cu toţii sus,
În rai suntem deja aşteptaţi,
În cele mai bune locuri vom fi aşezaţi.
Căci pe pământ toată treaba e sfârşită,
N-au rămas oameni ce fapte bune să comită.
Decât perechea mea şi eu în urma ei,
Zburăm liberi ca nişte porumbei.

New wave

I'm not asking you to believe me,
Just be here and you will see
That I'm not joking. Life is sad,
I try to drown it. I never could, so bad!
Tomorrow I will use a gun,
I have tried today but I haven't found one.
All seems to be hidden, I'm not riskin'
To lose a battle with the enemy within.
I fight for those days full of joy
When we cry to our parents to buy us a toy.
When we fell in love with the girl passing the street...
Those days are gone, you know what I mean.
We are old, tomorrow we can die;
I don't want to stay wondering: Why?
Do something for us all,
Take us closer to our goal.

Outside our homes is very quiet
Because the noise is expensive and no one would buy it.
We have parks, but the kids are smoking in schools,
We have laws, but the anarchy rulles.
The sun shines, we stay in our classes,
We see the blackboard through oval-shaped glasses.
The teachers are angry, the kids are bored.
This day of school I will abort.
I'm sick of these new teaching methods,
They are some desperate tries to delete my records;
Is another lie that I won't bite.
By the end of this, you will tell me I'm right.
And I know I am. This is my world,
But for some reason I have never told
You. Is a way of protection,
Because the schools are weapons for the resurrection.

Forgive us, God, if we are all wrong.
I would not wait to be awaked by the song
Of a funerary march. Is not possibile,
Even for the state is affordable.
The scientists are making progresses
Trying to meet the goddes
Of luck. Since she does not exist,
They could simply delete me from the playlist.
But I insist,
Just words aren't making a complaint,
'Cuz they would be just an empty wall to paint.
They are just parts of the truth.
I will ask all the youth
In this country to take a coin
In their hands and to join
Our cause. Me and myself asure you no loss.

Paşte fericit!

N-am mai compus de mult direct de pe mobil
Dar mă cred la fel de abil
Ca acum juma' de an când scriam continuu
Şi a venit timpul la blog să îi fac plinu'.
De Paşte nu mă odihnesc, c-am idei multe
Măcar să fie-atâta lume ca să le asculte
Mă încurajez singur, că nimenea
Nu mai are voie să se bage pe treaba mea.
Petrecere cu băutură am să fac
Sunt bolnav de oboseală, dar nu pot să zac
Am invitaţi ce nu pot să aştepte
Grătaru-i pregătit, trebuie să pun un peşte.
Trebuie să mâncăm mult, aşa e Paştele
Muzica să duduie până dărâmă casele
Noi începem să le adunăm iar
Strângem nişte lemne şi încingem alt grătar.

Cu burţile pline ne scufundăm în scaun
Suntem mânjiţi de ketchup, arăt ca un claun
Berea făcută şpriţ şi vinul rece
Vin câte doişpe, dar eu mai pot doar zece.
Aş dormi puţin dar îngheţ de frig
Am pus scaunele-n linie să formăm un dig
Câini iau de pe jos o parte din resturi
Muştele vin la noi mai rău ca la leşuri.
Plictiseală generală, n-avem subiect de discuţie
Un pescar tânăr ne face instrucţie
Noi îl aprobăm din cap, cu mult umor
Că prânzul pregătit de el e doar mulţumitor.
Nici n-a venit seara că ne-mpuţinăm
Am realizat c-avem familii cu care să stăm
Dăm pe gât înc-un pahar din suc de soia
Şi grăbim pasul să nu ne taie nevoia.

Scenarii mortuare

Îmi amintesc de ziua morţii mele
În antiteză cu aceea în care mâncam acadele.
Am trecut prin viaţă şi nimic n-am luat,
De aceea aşa repede s-a terminat.
Durata vieţii mele nu mă interesează,
Oricum, în prostie nimeni nu mă egalează.
Am să mor tânăr, la patru zeci de ani,
Am să mor virgin şi fără bani.
De-aia strâng acum chefuri cât mai pot,
Că vine momentul când zic: STOP!
Lumea la capul meu deja se strânge,
Dar toţi râd, nici un om nu plânge.
Viaţa mea toată a fost un banc,
Nici măcar nu am urcat în rang.
Minor la patru zeci de ani, ce fericire!
Sunt mort, să m-anunţe cineva şi pe mine!

Următoarea strofă e pentru prieteni
Ce au lipsit din plin, dar n-ai cum să te superi.
Poate au şi ei probleme mai mari,
Aleargă din colţ în colţ după bani.
N-am avut prietene, ce să zic gagici,
Pentru mine toate astea-s lucruri mici.
Am fost ocupat cu scara evolutivă
S-o dărâm cu fiecare cărămidă.
Sunt mort. Cine se-apleacă spre mine?
E o domnişoară ce spune fără ruşine
Că n-am avut curaj să ies cu ea;
Dar cine are timp de aşa ceva?
Oricum sunt mort, nu mai sunt vinovat,
Decât cu spiritul mai sunt la ea în pat.
Să nu te mire când o să ai un orgasm:
Să ştii că-i fisurată conducta de gaz!

Draga mea, îţi ofer dragoste de mort
Cu speranţa că în loc de tort
De ziua mea ai să vi în parcul rece
Şi izvorul meu de ură o să sece.
Îţi ofer o floare sau câte vrei
Cu condiţia să nu calci pe prietenii mei.
Să ştii că oamenii nu mor de proşti,
După ce ajungi aici mulţi ai să cunoşti.
Sigur fiind că nu te-am speriat suficient,
Bate vântul, se-aude toaca de lemn.
Te-ntorci şi ce vezi în spate:
Două stafii stau îmbrăţişate.
Nu, nu sunt eu, că eu sunt viu,
Nu-s în pământ că acum scriu.
Şi tu stai singură şi te rogi,
Dar când te plictiseşti tot acasă te întorci!

Alt timp

Savurezi ce-i interzis? Nu spune nu!
Mai bine spune-ne ce faci tu
Vineri seară, ieşi la ţigare cu băieţii
După şcoală, sau ai mai mari pretenţii?
Oraşul este atât de liniştit,
Până şi gaborii au adormit.
Oricum, pe mine n-au cum să mă vadă,
În fiecare seară eu pe stradă stau de gardă.
Eu combin la colţul blocului,
Tu eşti speriat, nu stai locului,
Ai luat ţigări de pe jos şi-acum decizi
Dacă să le returnezi sau să te sinucizi.
Nu ştii cum să te integrezi în spaţiu!
Am fost şi eu în locul tău. Da, ştiu!

Ştiu când fumam în boscheţi cu prietenii mei,
Şi, până la urmă, am fost prinşi toţi trei.
Nu ne fila garda, era o profesoară
Ce ne-a pârât la director, la şcoală.
Mai târziu am aflat că, de fapt, fusese un sifon
Şi-mi vine să strivesc ţigările de beton.
Acum sunt fumător doar ocazional
Şi mă bate gândul să m-apuc iar.
Dar alocaţia este atât de mică...
Da, sunt minor! Să recunosc nu mi-e frică.
Mi-e frică doar de timpul ce a trecut
Şi nu mai are cine să-mi ţină de urât.
Te combin şi pe tine până îmi găsesc
Un loc în pământ să mă odihnesc.

Ăsta e cântecul ce ţi-am promis că-l fac,
E gata şi este praf!
E ca un drog şi rămâi dependentă,
Pentru ca data viitoare să fi mai atentă.
Cu mine nu-i de glumă, am experienţă,
Nu faci nimic dacă acţionezi cu prudenţă.
Ori merge, ori nu merge! Ăsta-i felul meu
Şi n-am întâlnit pân-acum lucru prea greu.
Sunt underground, nepoate,
Că doar aşa se poate.
Nu-i trăsătură de familie,
E dorinţa mea de a avea o opinie.
E un cântec scris pentru ziua de ieri
Când credeam că te uit dacă pieri.

Piste false

Nu ştiu de ce m-am complicat.
Dragostea e mai aproape decât mi-am imaginat.
Îmi suflă-n ceafă, dar nu o suport,
Nu mai vreau sentimentul ăsta, vreau să fiu mort.
Am alergat atâta timp după iluzii deşarte
Fără să privesc în jurul meu. Poate
Mi-aş fi găsit mai repede o pereche.
Însă soarta m-a lovit c-o pereche
De palme ce încă ustură,
Conştiinţa mă tot mustră;
Îmi spune să uit iubirea imposibilă,
S-o iau pe asta, că-i mai accesibilă.
Eu nu accept, că nu mai vreau
Atâtea suflete clandestine la bord să iau.

Peste tot în jurul meu sunt fete singure
Care nu au cu cine prin parc să se plimbe.
Nu că le-aş invita eu,
Să vorbesc despre asta încă mi-e greu.
Şi am lucruri mai importante de făcut:
Să termin toate lucrurile pe care le-am început.
Mulţi actuali soţi se cunosc din liceu,
Excepţia am să fiu eu.
Dar neieşind în societate, trotuare uscate
Nu mă vor ghida spre fete parfumate
De care să mă îndrăgostesc.
Deci spre mine, în oglindă am să privesc
La bătrâneţe, gândindu-mă la ele,
Că au fost multe, dar niciodată ale mele.

Am deschis ochii în plin întuneric.
Mă simt amplasat într-un decor malefic
În care, odată intrat,
Fără semne vizibile pot fi sacrificat.
Dar nu-i problemă, pentru dragoste mă jertfesc,
Nu cred că e lucru mai omenesc
Decât să-ţi deschizi mintea fetei care spune
Că întotdeaună ai avut gânduri bune.
Deşi tu ştii bine că nu-i aşa,
Şi de aceea ai ales-o pe ea.
Sau ea te-a ales în necunoştinţă de cauză,
Apoi Dumnezeu ţi-a trimis o rază:
Dragostea nu e fata la care ţineai aşa
De mult, e chiar viceversa.

Regret

În septembrie două mii patru eram tot aici,
Încă dădeam foc cu lupa la furnici.
Însă Dumnezeu mi-a scos în cale
Ceva ce-avea să fie o dragoste mare.
Aveam zece ani. Şi ce dacă?
Şi ce dacă nu mai iubisem vreodată?
Totul s-a schimbat în ziua fatidică,
Am aflat cum e o dragoste imposibilă.
Ea era frumoasă, eu eram poet,
Nici prea bogat şi nici prea deştept.
Visam să fiu cu ea până la bătrâneţe,
Dar soarta mi-a pus în roate beţe.
Acum aş vrea să ştiu ce a simţit ea,
Vorbesc singur şi mă uit la poza sa.
Aş vrea să îi vorbesc, nu e prea departe,
Dar o mare indiferenţă ne desparte.

Nu vreau să ştiu cine e de vină,
Eu vreau ca ea lângă mine să vină.
Spune-mi orice şi am să te ascult,
Am inimă de copil, dar judec ca un adult.
Lasă-mă să-ţi cânt sau să îţi citesc,
Deja e-a treia oară când mă înjosesc
Să îţi transmit mesaj subliminal;
Sunt la pământ cu psihicul, în ultimul hal.
Alerg după cai verzi pe pereţi,
Ameţesc, că mă învârt în cerc;
Merg după groaznice himere,
Indiferenţa ta loveşte ca zece vipere.
Nu mă mai implic în viaţa cotidiană,
Îmi scad performanţele de la şcoală.
Mă întreb mereu, cum poţi
Să mă transformi într-o fantomă cu roţi?

Scriu rime, altceva nu ştiu să fac,
Le scriu pe blog, le cânt, dar nu am să tac.
Vreau să mă judece lumea, să mă cunoască.
S-ar mai pune cineva în situaţia noastră?
Iată înc-o strofă fără adresă,
Iată că pun iar caietul pe masă;
Blogul este din nou actualizat;
Tu nu eşti nicăieri, eşti de neobservat.
Am trecut de la golanul căruia nu-i păsa de şcoală
La omul care de la şapte se scoală,
Înţeleg aproape tot ce mi se explică,
Însă aş renunţa complet la matematică.
Am două coşmaruri pe ordinea de zi:
Locul din inimă gol şi cartea cu exerciţii.
Dacă nu ţi-e milă de asemenea postură
Citeşte, dracu', blogul şi mai taci din gură!

Răspunsuri

Nu sunt dur, după cum observi,
Am să răspund la orice întrebi.
Am răspunsurile gata pregătite,
De fapt, pe buze îmi pot fi citite.
Sunt deschis ca o carte, îmi rupi foile,
Plânsul tău mă udă ca ploile.
Te-aş iubi, dar mi-e frică de despărţire,
Mi-e teamă că rămân doar c-o amintire.
Unde ai fost în tot acest timp?
Gândul meu a stat pe un pat de ghimpi
În aşteptarea ta; ai mers pe altă rută,
Dar pe mine cine mă ajută?
Cine mă ajută să nu mai gândesc
Că tu exişti şi că te iubesc?
E o întrebare ce-mi macină inima:
Ce-ar fi fost dacă nu aş exista?

Prea multe întrebări îmi pun fără rost.
Sunt îndrăgostit; ba nu, am fost!
Şi totuşi, parcă încă sunt,
Alerg din urmă orice cuvânt.
Orice cuvânt te poate-aduce înapoi,
Dar n-are rost. Noi nu am fost doi
Şi poate nu vom fi niciodată,
Totuşi, nu pot iubi o altă fată.
Am rămas fermecat de privirea ta,
Sunt obsedat. Te rog, nu mă scuza!
Nu am altă cale să te ţin lângă mine
Decât într-o amară amintire.
Ploile îmi răcoresc sufletul
În care aş fi vrut să stai tu.
Însă stă o fantomă din trecut,
Aş vrea să o ia totul de la început.

Întrebări şi răspunsuri se-amestecă în cap,
Eu trebuie să le pun cap-la-cap.
În viaţa mea, tot ce nu ştiu,
Ca să aflu trebuie acolo să fiu.
Răspunsuri, acum, cred că am prea multe,
Nu-i nimeni în preajmă ca să le asculte.
Stau şi mă gândesc, inevitabil, iar
La tine şi totul e-n zadar.
Mă ascund câteodată după un ziar,
N-am îndrăznit să golesc vreun pahar,
Te aştept pe tine, să-l împărţim frăţeşte,
Sunt fostul tău coleg, ce încă te iubeşte.
Iată cum o scurtă melodie
Se transformă în scrisoare de dragoste.
Dac-ai ascultat şi nu te regăseşti,
Te rog frumos, de mine să nu te-ndrăgosteşti!