Vicios

Băuturi energizante amestecate cu tărie
Pe moment ţi-aduc doar o scurtă bucurie.
Dar lasă-le cât poţi, dă-le de o parte,
Că dacă nu le controlezi îţi pot aduce moarte.
Nu fuma nici măcar trei ţigări pe zi
Că îţi faci, frate, praf plămânii.
Nu te da mare c-ai intrat în comă
Că vine ziua în care n-o să mai ieşi, mă!
Trăieşte zilele ca pe unele normale,
Bucură-te, chiar dacă-s nori şi nu e soare.
Fă ceva plăcut care să nu polueze,
E imposibil să găseşti ceva să nu te distreze.
Fă-i şi pe ceilalţi să se simtă bine
Că ei vor să se distreze şi cu tine,
Dar când îl vezi pe primul că goleşte ceaşca
Evaporează-te, frate, rupe gaşca!

Ai grijă de corp, dar şi de spirit,
Când nu te simţi sigur, nu băga spirt!
Ia o carte, citeşte un blog,
Mănâncă mâncare, nu un hot-dog!
Nu fura, nu da lucruri din casă
Că poţi fi prins şi eşti pasibil de pedeapsă.
E valabil în toate zilele,
Dar nu-i nimic dacă nu-ţi plac bilele.
Nu trage pe nas, doar respiră pe nas!
Poţi să încerci, eu n-am să te las!
Gândeşte, omule, că de-asta ai cap,
Dacă nu, dă-l mai repede la amanetat.
Fă ce e normal la vârsta care-o ai,
Eu nu-ţi spun degeaba să stai.
Dar decât să faci ceva şi apoi să regreţi,
Mai bine pune, dracu, mâna să munceşti!

Nu renunţ

Cât am pân-acum sigur îmi ajunge,
Indiferent viaţa unde mă duce,
N-am să sparg bănci pentru datorii
Şi nu am să fur de la mame cu copii.
Mă descurc singur, am ales ce fac,
Nu este nevoie să mă baţi la cap.
Viaţa este grea, deja am aflat,
Eu caut o cale prin care să răzbat.
Am părinţi şi prieteni care mă ajută,
În ei am încredere multă,
Dar nu pot face minuni şi o ştiu bine,
Deci trebuie să mă bazez pe mine.
Prea devreme m-am maturizat,
În oceanul cu probleme încă n-am călcat.
Dar simt că e aproape, se simte briza,
E împotriva a tot ce aş putea realiza.

Nu mă tem, ştiu că trec peste toate,
Calc pe capete şi vă dau coate.
Trebuie să iau ce îmi aparţine
Şi asta o fac prin muzică şi rime.
E talentul meu, de ce să nu-l valorific?
Pân-acum n-am întâlnit un critic
Care să-mi spună: nu-mi place asta.
Nu există, înafară de mama.
Ea e cea care îmi pune beţe-n roate,
Îmi zice să învăţ, să intru la facultate.
Eu nu o ascult, am altceva în plan,
Îmi pare rău că m-am irosit cu orele de pian.
O pierdere de timp pe care am plătit-o,
Acum sunt nevoit să trăiesc alt tempo.
Nu ştiu dacă-mi revin, dar cred că pot,
Prin ceea ce fac la capăt s-o scot.

Poate să nu m-ajute nimeni, voi continua!
Dacă te bagi în faţă tot merg pe calea mea.
Deţin unicul şi tristul adevăr:
Nu pot să fac nimic fără să supăr!

Intro Ari-zistibil

Nu ştiam ce se întâmplă când m-am luat de blogăreală,
Acum ştiu că duc o luptă foarte reală
Cu oameni de multe tipuri, unii mai puternici.
Dar majoritatea sunt doar nişte nemernici.
Eu îi stimez pe cei ce încă n-au domeniu
Şi până să şi-l cumpere mai trece un mileniu.
Aşa ne comportăm noi, cei fără bani,
Scriem pentru noi, nu pentru dolari.
Ştiu că înţelegi, că m-ai mai citit,
Dar eşti destul de prost şi nu ţi-ai amintit
Că eu nu sunt bogat, am cât să-mi ajungă.
Hai, la muncă, gata cu vorba lungă!
Blogul meu e pentru cei ce vor să citească
Şi în înţelepciune ei or să crească,
Dar nu din cauza a ceea ce prezint,
Ci pentru că niciodată nu mint.

Ce este aici se întâmplă la şcoală,
E ca recuperarea după orice boală.
Scriu pe blog ca să nu uit cine mă hrăneşte,
Body-guard mi-e Dumnezeu, doar el mă păzeşte.

Nu am nici un duşman. Ştiu că sună a clişeu,
Dar aşa este, adică ăsta sunt eu.
Îmi fac prieteni peste tot unde mă duc
Şi în ierarhie mai urc.
Conduc batalioane? Nu, nici măcar o clasă.
Dar ei nimic în urma lor nu lasă.
Eu am trei bloguri şi compun rime
Pentru ziua în care o să fie mai bine.
Blogării m-au văzut şi se tem de mine,
Dar nu îmi pierd timpul cu-ameninţări ieftine.
Intră să citeşti fapte şi curaj
Şi mâine vei vedea ce se-ntâmplă azi.
Îmi fac timp pentru pasiunile mele
Chiar dacă şcoala cere sacrificii grele.
Nu sunt avocat, dar sunt inamovibil,
Pentru voi toţi, rămân Ari-zistibil.

Cine se recunoaşte în aceste versuri?

La ce poze ciudate îţi faci în casă
Am crezut că vrei să devii nevastă,
Nu una de fiţe, ci una normală.
Dar lasă visele şi ţine-te de şcoală!
Nu ştiu cum gândeşti, nu mă interesează,
Stilul tău fals deja mă stresează.
O să îmi pun bandaje la urechi,
Să fiu pregătit atunci când începi.
Ce rochii ai, din epoca de ieri!
Dar la aşa iq ce poţi să ceri?
Lasă-te păgubaşă, învaţă să pui o faşă!
Renunţă la titlul de norocoasă!
Nu te critic, eu te învăţ,
Eşti aşa slabă, arăţi ca un băţ!
Bagă mâncare-n tine că nu dăunează,
Trei mese pe zi nu te-ngreunează.


Ce să zic? Aveam altă impresie
Despre tine. O dai în regresie.
Nu ştiu dacă ai vreo soluţie
Să scapi din această involuţie.
Fi copil, cât încă mai e timp,
Nu te aprinde aşa ca un chibrit!
Fă greşeli, că viaţa îţi permite,
Abordează stiluri de gândire diferite!
Fă ceva frumos, scrie sau pictează!
Aceste lucruri pe lume impresionează.
Îndrăgosteşte-te, îţi dau câteva sfaturi,
De acest sentiment nu o să te saturi.
Ai atâtea lucruri frumoase de făcut,
Copilăria e un sentiment plăcut
Ce cu însăşi viaţa rivalizează.
Aşa că mai gândeşte până să devii nevastă!

Hamacul din garaj

Intru peste tine, nu mă scuz de deranj!
Vreau să-ţi văd hamacul din garaj.
Sunt curios de unde l-ai luat
Şi mai ales, cine l-a montat?
Cam bătătoare-n ochi paleta de culori
Nici nu te apropii, că deja mori
Îţi rupi gâtul în aţele-alea multe
Şi nu-i nimeni în preajmă ca să te ajute.
Mai bine îl dai de pomană,
Deja în lume s-a dat alarmă.
Toţi ştiu că hamacul e la tine,
De acum eşti ţintă pentru multe torpile.
Aia e armă făcută de americani
Ca să fure de la fraieri bani,
E adusă-n România de o firmă chinezească,
Orice suflu de viaţă ei vor să-l oprească.

Nu-mi vine să cred că ai căzut în plasă,
Dar dacă mori, zău că nu îmi pasă!
Să nu-mi spui că nu te-am avertizat,
Trimite-l chiar acum înapoi în Irak!
Ei vor şti ce să facă cu el,
Chiar dacă o să bubuie niţel.
Sfârşim mai devreme o poveste,
Hamacu-a dispărut, nu ştim unde este.
Poate că a fost uitat definitiv,
Să mă baţi la cap nu mai ai motiv.
Deşi cred că ştiu că este într-un grajd,
Pardon, adică la tine în garaj.
Ştiu că nu l-ai dat, ştiu că l-ai păstrat.
De ce nu ai făcut ce te-am rugat?
Te las cum te-am găsit, în plin deranj,
Până când scoţi hamacul din garaj!

Mergi pe margine

Dacă ai şti de ce sunt în stare,
Când văd că în ţară e mânărie mare.
Nu poţi să mişti un deget că e tăiat,
România nu e chiar cum ne-am aşteptat.
Nu am încredere nici să trec strada
Că sigur mă urmăreşte garda,
Sniperu-i pe bloc gata să tragă.
Spune-mi acum societatea cât ţi-e dragă!
Găinarii iau pedepse prea aspre,
Deputaţii votează încă un set de taxe.
Lumea e cu stomacul lipit de spate.
Zău, frate, aşa nu se mai poate!
Zâmbeşti la lume, minciuni!
Cât ai dat să nu te bage la nebuni?
Banii învârt lumea, lumea ameţeşte,
Fiţi pregătiţi, ceva rău se pregăteşte!

N-am încredere decât în mine
Şi cred că aşa e cel mai bine.
Nu poţi şti cine e securist,
Dacă ţi-e rudă, e cu final trist.
Unul dintre voi trebuie să moară
Şi nu va fi o alegere uşoară,
El trebuie să continue să spioneze,
Nu are timp să te decapiteze.
Dar gaborii, odată puşi pe urma ta,
Cu mare greutate mai poţi scăpa.
Salvează-te, pleacă! Fugi în afară,
Poate ai noroc de o viaţă mai uşoară.
Nu te interesa de ce-i în ţară,
Rude şi prieteni sigur o să-ţi moară.
Important este că îţi e bine,
De-acum înainte fi mai atent la tine!

Hoţi se ascund în fiecare,
Dar nu îi vezi decât puşi sub reflectoare.
Viaţa e prea scumpă ca să o vindem,
Deci spre alte lumi noi deja tindem.

Fiecare a furat în viaţa lui ceva,
Să nu îndrăzneşti a te jura!
Fiecăruia i-au dispărut lucruri,
Dacă nu eşti tu, ar trebui să te bucuri!

Şase ani

Micile plăceri ale vieţii nu le-am avut,
Ceea ce-am iubit eu am pierdut.
Timpul ne face să ne blestemăm zilele,
Să ne cunoaştem mai bine sinele.
Ce frumos era în două mii şapte,
Umblam mult prin oraş cu hainele curate,
Scriam pe bănci, pereţi cu pixuri furate
Şi toate faptele povestite erau adevărate.
Noi fumam şi beam tot ce prindeam,
De colegi şi profi ne ascundeam.
Erau câţiva care ştiau,
Colegi, că dacă erau profesori la director ne pârau.
În două mii opt multă golăneală,
Cred că nimănui nu-i păsa de şcoală.
După patru ore, că mai mult nu stăteam,
Ne duceam prin baruri: beam şi fumam.

Acum am amintiri cu ce a fost odată,
Deşi eram şmecher nu impresionam nici o fată.
Acum m-am cuminţit, nu mai ies din casă,
Dar am fost păcălit, am căzut în a timpului plasă,
Din care nimeni nu poate să iasă.
Am devenit ceea ce uram,
Fericire găseam doar când fumam,
De băut mă lăsasem fiindcă nu mai aveam
Bani şi prietenii începeau să dispară.
La un moment dat singurătatea a-nceput să doară.
M-am lăsat pradă timpului ce trece,
Cu alte cuvinte: mă îmbăt cu apă rece.
Când mă uit pe geam o lume se distruge;
Poate cineva pe Dumnezeu să-l roage
Să dea timpul înapoi cu şase ani?
Atunci când dragostea nu se baza pe bani.

Naşul

Am în gând să fac o nouă faptă,
Risipitorilor să le dau un pumn în barbă.
Şmecherilor ce cred că timpul stă în loc,
Iar când o iau la vale cred că n-au noroc.
Nu face tu glume pe seama mea,
Ai un supravieţuitor în faţa ta.
Prin ceea ce fac şi cum mă comport
Pot oricând în timp să mă-ntorc.
Nivelul tău de gândire se crede elevat,
Dar cu ajutorul meu va fi basculat.
N-ai găsit încă pe cine să se compare cu tine,
Poftim, neică, încearcă-mă pe mine.
Ştiu, sunt prea tare şi te derutez,
Dar nu ai şanse, niciodată nu clachez.
Ai omis un lucru, să-ţi intre-n cap bine:
Nu te pune cu oameni mai deştepţi ca tine!

Fac miliţia!

Nu mai vreau s-aud de libertate,
E ca ultima zi în care-am spus: Frate!
Totul e minciună, voi nu realizaţi,
Din ce în ce mai greu vă maturizaţi.
Acum lăsaţi trecutul să vorbească despre voi
Chiar dacă v-aţi schimbat şi sunteţi oameni noi.
Nu mai aveţi încredere decât în rude,
Şmecheria este să fi prudent.
Nu mai faci combinaţii, acum ţi-e frică,
Nu şti părinţii tăi ce or să zică
Dacă află că dai ţepe şi-ţi merge bine,
Fi sigur că n-or să fie mândrii de tine.
Nu te duce la ei când îţi iei prima maşină,
Vor crede că-i furată şi-apoi leşină.
Fă totul pas cu pas, dar nu rămâne-n urmă,
Ia-ţi ce ai nevoie că viaţa e dură.

E greu să rezişti, mereu trebuie să mişti
Ceva, viaţa să o rişti.
Însăşi viaţa e un scop în sine
Şi ca oricine vreau s-o fac mai bine.
Nu mă laud, ştiu că-s gabori peste tot,
Nu mi-e frică, ei acţionează doar la pont.
Dacă ai şi-un joint viaţa-i mai frumoasă,
Dar eu mă mulţumesc cu o ţigare românească.
Trăiesc normal cu un salariu mediu,
Să ies din cercul ăsta n-am găsit remediu.
E greu acum, dar vârsta mi-o permite,
O să-ncerc să ies cu trei acţiuni grăbite.
Dacă voi fi prins, lăsaţi-o baltă,
Viaţa-i mai albă pe partea cealaltă.
Dacă mă întorc schimbăm filozofia
Cu cea americană: fac miliţia!

Real rap

Nu-mi bat capul pentru orice prostie
Hainele nu mi se par o şmecherie
Haina nu face pe om, dar dă bine,
Apără-te când vezi că dă în tine.
Şapca cu cozoroc întors nu e la modă
Şi lumea s-a săturat să o vadă
Şmecherii s-au emancipat
Fraierii pe loc au paralizat.
Oamenii de rând intră-napoi în rând
Supravieţuirea e pe locul secund
Pe primul stau telefoanele mobile,
Genţile şi accesoriile inutile,
Pe care oamenii nu mai ştiu cum să le combine.
Această involuţie ne pune-n prag
Ceva ce toţi am aşteptat cu drag:
Revine-n ton moda cu espadrile.


Mersul ăla, de unde l-ai luat?
Să nu-mi spui că l-ai câştigat!
Înţelegeam dacă aveai încălţăminte mică,
Acum toţi opăriţii se oftică.
Faţa aia cred că-i de la second-hand
Degeaba încerci să stabileşti un nou trend.
Ai toată faţa găurită, aud cum răsuflă
Nu râde, că n-am spus o glumă, ÎNCĂ.
Frustrarea ta e mai înaltă ca hotelul.
Oare ce face în timpul liber cerebelul?
Sunt sigur că urmăreşte telenovele
Că de-aia arăţi ca parcă scos din ele.
Ne pare rău că s-a comis eroare,
La prima ocazie revenim cu o floare.
De fapt, tradiţia spune cu două
Şi ca s-o uzi, o să te faci că plouă.


Avem destule specimene, multe cu probleme,
Dar sunt inofensive, nu ai de ce te teme.
Poţi să le atingi şi să le hrăneşti,
Dar fi foarte atent atunci când le vorbeşti.

Sunt în formă

Din nou, de pe băncile şcolii/
Nerăpus de simptomele bolii/
Dau rime fine pentru cunoscători/
Să nu urlaţi, fiţi mai răbdători!/
Sunt rănit în adâncul sufletului/
Căci i-am oferit ajutor duşmanului/
Şi el a fost recunoscător/
Deşi mi-ajut duşmanul, vreau să îl omor/
Lucrez din greu să-mi îndeplinesc visul/
Fac exerciţii să-mi înfrumuseţez scrisul/
Dar nu frumuseţea lui fizică/
Ci topica, pentru cei care mă critică/
Mă aflu într-o stare critică/
Munţi grei mă apasă, nimeni nu-i ridică/
Toţi mă lasă să mă târăsc în noroi/
Degeaba vă e milă, sunt mai bogat ca voi/
Sufleteşte/
Căci bogat e sufletul care trăieşte/
Eu mă descurc uşor cu oamenii de rând/
E suficient să emit un gând/
Şi-o să vă meargă totul prost pentru restul lunii/
Gândul meu aduce moarte pentru unii/
Şi groază pentru alţii/
Când mă aud fac ulceraţii/
Până când intră în fibrilaţii/
Sunt tare ca stânca/
Las versul pe foaie cu stânga/
Mă manifest spontan în rime, versuri/
Pentru a scăpa de voi definitiv, fac câteva demersuri/
Şmecheria vă omoară, mii de cadavre pe străzi/
Sunteţi proşti, vă vindeţi creierul în lăzi.

Era şi timpul!

Ţara asta începe să se-ndrepte/
Şmecherii sunt ţinuţi în stângi şi drepte/
Rap-erii nu trebuie să mai aştepte/
Deşi ei lovesc de mult cu rime deştepte/
Şi rock-erii se ridică cu spray lacrimogen/
În zgomot de metal răspund ei la apel/
Chitara-bas împreună cu beat-ul/
Aduc de azi şmecherilor sfârşitul.

Lectii de furt

Nu v-a prins soarele bine si vreti sa furati/
Dar fitele, spuneti-mi, de unde le luati?/
Nu sunteti majori, dar nici macar pe-aproape/
Vreti sa va-mbogatiti furand noapte de noapte/
Furtul nu e simplu, trebuie calculat/
Stiu de la un amic care a fost turnat/
Si nici sa nu gandesti/
Ca te imbogatesti/
Pe strada, zi de zi, se fac mii de greseli/
Lumea nu invata din faptele de ieri/
Vor sa pagubeasca, stiu si eu sentimentul/
Dar lor le lipseste din plin antrenamentul/
Ei cred ca daca bagi mana in genti ai fugit cu suta/
Poate azi ai luat ceva, dar maine schimba ruta!/
Stai cat mai ascuns, puneti o palarie/
Si, mai ales, nu fura din smecherie/
Fura cu bun simt, daca se poate spune/
Daca vrei s-apuci si ziua de maine/
Gaborii pandesc deghizati in babe/
Nefiind atenti la abateri mai grave/
Daca n-ai noroc si esti prins in fapt/
Fi foarte rapid sau vei fi mancat/
Fa-te ca citesti ziarul pe o canapea/
Asteapta, oameni se vor aseza/
De aici rezulta nenumarate metode/
Ce nu le pot explica doar in doua vorbe/
Ai grija la 'clientii' pe care ii alegi/
Si daca pierzi vreunul, dupa el sa nu alergi/
Daca ai inteles cum se prinde prada/
Peste-o luna-doua vom imparti strada.

Plecati-va capul!

Plecati capul in fata mea/
Sa ma raniti nu va voi lasa/
Armele voastre nu au spor/
Fiti siguri ca nu o sa mor/
Eu nu am suflet, deci nu respir/
De aceea cand va privesc ma mir/
Eu sunt durere, sunt un corp de ura/
Si n-o sa am cuvinte de lauda in gura/
Ma manifest spontan, c-asa e stilu'/
Si nu-mi vei sterge de pe fata smilu'/
Asta e smecheria, nu fi greu de cap/
Eu scriu versuri si rime, nu fac rap/
Nu cant pe negativ/
Ca nu am motiv/
Eu gandesc pentru o generatie/
Fara sa primesc o remuneratie/
Fac totul din placere, nu ma acuzati/
Cat sunt in fata voastra, capul sa-l plecati!

Eu sunt baza

Am o voce guturală, nu te speria/
Acum sunt bolnav şi asta-i vocea mea/
Dacă te cert înseamnă că ai greşit/
Dacă eşti mort, eu te-am nimicit/
Dacă gândeşti, îmi datorezi totul mie/
Că am fost atent la ora de chimie/
Dacă te iert, înseamnă că m-am plictisit/
Nu-s foarte dur, am mărturisit/
În mod special am grijă de tine/
Te spânzur de bec dacă te iei de mine/
N-am pedigree, că nu sunt câine/
Îmi trăiesc viaţa fără să ştiu ce va fi mâine/
Dar sunt un mic geniu şi vei afla/
Că tot ce-ţi aparţine e inventat de...mine.

Arăţi jalnic

Ştiu că nu îţi pasă cât arăţi de ridicol/
Pentru decenţă eşti un real pericol/
Şi nu neapărat cu hainele ce le porţi/
Ci cu culorile cu care ochii ne scoţi/
Şti că-i frig afară, dar n-ai nici o problemă/
Când trebuie să ieşi te-mbraci direct din ghenă/
Aşa se explică sacul de cartofi din cap/
Şi faptul că nu şti să te-mbraci, de fapt/
Îţi atârnă fundul pantalonilor în vine/
Nu îmi pot da seama de ce se poate ţine/
Genunchii-s descusuţi, dar nu-ţi îngheaţă osu'?/
Ori, cumva pe dedesupt, porţi ciorapu' grosu'/
Teneşii ăia au avut zile mai bune/
Ceea ce despre tine nu se poate spune/
Nu-ţi mai bate joc de hainele ce le porţi/
Sau poate vrei să ne omori DE RÂS pe toţi.

Ochiul oraşului

Anunţ pentru toţi blogării din Călăraşi/
Vă invit pe toţi la o bere în oraş/
Dar îl rog pe fiecare să-şi plătească consumaţia/
Nu-mi permit să fac cinste că-i prea mică alocaţia/
Am avut până acum sute de oameni pe blog/
Să o ţineţi tot aşa, vă rog/
Dacă n-aveţi lene, daţi click pe nişte reclame/
Aşa vreau să câştig bani, nu să fur din buzunare/
Sunt la început, nu am un an întreg/
Dar cum se mişcă lucrurile încep să înţeleg/
Am peste-o sută de articole în trei bloguri diferite/
Transmit din oraş doar adevăruri cumplite/
Ochii mei sunt aţintiţi pe fiecare om şi faptă/
Aşa că nu te aştepta să treacă neobservată/
Dacă ceva bate la ochi te-am bifat în carneţel/
Să n-ai curaj să te iei de acest băieţel/
Sunt subiectiv, exagerez, dar scriu articole bune/
Apdatez blogul mereu şi asta place la lume/
Sunt întotdeauna pe urmele făptaşului/
Am fost dintotdeauna Ari, ochiul oraşului.

O zi din an

Am văzut lucruri groaznice în viaţa mea/
Dar n-am crezut niciodată că mi se pot întâmpla/
Să n-am ce mânca şi să stau în frig/
Deşi am caloriferul în permanenţă pornit/
Am calculator, dar internetul nu-i plătit/
Cu internet pe telefon, totuşi sunt mulţumit/
Mă descurc cum pot fără bani de buzunar/
Acum nici să mă tund nu-mi permit măcar/
Am mâncat aseară un iaurt cu pâine/
Am o cutie de pateu, dar o păstrez pentru mâine/
Beau numai apă de la chiuvetă/
Şi visez mereu că voi ajunge vedetă/
Mai am multe obstacole de trecut/
Dar sunt conştient că abia am început/
Presimt că viitorul îmi va aduce o surpriză/
Deşi întreaga lume e de doi ani în criză/
Sper în continuare că voi fi înţeles/
Nu voi cenzura pentru nimeni vre-un vers/
Voi fi la fel, poate mai agresiv/
Şi mă voi lua de tine fără nici un motiv/
Ari e la fel, Ari nu s-a schimbat/
Mulţumesc celor care m-au încurajat/
Voi fi la fel şi în anii ce urmează/
Căutaţi-mă pe blog şi fiţi pe fază!

Inspirat de viaţă

M-am trezit de dimineaţă cu ochii la cer/
Învelit cu zăpadă şi îngheţat de ger/
Nu e chiar aşa, dar putea fi/
Cine ştie ce-mi aduce viaţa până când voi muri/
Acum e foarte bine, deşi mă mişc încet/
Am internetul în vârf de deget/
Mai citesc un blog, mai scriu pe al meu/
Aşa-mi trăiesc viaţa, că m-ajută Dumnezeu/
Mâncare la discreţie în frigider/
Patul este moale, mai mult nu pot să sper/
Dar mă simt trist, ceva lipseşte/
Deşi multă lume pe net mă urmăreşte/
Lipseşte mişcarea, dorul de ducă/
Dar şi ăsta câteodată mă apucă/
Însă nu mă duce departe, repede mă opreşte/
Nu-mi dă multe idei, mintea mi se plictiseşte/
Îmi găsesc refugiu tot în camera mea/
Uit de tristeţe făcând altceva/
Compun versuri despre condiţia umană/
Nu le vând, le dau de pomană/
Îmi folosesc talentul pentru divertisment/
Nu vorbesc din dicţionare, mă exprim elocvent/
Am grijă să citeşti tot ce scriu/
Pentru mine niciodată nu e prea târziu.

Nu da vina pe stil

Mă enervezi când zici că-s borfaş/
Şi că nu îţi place stilul meu de oraş/
Nu îmi pasă, eu sunt original/
Ia-te de stilul meu dacă vrei scandal/
Şti că nu te suport şi te-aş da în gât/
Cu afacerea ta dubioasă şi nu doar atât/
Mă enervează simplul fapt că exişti/
Şi mă întreb cât ai să mai rezişti/
Eşti frustrat când vezi alţi oameni ca mine/
Care, deşi au posibilitate, nu se îmbracă mai bine/
Avem un stil cu haine ponosite/
Nu umblăm, ca voi, cu ciorile vopsite/
Nu dăm bani pe haine de firmă false/
Rugăm fraierii ca voi în pace să ne lase/
Nu critica, tu nu cunoşti stilul meu de viaţă/
Dar de la stilul tău deja îmi vine greaţă/
Te rog, lasă-ne şi pleacă acasă/
Îmbracă-te într-un sac de gunoi, că nu ne pasă/
Tu nu ai stil, te îmbraci ca o fată/
Îţi asortezi hainele, îţi pui cravată/
Atitudinea ta lasă de dorit/
Cât timp te-mbraci cu hainele de dormit/
Nu fi tu şmecher că sigur ţi-o iei/
Oricum n-ai să vezi stilul prin ochii mei/
Tu eşti cel ce poartă un sac de cartofi în cap/
Din versul de mai sus mie doar cartofii-mi plac/
Că din iei pot face piure, ca şi din tine/
Când te iei de stilul meu şi de mine/
Nu valorezi nimic în ochii lumii/
Eşti daltonist, când vezi verde te-nfurii/
Mă-mbrac pestriţ, în mai multe culori/
Poţi să-ţi ieşi din fire până mori/
Ne-am săturat de ochiul tău critic/
Şi de valorile tale de nimic/
N-ai putea să deosebeşti o mănuşă de-o vacă/
Nici chiar dacă pe lângă tine-o să treacă/
Nu ai simţ estetic nici cât o furnică/
Tocmai de aceea stilul tău mă oftică/
Să mă anunţi când te trezeşti la realitate/
Şi n-o să mai porţi hainele alea demodate/
Tu n-ai habar de stil şi când ai să mori/
Te vei îmbrăca în negru, nu vei avea culori/
Dar până atunci nu te lua de mine/
Ia-te de stilul meu dacă îţi convine.