Am o carte de vizită/
În faţă, dup-o zi plictisită/
În spate, fără distracţie/
Încerc la gânduri negre să nu dau satisfacţie/
Că cine ştie ce-mi aduce viaţa/
Cine mă loveşte când trece ceaţa/
Cine mă ridică în al nouălea cer/
Cine nu se supără când la el zbier/
Şi, sincer/
Deşi nu am prieteni mulţi, mă simt iubit de toată lumea/
Am ascultat de bunicul meu care odată spunea/
Să nu-mi fac sânge rău că nu se merită/
Şi duşmanii-or să mă ducă la răsmeriţă/
Mai bine mă-mbăt criţă/
Mă duc la o grădiniţă/
Decât să mă las încătuşat/
De către cei ce zic că m-au salvat/
Dar, de fapt armele au predat.
2 comentarii:
eheee...asta imi aduce aminte cum ma papa pe mine lume de fund ...oricum prea korekt spus .culmea si frumos
e crudul adevar
Trimiteți un comentariu